sâmbătă, 10 aprilie 2021

Recenzie-Vei fi acolo? de Guillaume Musso

aprilie 10, 2021 0 Comments

   Titlu: Vei fi acolo?


   Autor: Guillaume Musso


   Editura: All


   Traducere: Bogdan Marin


   Nr. Pagini: 335


   Punctaj: 5/5

   

   ,,Ne imaginăm că până la urmă le-am venit de hac. Că am scăpat de ei. De obicei ne înșelăm. Cel mai adesea, demonii noștri sunt tot acolo, ascunși într-un cotlon întunecat. Pândind fără încetare momentul când vom lăsa garda jos. Iar când iubirea se duce...”


   Dacă ți s-ar putea împlini o singură dorință, care ar fi aceea? Când Elliott primește această întrebare de la un bătrân din Cambodgia, el știe din prima secundă răspunsul: Și-ar dori să se întoarcă în timp, când iubirea vieții lui, Ilena, încă trăia și, poate, să îi împiedice moartea.

   Ca și recompensă pentru operația lui Elliott făcută pe un băiețel din sat, bărbatul îi oferă zece pastile lui Elliott pe care trebuie să le ia înainte de culcare, însă nu îi spune și ce va urma.

   La șaizeci de ani, cu boala amenințându-i timpul rămas, Elliott ar face orice să se întoarcă cu treizeci de ani în urmă și să o mai vadă o ultimă oară pe Ilena. Și este oare posibil acest lucru, sau boala îi dă impresia că totul este posibil acum, mânat de adrenalină, fără nimic de pierdut? Astfel, Elliott ia o pastilă și adoarme, fără a ști că cel mai mare obstacol avea să fie chiar el însuși. 


   Când Elliott se trezește cu treizeci de ani în urmă, față în față cu el însuși, în varianta mai tânără, întâmplarea îl tulbură și îl lasă cu mii de întrebări, așa că repetă experiența, chiar dacă timpul său în aceste vizite inter-temporale sunt scurte și oarecum periculoase. Însă cel mai greu este că tânărul Elliott nu se lasă prea convins de dublura sa în vârstă, așa că începe o procedură lungă prin care să îl demaște, dar în urma căreia el trebuie să admită un lucru: Bătrânul este cu adevărat el. Dar cum oare a reușit el să facă asta în viitor?

   Trecând printr-o perioadă grea cu iubita sa, Ilena, Elliott cel de treizeci de ani lasă totul în baza oboselii, preferând să creadă că totul a fost rodul imaginației sale. Însă când dublura sa continuă să apară și să uite obiecte în timpul lui, un lucru este cert: Elliott cel de șaizeci de ani nu minte și se pare că intențiile sale sunt cât se poate de pure. Dar o întrebare îi macină sufletul. De ce ar vrea el să o vadă pe Ilena în trecut? Unde se află ea în 2006?


   Încercând să se agațe de relația cu femeia vieții lui, iar Elliott din viitor de relația cu fiica lui, cei doi bărbați pe care îi despart treizeci de ani se îndreaptă pe un drum periculos. Elliott știe că oricât s-ar întoarce în trecut, nu poate împiedica moartea Ilenei, căci povestea lor ar continua, astfel, iar fiica lui nu ar mai ajunge să se fi născut.

   Când el îi destănuie tânărului Elliott adevărul vizitelor sale, moartea femeii iubite, acesta se agață cu tot sufletul de el însuși cel bătrân și înțelept pentru a o salva pe femeia pe care o iubește încă de când avea douăzeci de ani.

   Dar bătrânul Elliott a trăit o viață grea, avându-l doar pe vechiul său prieten Matt și pe fiica sa, știind că tânărul el va trece peste orice durere. Numai că nu s-ar fi așteptat ca Elliott din trecut să înceapă să îl asalteze cu mesaje trimise în 2006 prin metode inteligente, menite să îi mai aducă o nouă vizită a dublurii sale vârstince.


   În prezent, Elliott câștigă o speranță uriașă și jură că va lupta cu boala sa...

   ,,-Tati!
   Angie alerga spre el prin ploaia deasă.
   -Nu muri! îl imploră ea. Nu muri!
   În timp ce își consola fiica, Elliott își jură să se lupte cu moartea din toate puterile, s-o facă să dea înapoi cât putea de mult.”

   În trecut, Elliott își macină inima întrebându-se cum a murit iubirea vieții lui...Există o singură metodă să afle, iar atunci când el împreună cu el însuși din viitor decid să o salveze, există câteva condiții, iar una dintre ele este să o părăsească pe Ilena imediat după ce va fi salvată, pentru a-i da șansa lui Angie să se nască.



   ,,Nu-ți poți alege soarta. Viața hotărâse în locul lor, cum se întâmplă de fiecare dată.”


   Totul pare a fi un plan bun, însă cei doi Elliott care reprezintă aceeași persoană nu au luat în calcul faptul că există un infinit de posibilități și de universuri paralele, undeva Ilena a murit, undeva ea a trăit, însă fiecare schimbare va deforma întregul viitor, iar rezultatele pot fi șocante.


   Pastilele se împuținează, viața se degradează, iar trecutul prinde o nouă formă, la fel și prezentul, însă este oare forma finală? Și este ea una fericită?



   O ultimă mutare, o ultimă călătorie, însă universul lucrează în moduri la care nu ne-am aștepta niciodată și, la fel ca și în realitate, lumea lui Elliott primește lovitură după lovitură, însă este oare acesta finalul?

