Titlu: Tronul de cleștar
Autor: Sarah J. Maas
Editura: Rao
Nr. Pagini: 507
Traducere: Cristina Barbu
Punctaj: 5⭐/5⭐
Seria Tronul de cleștar:
0.1) The assasin and the Pirate Lord
0.2) The assasin and the Healer
0.3) The assasin and the desert
0.4) The assasin and the Underworld
0.5) The assasin and the Empire
1) Tronul de cleștar
2) Diamantul de la Miezul Nopții
3) Moștenitoarea focului
4) Regina umbrelor
5) Imperiul furtunilor
6) Turnul Zorilor
7) Tărâmul de cenușă
,,Nu îmi va fi teamă, jură ea înfășurându-și cuvintele dragi în jurul inimii.”
,,Eu sunt Celaena Sardothien, Asasinul Adarlanului. Dacă acești bărbați ar ști cine sunt, ar înceta să mai râdă. Eu sunt Celaena Sardothien. Voi câștiga. Nu îmi va fi teamă.”
Ne aflăm în minele de sare întunecate și mizerabile din Endovier, acolo unde o tânără de optsprezece ani se presupune că își va petrece restul vieții, fiind condamnată pentru că este mult prea crudă și inteligentă. Ea este cea mai bună asasină care a exsitat vreodată. Numai că a făcut greșeala de a fi prinsă, iar acum destinul îi întinde o mână către libertate.
Toată lumea tremură la auzul numelui ei, iar atunci când aceasta a încercat să scape, vestea s-a dus departe. Nimeni nu a reușit vreodată să fie atât de aproape de a evada. Astfel, Căpitanul Chaol Westfall, garda Regelui și a Prințului din Adarlan, îi face Celaenei o propunere. Aceasta trebuie să participe într-o competiție cu cei mai renumiți asasini din toată țara pentru a deveni Campionul Regelui. Astfel, după un anumit număr de ani pentru care Celaena se va târgui serios cu Prințul Moștenitor, ea va fi în sfârșit liberă.
Libertate...ce gust dulce are acest cuvânt. Însă nu este oare o contradicție în legile acestui ținut ridicol? Luată din văgăuna unde a fost închisă pentru că era o asasină, Celaena Sardothien va fi elibertă dacă va fi...tot o asasină. Asasinul personal al Regelui.
Este crudă, este sclipitoare, este magnifică, inteligentă și are sângele mai rece decât al oricărui bărbat pe care l-a întâlnit. Celaena ar face orice pentru libertate, pentru că nimeni nu știe ce răni adânci ascund cicatricile ei, în special acelea pe care nimeni nu le vede.
,,Deveni mult prea conștientă de cele trei cicatrici prelungi de pe spatele său. Chiar dacă își recâștiga libertatea...chiar dacă trăia în pace la ţară... acele cicatrici îi vor aminti întotdeauna de ceea ce îndurase. Și că, deşi ea era liberă, alţii nu erau.”
Așa că Asasinul Adarlanului pășește în Regat, fiind gata să sfâșie pe oricine pentru a câștiga. Numai că este oare inima unei criminale atât de rece pe gât vrea să arate?
Celaena este introdusă în competiție cu un nume secret, pentru a nu da de bănuit tuturor că aproape nu au nicio șansă în fața ei, însă Prințul Dorian Havilliard și Căpitanul Chaol Westfall știu de la bun început cine este ea cu adevărat.
Dar chiar și așa, niciunul dintre ei nu se poate abține să o privească pe Celaena cu ochi curioși și întrebători. Cum poate o fată atât de frumoasă, care dă dovadă de o grație aparte atunci când nu este privită, să fie o asasină? Una crescută la rândul ei de un asasin. Însă povestea Celaenei este mult mai complicată și mai dureroasă, iar trecutul ei nu este nici treaba Prințului și nici a Căpitanului.
Totul ar trebui să fie simplu. ,,Câștigă competiția, ucide și obține-ți libertatea”. Numai că într-un tărâm unde Regele din Adarlan a interzis magia cu multă vreme în urmă, acolo unde parcă încă se poate simți o scânteie sacră care pâlpâie în întuneric, Celaena știe că nu va fi simplu să lupte și să plece la finalul înțelegerii lor.
Nu când o întâlnește pe Nehemia Ytger, nu când Dorian și Chaol se apropie tot mai mult de ea și nu când destinul ei îi iese brusc în cale. Nu atunci când descoperă că menirea ei este cu totul alta decât a visat ea vreodată.
,,Exista bine în oameni-în adâncul lor întotdeauna exista o fărâmă de bine. Trebuia să existe”
Și poate oare un asasin închis în Castelul de cleștar să învețe să iubească atunci când tot ce știe să facă este să ucidă? Și cum să mai iubească după ce toți cei pe care i-a iubit vreodată zac acum sub pământ? Celaena Sardothien a jurat că nu se va teme de nimic, însă destinul ei este mult mai măreț decât ar fi crezut ea vreodată. Ea e doar o asasină...cum poate o simplă asasină să fie cea mai importantă piesă într-un joc străvechi început de atâta amar de vreme?
