Recenzie-Orașul Sufletelor Pierdute de Cassandra Clare

Titlu: Orașul Sufletelor Pierdute

Autor: Cassandra Clare

Editura: Corint, colecția Leda Edge

Nr. Pagini: 474

Traducere: Cristina Jinga

Punctaj: 5/5

Seria Instrumente Mortale

1) Orașul Oaselor (recenzie)

2) Orașul de Cenușă (recenzie)

3) Orașul de Sticlă (recenzie)

4) Orașul Îngerilor Căzuți (recenzie)

5) Orașul Sufletelor Pierdute

6) Orașul Focului Ceresc (recenzie)

Există vreun preț prea mare de plătit chiar și pentru dragoste?

Consiliul și Conclavul îi caută pe Jace și pe Sebastian care au dispărut în urmă cu două săptămâni. Dar cum aceștia sunt inutili iar Jace a fost legat de Sebastian prin magia demonului Lilith, vânătorii de umbre, Alec, Magnus, Isabelle, Clary și Simon pleacă la Curtea Elfilor Luminii pentru a cere ajutor.

Dar Regina Elfilor Luminii niciodată nu ar oferi ajutor din simpla bunătate a inimii ei, așa că aceasta le cere la schimb o pereche de inele care trebuiau furate din Institut. Clary pune mâna pe cele două inele dar ea nu i le oferă Reginei ci le folosește împreună cu Simon atunci când vor fi despărțiți.

Cei dragi pot fi o armă, așa cum devine și Clary și Pecetea lui Cain pe care o deține Simon. Dar atunci când Clary îi vede pe Jace și pe Sebastian împreună lumea ei este zguduită de imaginea celor doi funcționând ca un întreg în favoarea răului.

Când Jace apare lângă ea într-o noapte, Clary este convinsă de profunzimea legăturii dintre cei doi. Clary află că dacă unul dintre ei este rănit, la fel este și celălalt. Dacă unul moare, moare și celălalt. Surorile de fier și Elfii Luminii sunt singurii cu care nefilimii trebuie să negocieze dar cum poate fi Sebastian învins fără ca Jace să fie rănit? Când Clary și Jocelyn pleacă la Surorile de Fier pentru a le cere ajutorul, ele află că cei doi pot fi despărțiți doar de o armă deopotrivă angelică dar și demonică.

Printre dramele celor doi protagoniști se strecoară și dorința lui Alec de a trăi alături de Magnus toată viața. Dar cum el nu poate fi făcut nemuritor, acesta vrea să îl facă pe Magnus muritor. Iar pentru asta el se duce la fosta iubită a lui Magnus, Camille Belcourt, care cere la schimb viața lui Raphael Santiago.

Lucrurile se complică atunci când demonii sunt implicați în treburile nefilimilor, demoni precum puternicul Azazel. Magnus împreună cu toți ceilalți rămân să negocieze cu demonii pe când Clary ajunge în Italia cu cei doi frați. Însă ghinionul se ține scai de viața ei. Luke pare să fie rănit, Clary pierde inelul prin care comunica cu Simon dar mai rău de atât, Jace a comis fapte de neiertat, precum uciderea Surorii Magdalena și furarea replicii Pocalului Mortal.

Când Simon ajunge la casa lui Luke unde își amintește de copilăria lui cu Clary, este disperat că nu mai poate comunica cu prietena lui și ia o decizie periculoasă. Înconjurați din toate părțile, planurile nefilimilor par să se prăbușească. Cum ar putea să fie totul încheiat fără ca Jace să sufere sau chiar să își piardă viața?

Dar răspunsul se află la Simon. Când acesta invocă o putere mai mare decât tot universul, el însuși riscă să își piardă viața. Dar cum altfel ar putea să fie Jace salvat? Într-un război sângeros, cele mai nobile suflete iși pierd viața în încercarea de a răzbate prin haosul creat de Întuneric. Dar oare au fost viețile lor pierdute cu un scop? Oare încercările și sufletele lor sunt de ajuns să salveze lumea și pe cei pe care îi iubesc?

Poate fi răul învins? Poate că a fi rău este o virtute pe care prea puțini o au...

Ca de fiecare dată și Orașul Sufletelor Pierdute a venit cu scene uimitoare, cu secvențe dureroase și cu suferință presărată printre rândurile cu care Cassandra Clare ne-a ajuns la suflete.

Penultima parte a poveștii nefilimilor pare a fi plină de necunoscut și de adrenalină iar Cassandra nu încetează nicio clipă să ne uimească. Mi-a plăcut enorm ideea prin care au comunicat Clary și Simon cu perechea de inele de la Institut, mi-a plăcut în continuare devotamentul și felul în care toți luptau ca unul, toți acționau ca un întreg.

Acest volum a fost o intrigă continuă, am stat ca pe ace la fiecare pagină printre secvențele insuportabile în care Sebastian și Jace erau împreună, printre secvențele certurilor lui Magnus și ale lui Alec și printre părțile în care păreau că sunt pe cale să piardă totul.

L-am detestat pe Sebastian încă de când a apărut și părea doar o amenințare pentru relația lui Jace cu Clary iar în acest volum, deși totul s-a intensificat, am realizat un lucru. Faptul că îmi place enorm de Sebastian, (aka Jonathan Morgenstern). Da, ați auzit bine.

Nu am mai pățit asta vreodată și cred că este puțin șocant dar am ajuns să îl plac foarte mult pe Sebastian, deși am știut permanent că este personajul negativ, ca și Valentine pe care spre deosebire de fiul său, nu l-am putut agrea nicio clipă.

În ciuda tuturor scenelor în care Sebastian îi făcea avansuri lui Clary sau a celor în care era cât pe ce să îi învingă pe vânătorii de umbre, sau a renumitei scene în care apare Raziel, Sebastian a fost pe tot parcursul seriei un personaj extrem de inteligent și nu am putut să nu mă gândesc la faptul că nu a fost nicio clipă vina lui pentru ceea ce a devenit, întrebându-mă: cum ar fi fost dacă Valentine nu l-ar fi distrus?

Dar asta, dragii mei, veți afla în următorul și ultimul dar nu cel din urmă volum în care aventura va lua sfârșit într-un mod spectaculos la care nu s-ar aștepta nimeni, un deznodământ demn de capodoperele Cassandrei Clare!