   Treizeci de ani îi despart, experințe pe care unul dintre ei nu le-a trăit, dureri și adevăruri pe care Elliott cel tânăr nu le cunoaște, însă el are un avantaj: mingea este în terenul său, iar viitorul stă în mâinile sale. Unul are cunoștințele, celălalt are puterea. Cum se va încheia povestea lui Matt, Ilene și Elliott, trei copii al căror destin s-a unit cu zeci de ani în urmă cu un scop necunoscut?

   De obicei aștept să vină a doua zi pentru a scrie o recenzie și pentru a-mi așeza gândurile și emoțiile, însă acum am simțit să îmi vărs aici toate emoțiile și lacrimile care au curs cât am citit Vei fi acolo?, o altă carte a acestui autor magnific pe care știu deja cu certitudine că îl ador.

   Bucuria a venit atunci când am primit aceste trei volume de la Editura All, însă bucuria care a venit după, lacrimile, adrenalina, nesiguranța, durerea pe care sufletul meu de cititor le-a simțit după, au făcut ca recunoștința mea să fie dublă!

   Pot doar să spun că această carte mi-a demolat temeliile inimii și m-a îndemnat să o iubesc cu și mai multă profunzime decât am făcut-o cu restul cărților lui Guillaume Musso, căci aici totul mi s-a părut mult mai trist și mai profund, daca asta ar fi pur și simpu posibil!

   De cele mai multe ori, de fapt, de fiecare dată, Guillaume Musso a venit cu o poveste originală, de cele mai multe ori a făcut ca totul să pară a fi un subiect de care nu s-ar mai fi vorbit până la romanul său, însă acum, călătoria în timp m-a dus imediat cu gândul la Back to te Future, numai că Musso a avut talentul și grația de a scrie totul în așa manieră încât să spună tot ce nu s-a spus până acum.

   Elliott ca personaj a fost pentru mine o dragoste la prima vedere, în cazul nostru, la prima citire! Bătrân sau tănâr, Elliott a fost la fel de inteligent și de inventiv, de iubitor și de dedicat meseriei sale, un personaj construit uluitor de bine, pus într-o poziție dificilă de a fi în polemică tocmai cu el însuși.

   Însă Elliott nu ar fi fost la fel fără Ilene și fără Matt, un trio à la Harry Potter, cu o poveste care abia spre final mi-a întărit convingerile legăturii puternice dintre ei. Iar ei nu ar fi fost la fel fără această poveste care mie mi-a frânt sufletul și m-a făcut să vărs o mare de lacrimi și nu știu neapărat dacă ar fi fost o carte lacrimogenă, dar tensiunea, emoțiile și atmosfera acestei povești au fost atât de puternice, încât eu cea sensibilă nu am putut rezista.

   E tardiv să mai spun acum după atâtea volume că Guillaume Musso este de departe unul dintre cei mai inteligenți, talentați și creativi bărbați scriitori pe care eu i-am întâlnit, însă are toată inima mea și pot spune cu mândrie că ușor, ușor, am ajuns să dețin aproape toate cărțile sale, ceea ce vă îndemn și pe voi să o faceți, pentru că este o cu totul altă experință și vă va deschide orizontul către un nou gen, căci tind să cred că Musso are propriul său gen...

Cărțile lui Guillaume Musso sunt publicate la Editura All
    le puteți achiziționa de pe site-ul editurii sau de pe CartepediaLibrex și Libris
De asemenea, îi mulțumesc editurii pentru exemplarul acestei capodopere!
Lectură plăcută, dragilor! :)

joi, 8 aprilie 2021

Recenzie-N-are stofă de iubit de Penelope Ward

aprilie 08, 2021 0 Comments

   Titlu: N-are stofă de iubit


   Autor: Penelope Ward


   Editura: Litera, colecția Moon Light


   Nr. Pagini: 272


   Traducere: Ana Săndulescu


   Punctaj: 4.5/5


   ,,-Ești atât de frumoasă că mă doare sufletul, Carys.”


   Două persoane diferite, dar cu un trecut comun, cu aceiași demoni și visuri spulberate, aceleași speranțe și același destin care i-a adus împreună. Carys își crește fetița de șase luni singură, după ce tatăl lui Sunny a decis să le abandoneze și să se întoarcă la soția și la familia lui.

   Pentru el a fost o simplă aventură, însă pentru Carys, această aventură i-a schimbat viața și i-a dăruit-o pe Sunny. Ele se descurcă singure și nu au nevoie de un bărbat în viața lor, asta până când apare Deacon. Apartamentul lui Deacon se află exact lângă cel al lui Carys, iar pereții subțiri erau mereu ca o alertă și dezvăluiau fiecare dată când Deacon aducea câte o femeie acasă.

   Deacon intră în viața lor atât de ușor, iar într-o seară, când Sunny plângea fără încetare, vecinul lor le bate la ușă și reușește să o liniștească pe fetiță imediat. Din acel moment, el a devenit o parte din familia lor, a devenit un prieten bun și o dădacă pentru Sunny.


   Dornic să o ajute pe Carys, Deacon începe să le facă cumpărăturile, să aibă grijă de Sunny și să anuleze tot mai multe întâlniri cu femeile pe care le-a cunoscut. Oricât ar vrea să nege acest lucru, Deacon se regăsește în Carys și în viața ei, se regăsește în durerea ei, căci amândoi au fost îngenuncheați de un accident.

