Recenzie-Îngerul mecanic de Cassandra Clare

Titlu: Îngerul Mecanic

Autor: Cassandra Clare

Nr Pagini: 399

Editura: Corint, colecția Leda Edge

Traducere: Shakui Al-Gareeb

Punctaj: 5/5

Seria Dispozitive infernale:
1)Îngerul Mecanic
2)Prințul Mecanic (recenzie)
3)Prințesa Mecanică (recenzie)

La șaisprezece ani, Tessa Grey pleacă spre Anglia pentru a-și căuta fratele, însă aceasta habar nu are de ceea ce urmează să întâlnească. Când aceasta este capturată de Surorile Întunecate, membre ale clubului Pandemonium, ea îl întâlnește pe frumosul William Herondale care o duce la Institutul din Londra, sanctuarul nefilimilor, unde îl cunoaște pe James Carstairs. Cei doi sunt parabatai, vânători de umbre de care nici nu bănuiește că nu se va mai putea despărți. Tessa avea să afle mai târziu că legătura de parabatai este cea mai puterică din lume, înfăptuită în cadrul ceremoniei de parabatai unde cei doi își leagă destinele pentru tot restul vieții.

Însă Tessa nu știe că în afară de nefilimi, cei mai inofensivi, ea va da și de cei din Lumea de Jos: magicieni, vampiri, vârcolaci, elfi dar și de demoni. Treaba nefilimilor era de a se lupta cu demonii și de a salva lumea din jur, însă puțini știu cât de grea e viața de vânător de umbre.

Deși Tessa este salvată de vânătorii de umbre, aceasta se va întâlni iar cu Surorile întunecate cât și cu Magistrul, cel care conduce clubul secret și care o vrea pe Tessa din cauza puterii ei, întrucât Tessa află într-un mod șocant că ea însăși face parte din Lumea de Jos care i se pare atât de înfricoșătoare. Aceasta este la rândul ei magician și deține puterea de a se metamorfoza în orice persoană, fie ea vie sau moartă, însă puterea ei este cu atât mai specială, pentru că ea este singura care poate citi gândurile celor în care se metamorfozează.

Se pare că singurul loc unde aceasta este în siguranță este în Institutul din Londra unde o adăpostesc nefilimii împreună cu două dintre cele mai delicioase și adorabile personaje: Henry și Charlotte. Aceasta trebuie să continue căutarea fratelui ei iar pactul pe care îl face cu cei de la institut este singurul lucru care o poate ajuta acum: nefilimii o vor ajuta să își caute fratele dacă ea îi va ajuta în lupta cu întunecatul Pandemonium și Magistrul care se chinuie să ajungă la Teressa.

Jem este întruchiparea blândeții și a inocenței, pe când Will reprezintă mister, înconjurat de cea mai importantă armă a sa, sarcasmul. Tessa se apropie de cei doi care devin imposibil de rupt din viața ei. Într-o lume nouă, înconjurată de străini și de o multitudine de informații de asimilat, Tessa este pusă să facă o alegere, una ( dar nicidecum ultima) dintre cele mai grele din viața ei, ea trebuie să aleagă între familia ei sau a-i ajuta pe vânătorii de umbre.

Tessa va jongla pe parcursul cărții între Jem cel blând și Will care se comportă cu ea ca un bădăran dar, cu toate astea, legătura celor trei devine din ce in ce mai puternică cu fiecare pagină. Dar familia se pare că te trădează mult mai ușor iar Tessa va simți asta pe pielea ei în curând. Ce e de făcut când Magistrul se apropie de ea tot mai mult iar încrederea ei oarbă în ceea ce iubește o va costa? Într-luptă pe viață și moarte, Tessa este aruncată în tot mai multe adevăruri șocante care îi zguduie realitatea. Când o alegere pare atât de simplă, viața ei este dată peste cap și știe că va regreta. Pericolul este mare iar sentimentele ei sunt periculoase. Ce îi rămâne Tessei de făcut? Îndiferent de alegere, aceasta știe că va regreta toată viața ei. Când totul părea imposibil o cale se arată din haosul izbucnit în viața ei. Dar cum poate ea să o scoată la capăt fără ca haosul să o înghită? Într-o luptă mortală, singura ei armă este dragostea, însă dragostea este o sabie cu două tăișuri iar lumea ei se clatină...

