Recenzie-Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama de Mihai și Emilia Bendeac

   Titlu: Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama

   Autori: Mihai și Emilia Bendeac

   Editura: Bookzone

   Nr. Pagini: 319

   Punctaj: 5/5

   De fiecare dată când termin o carte, încep să conturez ideile pentru recenzie, încep să îmi imaginez cum va arăta, ce citate o să adaug și unde, știu ce o să scriu și încep să o fac în mintea mea înainte de a începe să o scriu. Doar că sunt mai multe tipuri de cărți iar pentru mine se împart în două categorii: cărțile cărora le fac recenzia imediat și cărțile în urma cărora trebuie să îmi adun emoțiile și sentimentele un anumit timp înainte să scriu recenzia. 

   Iar această carte face parte din a doua categorie. Mihai Bendeac. Un nume care pe mine m-a însoțit de când mă știu. De când eram mică îl urmăream și nu ratam nici măcar un episod din Mondenii sau din În puii mei. Cred că mulți copii din acea vreme au crescut cu emisiunile acestea și cred că toți l-am iubit pe Mihai Bendeac.

   Totuși, cu trecerea timpului, cu trecerea anilor, continuând să îl urmăresc, el a devenit persoana publică pe care eu o îndrăgesc cel mai mult. Este diferit iar cartea lui nu a făcut decât să îmi întărească părerile iar atunci când a apărut mi-am dorit-o foarte mult. Când am aflat de gestul lui, mi-au dat lacrimile și am comandat-o. Iar astăzi am terminat-o și cu toate emoțiile și sentimentele, scriu recenzia, dacă poate fi numită așa. Pentru că această recenzie este diferită.

   E foarte ciudat și fascinant felul în care am simțit conexiunea cu această carte și este și mai fascinant faptul că după atâția ani, am urmărit atâtea scenete, piese, scheciuri, interviuri cu Mihai încât în foarte multe secvențe ale cărții, îmi erau întipărite în minte mimica, tonul, gesturile lui și de multe ori, chiar și ale mamei sale pe care am tot văzut-o în poveștile postate de el pe instagram.

   Toate astea au format o legătură, o apropiere iar discuțiile și subiectele abordate erau cireașa de pe tort. 

   Mihai Bendeac vede problemele și aspectele pe care nu multă lume le vede. Au fost atâtea citate și atâtea pagini pe care îmi doream să le fotografiez pentru a le adăuga aici dar am realizat că aș fi ajuns să adaug recenziei aproape jumătate din carte.

   Nu știu dacă să o numesc biografie, nu în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu știu mai exact cum să o numesc altfel. Jurnalul unui burlac. Conversații cu mama este o carte în care mi-am găsit multe dintre frustrări, o carte în care m-am regăsit, o carte la care am râs, la care am plâns, o carte care mi-a făcut inima să se topească. 

   Cum spunea și Mihai, deși nici eu nu știu dacă acesta este cuvântul potrivit, el a fost un om norocos iar multe întâmplări din viața sa, fie că sunteți de acord sau nu, au fost magice. Magia, paranormalul, bizarul, umorul, sunt lucruri diferite dar toate îl caracterizează.

   Sincer, cred că doar Mihai Bendeac ar putea vorbi despre sexualitate și despre subicte profunde, ca peste două pagini să aducă în discuție lucruri care să te facă să râzi cu lacrimi.

   Mereu am știut că este un actor și un om dedicat, mereu am văzut dragostea pe care o pune în tot ceea ce face și respectul pe care îl arată tuturor. Dar mereu a existat o discrepanță între el și între restul persoanelor publice. Persoană publică sună destul de formal și de banal și are o ușoară conotație care pe mine mă duce cu gândul la toți cei care sunt promovați în televiziune în zilele noastre.

   De aceea îmi este greu să îl numesc pe el o persoană publică. Empatia, bunătatea, inteligența lui și chiar și umorul, sunt foarte rare în rândul ,,vedetelor”.