   Carys a fost balerină, însă un accident a obligat-o să își încheie cariera și să își găsească acum un nou job. Departe de asemănările din viața lor, Deacon nu poate să nu observe nici cât de frumoasă este Carys. Cei doi se ascund în spatele geloziilor de fiecare dată când celălalt are o întâlnire, însă cât timp își mai pot ascunde sentimentele?


   Când Deacon și Carys trec de bariera de simpli prieteni, relația lor pare că se destramă puțin cât de puțin, convinși că au distrus totul. Și oare este aceasta marea greșeală? Că au lăsat sentimentele să se strecoare între ei?

   Topit după Sunny, fiind cel mai bun prieten al ei, Deacon se gândește că poate pentru prima oară în viața lui, promisiunile pe care și le-a făcut pot fi încălcate, barierele pe care și le-a ridicat pot fi în sfârșit distruse. Dar oare cât  timp vor rezista înainte să fie ridicate din nou?


   Carys și Deacon încep să facă pași mărunți, însă este vizibil de la o poștă că cei trei sunt o familie, iar dragostea lui pentru cele două este mai evidentă decât orice. Însă e nevoie ca destinul să se împotrivească o singură dată iubirii lor, pentru ca demonii lui Deacon să fie eliberați.

   După o întâmplare periculoasă, Deacon decide că nu este bun pentru cele două. Cu o ofertă destul de bună primită de la job pentru a pleca din oraș, cu nesiguranțele sale și cu remușcările care îl apasă și acum, Deacon face cea mai mare greșeală care se arată curând a fi ireparabilă.


   ,,-Pot să îți spun un secret, Sunny?
   După ce am așteptat o secundă, am continuat:
   -În regulă. Am să-ți spun oricum.
   Am privit-o.
   -Chiar am dat-o în bară cu mama ta. Ai vreun sfat cum pot să îndrept situația?”

   Dar oare mai pot fi îndreptate luni întregi de absență și dor? Deacon a făcut ceea ce a promis că nu va face niciodată și a fost doar un alt bărbat care a rănit-o și a părăsit-o. Dar acum că realizează ce a făcut, este gata să își îndrepte greșelile.

   Mai poate el să se întoarcă în viața lor și să repare totul? Doar timpul le va dovedi dacă relația lor a rezistat și dacă iubirea a supraviețuit după ce el a distrus-o. Și oare îl vor ierta Carys și Sunny vreodată?

   Probabil că a fost bucuria momentului și dorul față de acest gen care au dus la acest punctaj, însă îl voi lăsa așa fără să îl schimb. Îmi era foarte dor de acest gen și chiar și de cărțile scrise de această autoare, iar N-are stofă de iubit mi-a făcut cu ochiul încă de când a apărut.

   Povestea este una simplă, ușoară, fără prea multe drame și complicații, fără prea multe inimi frânte, însă cu o mulțime de scene înduioșătoare care pe mine m-au impresionat, iar majoritatea sunt cu Sunny și Deacon.

   De la bun început, am observat că Deacon iese din tiparul de ,,bad boy” și face multe sacrificii pentru Carys și Sunny și își încalcă propriile promisiuni intrând în viața și în sufletele lor. Mi-a plăcut enorm de mult de el și de relația lui cu fetița lui Carys și am adorat de fiecare dată schimbul lor de mesaje amuzante.

   N-are stofă de iubit nu este o carte complexă, cu o poveste aparte, ci este o carte cu o poveste simplă, o poveste de dragoste frumoasă, însă nu cred că merită un punctaj maxim. Până acum citisem doar cărțile scrise de Penelope în colaborare cu Vi Keeland, iar aceasta este prima carte scrisă doar de Penelope pe care o citesc și este aproape la fel ca restul pe care le-am citit: ușoară, destul de banală, dar frumoasă.

   Cum am spus, mi-era dor de acest gen și cred că această poveste este perfectă pentru oricine își dorește o carte care se citește repede, cu replici funny și cu personaje frumoase cu o poveste de viață interesantă! 

   Cred că merită să îi dați și voi o șansă, iar eu am în plan să cumpăr câteva cărți în engleză scrise de Penelope, căci am vaga bănuială că de multe ori, multe replici ar suna mult mai bine dacă nu ar fi traduse în română și cred că aceste cărți fac parte din categoria de cărți care își pierd din farmec odată ce sunt citite în altă limbă decât în engleză.

   Până data viitoare, lecturi plăcute, dragilor!

Găsiți cartea scrisă de Penelope Ward la editura Litera.
O puteți achiziționa de pe site-ul editurii, de pe CartepediaLibrex sau de pe Libris
Lectură plăcută, dragilor! :)

luni, 5 aprilie 2021

Recenzie-Liberă! de Cristina Lincu

aprilie 05, 2021 0 Comments

Liberă! de Cristina Lincu, Recenzie, Editura Bookzone, dragoste, ficțiune

   Titlu: Liberă!


   Autor: Cristina Lincu


   Editura: Bookzone


   Nr. pagini: 379


   Punctaj: 5/5


   ,,Sunt stricată. Și nu doar pe interior, ci, iată, la exterior. Dacă aș fi fost o jucărie, m-aș fi aruncat la coș, fără ezitare.”