M-am decis să fac în sfârșit recenzii și cărților mele preferate. O lungă perioadă de timp, atunci când cineva întreba care era cartea mea preferată, spuneam că nu am o carte preferate, mai ales pentru că aleg mereu să citesc cărți care mă atrag foarte mult și cărora ajung mereu să le dau notă maximă. Până la Cassandra Clare nu am avut autori sau cărți preferate dar în urmă cu câțiva ani mi-am comandat seria Dispozitive Infernale. Îmi amintesc și acum prima mea reacție, pentru că întotdeauna voi fi de părere că aceste cărți au o prezentare spectaculoasă și, de asemenea, îmi amintesc că atunci când am început primul volum mi se părea atât de ciudat și mă întrebam cu regret dacă o să îmi pară rău că le-am cumpărat...asta timp de vreo optzeci de pagini, întrucât m-am îndrăgostit iremediabil de Will...și apoi de Jem... um, și apoi de Tessa. Ok, și de Henry și Charlotte. Și poate puțin de Church...puțin mai mult. Da, m-am îndrăgostit de lumea din secolul al XIX-lea și de toate ținutele lor, de cai și toate caleștile, de aspectul instituturilor și, desigur, de Idris, chiar dacă nu se pune accentul pe el în Îngerul mecanic. Intrarea în Universul vânătorilor de umbre a fost magnifică. Nu m-am gândit vreodată că voi găsi o serie pe care să o iubesc atât, atât de mult. Se pare că am o slăbiciune pentru personajele masculine pline de sarcasm și aroganță pentru că Will cel indiferent, incapabil de iubire și plin de glume și ironie a fost prima mea dragoste urmat, desigur, de Jem. Tot ce este legat de Jem în toată seria, vine la pachet și cu compasiune și o mică durere de suflet. Știam că în curând voi ajunge la o răscruce și că va trebui să fac o grea decizie: Will și Tessa? Sau Jem și Tessa? Cred că nici acum nu știu...

Desigur că l-am urât pe Mortmain pentru că bănuiam că o vrea pe Tessa și, desigur că le-am urât pe Surorile Întunecate și pe Magistru dar totul a fost construit atât de bine și toată acțiunea a curs într-un mod minunat încât am știut că voi iubi această serie. Ceea ce mi-a plăcut și mai mult a fost îngerul Tessei, dragul de el, fără de care nu se știe ce ar fi făcut Tessa. Cu toate schimbările din viața ei, ea nu știe ce va urma și este atât de pierdută în marea de lucruri noi cu care trebuie să se obișnuiască iar toți cei care apar în viața ei sunt la fel ca și ea, orfani, singuri pe lume, fără rude, dar care au creat o relație strânsă la Institut, care au creat o familie. În ciuda faptului că l-am urât pe Axel și chiar și pe Nate, m-au impresionat profund scenele dintre parabatai, dragostea dintre personaje și felul în care se dedică unul altuia fiind gata să își dea viața pentru cei pe care îi iubesc.

Această serie mi-a umplut inima de fericire, de un sentiment minunat pe care nicio altă autoare nu a reușit să îl transmită până acum.

Finalul m-a neliniștit și m-a făcut să mă îndreb ce se întâmplă cu Will, mai ales că Tessa trebuia să învețe totul despre nefilimi acum iar locul ei părea că va fi de acum, pentru o perioadă nelimitată, printre ei, în Institutul din Londra. Will este tânărul rebel, schimbător, total opus parabatai-ului său dar acesta pare că ascunde ceva. Iar asta puteți afla citind mai departe următorul volum.

Seria asta a meritat cu adevărat, în ciuda părerilor împărțite de care am tot auzit și a fost o serie la care am vărsat o mare de lacrimi. Știu că acest volum va rămâne mereu în sufletul meu urmat de fiecare carte care a urmat de la această autoare magnifică. A fost seria care m-a ținut trează nopțile, târziu și care a ocupat cel mai important loc în inima mea, pentru că, deși încă nu am o carte preferată, acum când cineva mă întreabă asta, răspunsul meu este: Cărțile Cassandrei Clare sunt cărțile mele preferate.