   Tocmai de aceea, Mihai Bendeac îmi este cel mai drag dintre toți. Poate că este de neînțeles cum de mă identific cu el sau cum de rezonez cu el dar sunt anumite lucruri, mărunte sau nu, care fac posibil acest lucru.

   Îmi amintesc o perioadă de acum câțiva ani când se împlinea un nou an de când sunt vegetariană și știu că tocmai atunci aflasem același lucru despre Mihai. Genul acesta de lucruri înseamnă și mai mult respect pentru el. Știu că se întâmplă să aflu lucruri despre el tocmai în cele mai potrivite momente și uneori mă întreb: Oare cât de mult mai poate să crească admirația mea față de acest om?

   Cartea pe care Mihai și Emilia Bendeac au scris-o, a fost genul de carte despre care nu am simțit să postez din minut în minut update-uri pe bookstagram. Cartea lor a trebuit citită, înțeleasă, a trebuit savurată lent. Multe dintre cele scrise acolo erau lucruri pe care le știam din interviurile lui. Însă mult mai multe, au fost destăinuiri care m-au șocat și care m-au impresionat.

   Pentru că asta am simțit pe tot parcursul acestei cărți. Am simțit o emoție continuă, pozitivă dar însuioșătoare. De la capitole precum Te-a prins mă-ta? pâna la Cel mai trist capitol, sufletul meu a trecut printr-un montagne-russe de stări.

   Conversațiile cu mama au fost delicioase! Nu pot găsi un alt cuvânt și totuși, fiecare avea un anumit nivel de profunzime, indiferent de glume, de întreruperi și de tachinări, în final tot era ceva care făcea ca inima să îmi bată mai tare, o încheiere frumoasă.

   Din punctul meu de vedere, Mihai este un om frumos și inteligent iar această carte doar mi-a accentuat convingerile. De ce am spus că nu știu dacă ar trebui să o numesc recenzie?

   Pentru că aici nu există un sinopsis, aici nu există o prezentare, prima parte a unei recenzii, așa cum scriu mereu, lipsește cu desăvârșire și totul s-a transformat într-o părere. Cred nici măcar o recenzie nu ar trebui să conțină altceva legat de această carte. Ce prezentare? De unde ar putea un recenzor care, pe de altă parte îl și iubește pe acest om, să înceapă? De unde să înceapă să prezinte această biografie?

   Tot ce mai pot spune este că această carte are niște lecții de viață pe care probabil că nu mulți le vor observa, așa cum nu mulți o vor înțelege sau vor aprecia tot ce scrie acolo. Ceea ce este perfect normal. Poate că mulți nu îl plac sau nu îl vor agrea. Dar pentru mine, pentru cineva care a crescut cu umorul lui, pentru cineva care l-a urmărit de când se știe, care a fost la piesele lui și care l-a îndrăgit dintotdeauna, acest lucru ar fi greu.

   Ce aș mai putea spune? Cartea vine la pachet cu o faptă bună. Cred că dacă ar fi fost și dublu, aș fi cumpărat-o pentru că atunci când am aflat unde se duc toate încasările și când am citit ceea ce a spus Codin Maticiuc aici, pur și simplu am plâns. Iar dacă mai sunt persoane atât de sensibile cum sunt eu, probabil că au făcut la fel.

   Cred că cea mai bună încheiere a acestei recenzii este o părere despre Mihai Bendeac. Și cel mai bine pot face asta printr-un citat drag mie spus de Einstein:

Try not to become a man of success, but rather try to become a man of value.

  

Cartea este publicată și o puteți găsi la editura Bookzone.

Toate încasările pe care Mihai și Emilia Bendeac le primesc din vânzarea cărții sunt rezervate integral pentru scopuri caritabile (renovarea secției de oncologie pediatrică, din cadrul Spitalului Fundeni).