   Pentru Sara, relația cu Doru ar fi trebuit să se încheie deja de foarte mult timp, însă inima ei se agață și acum de amintirea bărbatului căruia ea i-a fost amantă. Sara obișnuiește să primească atâția bărbați în viața ei, fără a se gândi prea mult, mereu ancorată în trecut, mereu dornică să fie liberă de gândurile și amintirile care îi inundă zi de zi mintea.

   Curând, ajunge în Dârste, la El sol, un bar cu un nume interesant, care avea să reprezinte începutul unei povești rupte dintr-un film dramatic. Sara îl cunoaște pe Gabriel, sau, așa cum prefera ea să îl numească,  asociindu-l cu personajul din propria carte, John.

   Gabriel suferise deja mult prea mult din cauza lui Ivone, iar Sara din cauza lui Doru, două suflete rănite care pornesc împreună pe un drum necunoscut, neștiind unde îi va duce viața...


   Ceea ce nu părea o relație căreia să îi dea importanță, se transformă într-o iubire menită să le vindece inimile. Locuind când la București, când în Dârste, Gabriel și Sara se îndrăgostesc și își dau voie ca după mult prea mult timp să își deschidă sufletele pentru altcineva decât cei care i-au zdrobit.

   Însă fericirea nu durează prea mult, iar când Ivone și vechea poveste din viața lui Gabriel revin în peisaj, Sara primește la rândul ei o veste de la Ana, cea mai bună prietenă a ei, aflând că Doru este grav bolnav. Indiferent de iubirea pentru Gabriel, Sara are nevoie să se distanțeze acum de el și să îl vadă pe bărbatul pe care l-a iubit pentru ceea ce poate fi ultima oară.


   Sara este distrusă când află că el și-a creat o familie, un rost, însă nimic nu se compară cu durerea pe care o simte când află despre boala lui. Ar da orice să îl știe sănătos, dar universul nu funcționează niciodată așa...

   Ea este pe drum către Doru, și cu inima frântă, este gată să treacă peste orice amintire, orice circumstanță, numai să îl mai vadă o dată, să își dea voie să se desprindă în sfârșit de el.


   Într-o singură seară, totul se schimbă, iar lumea Sarei se transformă într-un coșmar, numai că ea nu știe asta încă. Oscilând între Gabriel și Doru, ea este pierdută în propriile emoții și simțiri, în propriile amintiri și gânduri, care curând îi vor distruge totul.

   Ana este alături de ea, Gabriel face tot posibilul să îi fie alături, iubirea lui fiind ca un pansament pentru inima ei însângerată. Numai că Sara continuă să alerge între două dorințe care se opun, între două vieți, între doi bărbați pe care îi vrea și de care nu se poate despărți. 

   Însă mereu este Doru, mereu va fi el și dorul ei care nu îi dă pace.


   Întoarsă la Gabriel, este gata să lase totul în urmă, mai ales când știe că Doru este bine și știe că îl poate lăsa în trecut, îmbrățișând prezentul și posibilul viitor. Ea și Gabriel fac pași repezi în relația lor, iar Sara își scrie propia carte după povestea lor, după povestea vieții ei. 

   Dar dacă inima ei confundă ficțiunea cu realitatea? Dacă povestea cu Doru nu s-a încheiat?

   ,,El este bărbatul pe care renunțasem să-l aștept. A intrat în viața mea din greșeală-cea mai frumoasă greșeală posibilă-pentru a rămâne definitiv. Bine, cât de definitiv poate fi orice pe lume...doar că nimeni nu mă împiedică să-mi trăiesc iubirea între ce coordonate vreau, adică între definitiv și întotdeauna...”


   Dar Sara avea să fie îngenunchiată de propria poveste curând. Destăinuiri șocante o așteaptă pe femeia care și-a trăit viața prinsă între două iubiri. Curând, adevărul iese la iveală iar inima ei este spulberată de o durere sfâșietoare.

   Trădări, minciuni și aparențe înșelătoare, o viață care nu pare ceea ce a fost până acum, oameni care vin și dispar, toți făcând parte din sufletul ei. Cum să se despartă de ei? Atâția oameni îi sunt alături, însă oare contează cu adevărat? Când o nouă destăinuire apare în viața ei, Sara ia o decizie pe care o va regreta și riscă să rămână singură...

   ,,Una dintre cele mai grele zile pe care le-am trăit până acum. Aveam nevoie de timp pentru a relua, conform vechilor obiceiuri, pas cu pas, fiecare aspect al discuției, pentru a înțelege exact dimensiunile a ceea ce mi se relevase. Trebuia să îi cred pe cuvând pe oamenii din jurul meu și să-mi ignor propria minte...”

   Dar oare este încrederea cea mai bună decizie? Și oare va fi Sara vreodată cu adevărat liberă?

   O să încep prin a spune că am cunoscut o scriitoare foarte talentată și nu m-aș fi așteptat vreodată să citesc trei cărți de la același autor, dar toate scrise diferit, toate având un alt stil, un alt secret, un farmec aparte, însă Cristina Lincu a reușit să facă asta.

   Am vrut să las Liberă! să fie ultima carte pe care o citesc, pentru că am tras cu ochiul la sinopsis și presimțeam că va fi o poveste interesantă care va trebui savurată, așa cum s-a și dovedit a fi, în cele din urmă.

   Am iubit încă o dată faptul că acțiunea are loc în țara noastră, în locuri pe care le știu și care îmi treceau prin minte de fiecare dată când erau menționate, iar pentru asta mă înclin! Se pare că și România are frumuseți și talente! Deși părea puțin ciudat la început, mi-au plăcut și numele foarte mult, însă povestea a fost cireașa de pe tort.

