Recenzie-Prințul mecanic de Cassandra Clare

Titlu: Prințul Mecanic

Autor: Cassandra Clare

Editura: Corint, colecția Leda Edge

Nr. Pagini: 430

Traducere: Shauki Al-Gareeb și Bogdan-Alexandru Sasu

Punctaj: 5/5

Seria Dispozitive infernale:

1) Îngerul Mecanic (recenzie)
2) Prințul Mecanic
3) Prințesa Mecanică (recenzie)

Tocmai când Tessa s-a decis să rămână printre vânătorii de umbre la Institutul din Londra pentru a putea învăța cât mai multe despre originile ei și pentru a fi protejată, cei mai întunecați membrii ai Conclavului își propun să o dea jos pe Charlotte din postul de conducător al Institutului dacă nu îl găsește pe Magistru în două săptămâni. Nu numai că toată familia lor era la Institut dar și Teessa, cea mai nouă țintă a Magistrului care ar putea pune mâna pe ea profitând de puterile ei dacă Charlotte n-ar mai deține Institutul. Secretele Magistrului sunt cât se poate de ascunse, întrucât ura sa față de vânătorii de umbre este din cauza faptului că viața lui fusese distrusă cu mult timp în urmă de către vânătorii de umbre. Detaliile tragediei trăite de acesta nu le sunt cunoscute nefilimilor dar un lucru este sigur: el vrea răzbunare.

Astfel, trio-ul nostru minunat pleacă în curând spre conacul Chiswick cu misiunea de a-l găsi pe Magistru și de a-l împiedica să creeze dispozitivele infernale, demoni mecanici meniți să îi distrugă pe nefilimi. Situația devine din ce în ce mai complicată iar nefilimii noștri au nevoie de ajutor. Astfel, apar noi personaje, în special frații Lightwood. Ceea ce nu știau vânătorii de umbre este faptul că mașinăriile mecanice pândeau la orice colț iar Magistrul avea mereu un as în mânecă, fiind mereu cu un pas în fața lor.

Curând, în familia Lightwood are loc un eveniment teribil iar acțiunea prinde tot mai mult dinamism și intrigă. Nefilimii încearcă să îl demaște pe Magistru iar planurile lor și evenimentele prin care trec nu sunt cele mai blânde.

Însă odată cu acțiunea ia amploare și triunghiul amoros dintre Will, Tessa și Jem. Tessa este prinsă între dragostea ei pentru Will care suferă pe urma unui blestem străvechi aruncat asupra lui, incapabil să o iubească pe Tessa. De fiecare dată când pare să se apropie de el, inima Tessei mai suferă o lovitură din cauza indiferenței și durerii provocată de această indiferență din sufletul lui Will.

Suferința pe care i-o provoacă Will o împinge pe Tessa în brațele lui Jem, al parabatai-ului lui care pare să țină la Tessa cu toata inima sa.

Însă Jem este grav bolnav iar promisiunea unei vieți lungi alături de el este aproape imposibilă. Promisiunea unei vieți lungi este dureroasă și pentru Will care încearcă să facă față suferinței și golului imens din inima sa, cu cea mai bună arma a sa, cu sarcasmul. Însă frica și durerea lui sunt aproape palpabile când acesta discută cu parabatai-ul său.

Cu toate acestea, Tessa este tulburată de sentimentele pe care le are pentru cei doi iar Will probabil că nu o va putea iubi niciodată asa cum îl iubește ea. Probabil că o va durea inima pentru tot restul vieții ei, asta dacă ies cu bine din lupta cu Magistrul.

Când dragostea devine posibilă, destinul își pune amprenta iar ceea ce cândva părea irelevant acum lasă răni adânci. Când Will îi arată dragostea Tessei, totul este prea târziu iar inima lui amenință să se facă țăndări. Dar ce este de făcut când devine clar că o inimă va fi frântă?

Va fi oare Will cel care alege să își pună inima în joc? Pusă să facă o alegere, Tessa știe că împreună cu suferința celui căruia îi va frânge inima va veni și suferința ei.

Într-o lume nedreaptă cu dușmani pe urmele lor, nefilimii trebuie să învingă răul și să se salveze de cumplitul destin pe care Magistrul l-a scris pentru ei. Dar cum pot aceștia să lupte când iubirea era singura lor alinare, sursa puterii lor? Acum, însă, iubirea doare la fel de mult ca și realitatea crudă pe care sunt nevoiți să o înfrunte.

M-a durut inima și sufletul când am terminat Prințul mecanic. Am închis cartea și am plâns pentru Will, pentru Jem și pentru Tessa. Am stat cu sufletul la gură la fiecare întâlnire în care se metamorfoza Tessa și la fiecare plan în care erau puși în pericol dar cel mai mult mi-au plăcut relațiile dintre ei. Inima mea nu putea să aleagă între Jem și Will, așa cum nici inima Tessei nu putea. Inima mea, în schimb, a mai fost zdrobită o dată la finalul volumului, printre ultimele cinci pagini. Până la Cassandra Clare, nu mă mai duruse sufletul atât de mult citind o carte, niciodată.

În ochii mei, Tessa a fost mereu atât de înțeleaptă și de matură, mult prea matură pentru vârsta ei. Dar nu pot spune că nu m-a scos din sărite alegerea ei. Și m-am gândit ce aș fi ales eu dacă aș fi fost în locul ei, în paginile cărții. Și nu am găsit un răspuns, cu toate că în adâncul sufletului ei, știa către cine se înclina. Am adorat dragostea ei pentru cărți și disputele ei cu Will despre opere și cărți celebre. Dar cel mai mult mi-a plăcut gingășia și delicatețea ei. Știu că nu am suportat-o pe Jasmine, până am simțit milă pentru ea, la fel cum am simțit o uriașă compasiune pentru Sophie...

Jem mi-a distrus inima de fiecare dată când apărea cu vioara lui, cu șuvițele lui albe tușind și părând din ce în ce mai bolnav. Mi-a intrat în suflet și a rămas acolo iar eu m-am temut de fiecare dată de momentul în care el va dispărea.

Și Will. Dragul de Will, sarcasticul, arogantul și îndureratul Will. Nedrept blestemul lui dar și mai nedrept ceea ce a avut de înfruntat în final. Will cu delicioasele lui replici m-a făcut să râd și să îl îndrăgesc în ciuda răutăților lui și ale alegerilor și comportamentului său. Departe de masca creată special pentru a-și încătușa sentimentele, Will este absolut minunat. Iar secretul este că balanța mea s-a înclinat mereu mai mult spre el...și cred că și în sufletul Tessei la fel...

Știam că probabil Prințesa mecanică îmi va frânge și fărâma de inimă pe care o mai aveam, dar aceste prime volume au fost o încântare. Au fost geniale și am știut că în curând îmi voi lămuri bănuielile iar seria asta va deveni preferata mea.

În clipa în care am început Prințul mecanic știam că sunt tot mai aproape de final și îmi părea rău că o să se termine după încă o carte călătoria mea în Londra secolului XIX. Nu am cuvinte să spun cât am iubit seria asta. Nu exită destule cuvinte să arate admirația mea față de Cassandra Clare. Știu doar că îmi spuneam în minte: ,,Cassandra, să nu îndrăznești să te atingi de Will sau de Jem, Omoară-i pe toți dar, te rog, las-i pe ei în pace!''. Așa că ea ne-a frânt inimile cu adevărat... dar asta veți simți după ce terminați Prințesa mecanică. Nu am cuvinte și mereu am adus argumente și motive recomandărilor mele dar acum spun doar atât: doar citiți seria asta. Punct.