   Când am cunoscut El sol, mă simțeam ca în seria Te aștept pe care a scris-o Jennifer L. Armentrout și îmi aminteam barul, barmanul, totul, numai că de această dată, povestea era alta. Povestea Sarei, un personaj controversat, o scriitoare îndurerată, o femeie nehotărâtă, o enigmă pentru mine, o ființă schimbătoare cu un destin aparent destul de crud.

   Mi-a plăcut la nebunie de Gabriel, John, mi-a plăcut grija, devotamentul și iubirea sa față de Sara și cred că el a fost personajul meu preferat. Doru, în schimb, a fost opusul lui, a fost un personaj care a creat atâtea controverse, dar indiferent de toate aceste lucruri, nu m-aș fi așteptat la întorsătura de situație care m-a lovit pe la jumătatea cărții în mod neașteptat și șocant. 

   Dovada că încă o dată, Cristina Lincu a scris extraordinar de bine această carte! Diferită de celelalte cărți ale acesteia, Liberă!  mi-a plăcut cel mai mult și m-a fermecat pur și simplu prin secretele ei, iar finalul la care nu m-aș fi așteptat niciodată a fost cel care a decis punctajul. Nu i-aș putea da mai puțin, pentru că mi-a plăcut enorm de mult și pentru că a rămas în mintea mea, lăsându-mă cu o mulțime de întrebări și de posibile scenarii...

   Dar cu ele în gând, vă spun că mă bucur că am descoprit-o pe Cristina și sper să citiți și voi cărțile ei, dar în special, această carte și să nu uitați că trebuie să fim mândri și cu autorii noștri, pentru că sunt cu adevărat talentați!

Liberă! de Cristina Lincu, Recenzie, Editura Bookzone, dragoste, ficțiune, amn3zia, eu, o mamă (im)perfectă

Cărțile scrise de Cristina Lincu sunt publicate la editura Bookzone și le puteți achiziționa de pe site-ul editurii!
Lectură plăcută, dragilor! :)

vineri, 2 aprilie 2021

Recenzie-Eu, o mamă (im)perfectă de Cristina Lincu

aprilie 02, 2021 0 Comments

   Titlu: Eu, o mamă (im)perfectă


   Autor: Cristina Lincu


   Editura: Bookzone


   Nr. Pagini: 231


   Punctaj: 4.5/5


   ,,Promit să te fac fericită doar pe vecie (Teo)”-zâmbete, emoție și iubire


   În această carte, Cristina Lincu a ales să ne prezinte într-o manieră plină de umor, poveștile despre cei trei băieței ai ei, poveștile despre familia lor, peripețiile prin care trec zi de zi și multe alte întâmplări în care cu siguranță mulți dintre noi ne vom regăsi!

   Nu credeam vreodată că o să îmi placă o astfel de carte, însă am citit totul la foc automat, am savurat fiecare pagină așteptând cu nerăbdare să aflu ce năzbâtii și ce perle mai scot Alex, Teo și Roby, trei băieței super-eroi care se pare că sunt capabili de atâtea năzbâtii și de atâtea replici interesante, din care chiar și adulții pot învăța ceva.


   De la creativitatea și de la teoriile absolut delicioase ale celor mici, până la poveștile pline de umor, această carte a fost dovada evidentă că a fi mamă este de-o potrivă și o încercare, dar și o aventură, cu bune și cu rele, o aventură la începutul căreia trebuie să te echipezi cu nervi de oțel!

   Tind să cred că deși este mult mai greu, viața cu niște copilași cum sunt Roby, Teo și Alex este mult mai fascinantă și mai frumoasă, tocmai pentru că așa, ceea ce astăzi pare un coșmar sau o problemă, peste ani devine o amintire, se transformă toate în peripeții care rămân mult mai colorate și mai amuzante.


   Printre toate aceste povești, am regăsit o mulțime de aspecte din propria mea copilărie, să nu mai spun de oamenii morocănoși și gata să comenteze oricând cu sfaturi despre cum să îți crești copiii pentru a fi la fel de cuminți ca ai lor...

   Am întâlnit o mulțime de sentimente pe parcursul acestor două sute de pagini și am citit totul amuzându-mă copios!


   A avea doi copii e complicat, a avea trei, e deja un alt nivel, iar a fi toți băieți cred că este deja o adevărată provocare! De cele mai multe ori, mă simțeam de parcă m-aș fi uitat la un serial cu replici pline de umor!

   Au fost momente în care chiar m-am întrebat: oare chiar așa s-a întâmplat? Pentru că totul părea rupt din filme, genul de filme cu potriviri și coincidențe atât de inedite, care nu par atât de posibile în viața reală.


   Nu pot să nu menționez și faptul că în ciuda subiectului, în ciuda faptului că totul este real și face parte din viața scriitoatei, că toată cartea este o comedie continuă, Cristina Lincu a scris foarte bine această carte, de parcă ar fi fost autoarea unui scenariu de comedie, scris atât de bine, sarcastic și ironic unde era nevoie, serios și sincer și chiar și emoționant.



   ,,Sunt mamă la puterea a treia și am descoperit cu uimire și bucurie că am multe de învățat de la copii. Înțelepciunea lor precoce, sinceritatea și micile lor strategii delicioase sunt prilej de amuzament și meditație în același timp.”


   Recunosc că mi-am făcut o mulțime de scenarii în minte și am încercat să mă imaginez într-o viață ca aceasta și cred că trebuie să fii o super-mamă ca să faci față și să treci cu brio testele piticilor. Dar până la urmă, cred că orice mamă dedicată este o super-mamă!



   Știți că anul acesta este anul în care am promis să dau o șansă autorilor români, căci știu că avem o mulțime de autori talentați ale căror cărți merită citite, și cum ar putea cineva care visează să își publice cărțile să nu citească și cărțile altor autori din această categorie?

   Nu știam până în acest moment de cărțile Cristinei Lincu și auzisem o dată de cartea Liberă!, însă nu acordasem prea mare atenție acestui titlu, din moment ce nu mă axam în acel moment pe autorii români! *feeling guilty*

   Am reușit să citesc Amn3zia până acum și Eu, o mamă (im)perfectă și abia aștept să ajung și la Liberă!, însă ceea ce vreau să spun este că acum realizez că fiecare autor merită o șansă, că de cele mai multe ori, concepțiile noastre sunt greșite și așteptările tind să se schimbe pe parcurs. Cred că am făcut o alegere extraordinar de bună prin faptul că am început să citesc tot mai mulți autori români și sper ca fiecare cititor să le dea o șansă și oamenilor noștri talentați, pentru că merită!

   Acestea fiind spuse, închei această recenzie prin a-i mulțumi Cristinei Lincu încă o dată pentru aceste cărți și prin a o felicita pentru ideea minunată pe care a avut-o cu această carte. Anii vor trece, și cum a spus și ea, sunt perioade care ne vor lipsi, iar această carte va fi ca un album foto cu amintiri pe care nimeni nu le poate lua, nici măcar timpul!
   

Cărțile scrise de Cristina Lincu sunt publicate la editura Bookzone și le puteți achiziționa de pe site-ul editurii!
Lectură plăcută, dragilor! :)

joi, 1 aprilie 2021

Recenzie-Amn3zia de Cristina Lincu

aprilie 01, 2021 0 Comments

Amn3zia de Cristina Lincu, Bookzone

   Titlu: Amn3zia


   Autor: Cristina Lincu


   Editura: Bookzone


   Nr. Pagini: 191


   Punctaj: 2.5/5


   ,,Am iubit... l-am iubit și l-am uitat. poate că nu l-am iubit definitiv, cu o dăruire totală. Sau poate că l-am iubit până când ființa mea s-a destrămat.”

   Ana este o femeie care a pierdut tot, de la bărbatul pe care îl iubea până la propriii copii, însă problma este că ea nu știe asta, nu își amintește. Singurele fărâme de adevăr pe care le primește constau în frânturi distorsionate din amintirile care i s-au șters.

   Radu este bărbatul pe care ea îl iubește, un bărbat însurat căruia ea i-a fost amantă și de care nu se poate despărți nici măcar acum, când trecutul îi este neclar și uitat. Însă ce fel de bărbat poate fi cel care își înșală soția? Radu și Ana sunt atât de diferiți, gata să se desprindă unul de celălalt, dar mai rămân legați de un singur fir, de Ioana...

   Ioana este cea mai bună prietenă a Anei, cea pe care curând, Ana o imploră să o ajute, cerându-i adevărul, cerându-i poveștile despre trecutul ei și despre Radu, însă mai ales, despre gemenii la care ea se gândește permanent și de care își simte sufletul legat...Oare erau copiii ei? Oare ea îi abandonase?


   În fiecare zi, Ana trăiește printre minciuni, cu suferința realizării că tot ce știe ea sunt doar jumătăți de adevăr de la oamenii din viața ei care încearcă să o aducă pe linia de plutire. Nici bărbatul care o iubește nu contează pentru Ana când în mintea ei este imprimat numele lui Radu. Un nume căruia nu îi atribuie un chip, însă pe care știe că îl iubește.

   Două perspective diferite, două vieți și două persoane diferite, legate de un bărbat care le-a avut pe amândouă. În paralel, Ioana trăiește o viață tristă, alături de soțul și de copilul lor, gândindu-se la bărbatul cu care a fost cândva, un bărbat care nu o merita și de care nu i-a spus Anei niciodată.


   Încercând să înțeleagă cine sunt oamenii la care fuge mintea și inima ei, Ana riscă să afle lucruri pentru care nu este încă pregătită.

   ,,Iar trecutul, cu amenințarea sa din umbră, o veghea cu ochii deschiși. Însă cum să ai puterea să o iei de la capăt când nu ești altceva decât suma tuturor durerilor tale? Când copiii tăi sunt rodul unei iubiri clandestine și altfel nu au tată? De fapt, Ana nu își (mai) dorea nimic pentru ea, și poate că asta era problema. Simțea că ar fi trebuit să se regăsească întreagă, așa cum se știa, recompusă în lumina unei noi iubiri, dar...”

   Dar Ana nu putea trece așa ușor peste amnezia ei și peste imaginile care i se perindau prin minte. Trebuie să meargă la Radu și să clarifice totul. Are nevoie de răspunsuri.


   După nenumărate confruntări și destăinuiri șocante, viața Anei primește o întorsătură dureroasă. Atâtea vieți au de suferit și atâtea iubiri se sting în fața unui destin nedrept...

   ,,Te rog, nu-mi mai ascunde nimic, tu ești cea mai bună prietenă a mea...Te rog, nu mă lăsa așa, spune-mi tot ce știi, ajută-mă! Te implor...
   Ioana o privea împietrită. Din nou, nu știa cum să reacționeze, ce să spună, ce să facă. Ce știa ea nu se putea spune, cel puțin, nu acum...”

   Dar este oare adevărul cea mai bună variantă? Și oare asta o va ajuta pe Ana să își ducă viața mai departe? Amnezia se transformă într-un monstru, iar curând, îi fură Anei totul...

   Am început această carte fiind foarte curioasă, în mod inexplicabil. Vreau să îi mulțumesc Cristinei Lincu pentru că mi-a trimis cărțile ei, astfel ajutându-mă să mai bifez încă un autor român, pentru că, așa cum am tot spus, anul acesta vreau să dau o șansă la cât mai mulți autori de-ai noștri!

   Amn3zia este o carte diferită de cele pe care le-am citit până acum, este misterioasă, scrisă diferit, cu o poveste interesantă despre viața unei femei care a suferit un accident și despre urmările pe care le-a avut acesta asupra sa.

   Ana a fost în permanență personajul neajutorat, victima unui destin deja scris în care ea pierdea totul. Reacțiile și trăirile ei au fost descrise exact la fel ca ale unei persoane amnezice, iar ceea ce m-a intrigat foarte tare a fost felul în care Ioana și Radu s-au comportat cu ea.

   Nu mi-a plăcut deloc de Radu, bărbatul tipic, infidel, care bifează toate dezamăgirile pe care i le poate aduce unei femei. Ioana, pe de altă parte, a părut că urmărește ceva pe tot parcursul cărții. Credeam că prietenia ei cu Ana avea un scop, însă abia apoi am înțeles că și Ioana era victimă în propria ei poveste de viață.

   Mi-a plăcut povestea, însă eu aș fi adăugat mult mai mult dialog pentru ca totul să fie mai complex, pentru a ne putea atașa de personaje. De multe ori, acțiunea părea ruptă din alt moment, parcă amestecată într-un amalgam deloc cronologic, greu de înțeles. Mi-a plăcut că nu a fost o carte ,,străină” și că locurile menționate erau locuri din țara noastră, un aspect pe care nu l-am mai întâlnit până acum la autorii noștri.

   Amn3zia este o carte ușoară, simplă, cu o poveste controversată și cu un final emoționant, dar pe care eu aș fi dezvoltat-o mai mult, fiind fanul romanelor uriașe! :)

Recenzie, Cărți de Cristina Lincu, Amn3zia, Liberă, Eu, o mamă (îm)perfectă, Bookzone

   Cărțile sunt publicate la editura Bookzone și le puteți achiziționa de pe site-ul editurii sau de pe Elefant.ro
Lectură plăcută, dragilor! :)

miercuri, 31 martie 2021

Recenzie-The Hobbit by J. R. R. Tolkien

martie 31, 2021 0 Comments

   Titlu: The Hobbit


   Autor: J. R. R. Tolkien


   Editura: Harper Collins


   Nr. Pagini: 390


   Punctaj: 4.7/5


   ,, In a hole in the ground there lived a hobbit...”


   Bilbo Baggins este un hobbit simplu, căruia îi place să trăiască în gaura lui de hobbit din Bag End, o viață liniștită și simplă, fără aventuri și fără adrenalină, fără lucruri periculoase și fără prea multe întâmplări interesante.

   Totul se va schimba, însă, atunci când un vrăjitor pe nume Gandalf, va apărea la ușa lui împreună cu treisprezece pitici. Bilbo pune masa pentru toți și află că aceștia urmează să plece într-o aventură departe de ținuturile natale ale lui Bilbo, atât de departe, acolo unde Smaug the Magnificent, un dragon periculos, ascunde comorile pe care le-a furat de-a lungul anilor de la pitici și de la strămoșii lor.

   Tot ce le mai trebuia celor paisprezece, era un bun hoț care se pricepe la spargeri și care să îi însoțească în călătoria lor. După un ospăț și o noapte de cântece și de încercări de a-l convinge, Bilbo acceptă și pleacă alături de aceștia către o aventură periculoasă din care se presupune că se va întoarce înapoi acasă, asta dacă succesul va fi de partea lor...


   Bilbo este un Baggins, iar Gandalf are încredere că nimeni nu este mai potrivit decât el în a-i însoți și a-i ajuta, însă nici măcar marele vrăjitor nu ar fi anticipat obstacolele și creaturile care aveau să le iasă în față și să îi captureze pe drumul lor către comoară.

   Gnomi, lupi, gollumi, trolli împărați și regi, vulturi și o mulțime de alte creaturi îi vor ajuta, în timp ce altele le vor îngreuna călătoria și îi vor lua ostatici, însă de fiecare dată, Bilbo îi va salva datorită curajului și sufletului său. Când aceștia ajung într-o peșteră plină de trolli, Bilbo se rătăcește și ajunge să îl cunoască pe renumitul ,,My precious”.


   După o lungă bătălie în ghicitori, Bilbo reușește să îl învingă pe Gollum, însă ceea ce mica și trista creatură nu știa, era că Bilbo îi luase prețiosul inel pe care acesta îl ascunsese în peșteră. Un inel care avea puterea de a te face invizibil.

   ,,Și-a pus inelul în buzunar fără să se gândească: cu siguranță nu părea de vreun folos în vreun mod special în acel moment.”

   Însă când descoperi că Gollum nu îl mai putea vedea, Bilbo realiză ce comoară a găsit și se gândi cum să îi salveze pentru prima oară pe prietenii săi care nu încetau nicio secundă să se îndoiască de el, întrebându-se de ce Gandalf l-a ales.

   ,,Îl voia pentru că era un inel al puterii și dacă îl strecurai pe deget, erai invizibil: doar în plin soare puteai să fii văzut, iar asta doar din cauza propriei umbre, iar asta ar fi fost înspăimântător.”

   După ce au înfruntat pericolul, Bilbo împreună cu piticii au aflat că Gandalf nu avea să rămână cu ei...


   Rămași doar cu curajul lui Bilbo, cei paisprezece și-au continuat călătoria prin ținuturile străine și frumoase, lunile trecând peste ei, lăsându-i lui Bilbo tot mai în urmă amintirea căsuței sale de hobbit. 

   După multe întâlniri și prietenii legate, însă și relații de discordie, trupa de pitici, în frunte cu Thorin și Bilbo ajung la poalele muntelui, acolo unde trăiește Smaug The Magnificent. În ciuda vieții sale simple, în inima hobbitului zăcea mult curaj, multă istețime și spirit de echipă pentru piticii pe care ajunsese să îi cunoască atât de bine și cu care călătorea de mai bine de jumătate de an.

   Dar asta nu înseamnă că aventura lor se încheie odată ce au ajuns la destinație. Trădări, neînțelegeri și lupte nemiloase vor urma, iar Bilbo se va afla între armate...


   ,,Ce se poate spune despre pitici cel mai mult este acest lucru: ei intenționau să îl plătească frumușel pe Bilbo pentru serviciile sale: l-au adus să facă treaba murdară pentru ei, și nu le-a păsat prea mult dacă sărăcuțul lor prieten o făcea, dar ar fi făcut tot posibilul să îl scoată din probleme.”

   În ciuda încercărilor lui Bilbo de a încheia totul cu pace, lupta dintre prietenii săi și populația ținuturilor lui Smaug nu a putut fi împiedicată. Li s-a spus că dacă vor ieși vii din asta, vor fi norocoși, dar Bilbo știa consecințele acestei călătorii.

   Bătălia celor cinci oștiri este în toi. Cine îl va învinge pe Smaug? Cine va lua comoara și cine își va pierde viața? Un an de călătorii, un mic hobbit care nu va mai fi niciodată la fel și dovada unei prietenii. Care va fi finalul lor și oare a făcut Gandalf alegerea potrivită în a-l aduce pe Bilbo cu ei? Bilbo a fost mereu un Baggins, un spărgător desăvârșit, dar unul onest, cu o inimă de aur...
   
   ,,Gandalf s-a uitat la el:
   -Dragul meu Bilbo, a spus. Ceva se întâmplă cu tine. Nu mai ești hobbitul care ai fost.”


   Nici nu știu cum să încep și cum să îmi spun părerea. Omul meu drag mi-a făcut cadou seria The Lord of the Rings de Crăciun pentru că știa că mi-o doream de foarte mult timp și, pentru că am început cu Harry Potter în engleză, am zis să continui cu poveștile din această lume tot în engleză, iar acum că am terminat The Hobbit, știu că mă așteaptă o serie minunată de care sunt sigură că mă voi atașa enorm.

   Primul lucru pe care l-am iubit, a fost că am simțit același lucru ca anul trecut când citeam Harry Potter, mai ales atunci când l-am cunoscut pe Gandalf. Gandalf a fost un personaj perfect pentru un vrăjitor, plin de umor și de înțelepciune, însă pe care aș fi vrut să îl întâlnesc mai des și sper ca măcar în volumele viitoare să fie o prezență constantă.

   Pe Bilbo l-am văzut inițial ca pe un bătrânel, și abia apoi l-am văzut ca pe hobbitul de vârsta lui. Evident că nu m-am putut abține și am căutat trailer-ul filmului pentru că intenționez să fac exact ca și cu Harry Potter, să văd fiecare film după fiecare volum.

   Am văzut filmele acum aproape treisprezece ani, dacă nu mă înșală memoria, cu fratele și cu verișorul meu, când eram atât de mici, încât acum nu îmi mai amintesc absolut nimic despre ele, tocmai de aceea eu mă așteptam la a-l întâlni pe Frodo, nu pe Bilbo în această carte. 

   Mi-a plăcut mult povestea, mă bucur că în sfârșit intru și eu în rândul lumii. Cred că mi-ar fi plăcut mai mult dialog, pentru că spre deosebire de alte cărți fantasy, autorul ni se adresează în mod direct, făcând evident faptul că ne spune o poveste. Mi-au plăcut ținuturile și descrierile, însă mi-ar fi plăcut mai multe replici, certuri și discuții, fără a fi rezumate într-o frază obiectivă.

   Am fost fermecată de această lume, de căsuța lui Bilbo și de aventurile lor și știu că o să iubesc și povestea lui Frodo. Până atunci, sper ca cei care nu au citit seria să o facă și să îi dea lui Tolkien o șansă, căci nu degeaba sunt așa celebre cărțile sale!


   Seria scrisă de J. R. R. Tolkien este publicată în limba engleză la editura Harper Collins, iar la noi este publicată la editura Rao
Le puteți achiziționa atât în română cât și în engleză de pe Elefant.ro, Libris și Librărie.net
Lectură plăcută, dragilor! :)