,,Celaena atinse amuleta.
-Îmi pare rău.
-Tu poţi fi altfel, spuse ea încet. Tu poţi fi măreaţă. Mai măreaţă decất mine, decât oricare dintre noi.
Celaena deschise gura, dar niciun cuvânt nu ieşi.
-Tu poţi ajunge la stele, șopti ea. Poţi face orice dacă îndrăzneşti. Iar în adâncul tău o știi și tu. Asta este ceea ce te înspăimântă cel mai tare.”
Oh vai! Scriu această recenzie cu un entuziasm și cu o așa încântare, de parcă aș avea un foc mistuitor în suflet după toată această poveste! De ce toate aceste cuvinte mari pentru un volum ce este abia primul dintr-o serie uriașă? Ei bine, pentru că am mai avut acest sentiment când am citit toate cărțile Cassandrei Clare din lumea vânătorilor de umbre și când am citit Acotar. Adică exact poveștile mele preferate din toate timpurile. Probabil am citit mii de cărți până acum, dar acestea au făcut ca ceva înăuntrul meu să se clatine. Sunt poveștile mele de suflet, sunt acele personaje care au un loc atât de special în inima mea încât aproape că pot spera că aceste lumi există undeva, la capătul unei lumi unde domnește magia. Și acum că întâlnesc acest sentiment iar, este ca și cum aș primi o nouă șansă să simt ce am simțit când îmi citeam poveștile preferate. De fapt este fix același lucru. Și știu că la final voi adăuga Tronul de cleștar lângă celelalte serii pe care le păstrez cu mine de atâta timp. Știu că va deveni una dintre preferate.
Era aproape de așteptat numai la gândul că Throne of glass este scrisă tot de Sarah J. Maas care a dat naștere a tot ce înseamnă Acotar, dar tot este o surpriză. Celaena Sardothien...de câte ori am auzit acest nume peste tot prin toate cercurile cititorilor, dar niciodată nu am avut curajul să mă înham la o serie de un așa calibru. Era ca și când nu eram pregătită pentru ceva așa de măreț din nou. Și poate că mă și temeam să nu îmi distrugă așteptările. Așa că trebuie să vă spun că toată această serie este și va fi un buddy reading cu mama. Cum fratele meu a râs când m-a auzit, poate pentru cei care nu cunosc acest termen voi explica scurt: buddy reading=citirea unei povești în același timp cu un prieten. Deci, simplu, citim împreună seria. Și ce poate fi mai frumos citind o serie atât de magnifică, decât având cu cine să comentez și să povestesc la nesfârșit tot ceea ce citesc? Mai ales cu cea care mi-a recomandat de-a lungul timpului toate acele cărți de suflet care stau pe rafturile mele. (Love you, mom!)
Ne-am îndrăgostit iremediabil de Celaena Sardothien. Și de Chaol. Și de Dorian. Și de Nehemia. Lista va continua curând, dar până acum, Tronul de cleștar este de departe unul dintre cele mai bine scrise prime volume ale unei serii. Ne-a prins cu totul în Adarlan, în acel castel în care Celaena își face veacul, păzită de Căpitan, acolo unde Prințul îi dă târcoale, iar destinul pândește din întuneric. E magic! De fiecare dată când Sarah J. Maas creează ceva...totul e magic!
Totul începe atât de simplu, ca și cum am participa la o poveste banală între niște muritori și chiar și acest lucru este mai mult decât încântător, însă ușor, ușor, elementele magice își fac simțită prezența, iar cursul întregii povești se schimbă. Totul pare a fi măreț. Și totul pare a fi cu totul incert. Este abia un prim volum care habar nu am încotro va purta personajele, dar știu că am pășit într-o lume care pare a fi mai complexă și decât ce am întâlnit în Acotar.
Tachinările Celaenei cu Chaol și cu Dorian sunt absolut delicioase, iar acest sarcasm al ei m-a câștigat din prima. O să o ador până la final! Și ce dacă e o asasină? Este unul dintre cele mai inteligente personaje pe care le-am întâlnit vreodată! Iar finalul? Well, well, a fost atât de bun și m-a intrigat atât de mult, încât a trebuit imediat să încep volumul doi, deci veți avea curând și acea recenzie. Dar dacă mai este cineva la fel de întârziat ca noi care a îndrăznit să amâne ani de zile această serie...nu recomand această poveste, ci vă oblig să o citiți, pentru că habar nu aveți ce ratați!!!
Până că și simplele descrieri lungi și cărora nu le-am acorda prea multă importanță sunt atât de profunde și atât de minunat scrise, încât m-am trezit de nenumărate ori înduioșată de trăirile acestor personaje dragi! Ce să o mai lungesc...cartea asta nu are cusur!
Sunt convinsă că Celaena Sardothien are un destin măreț, deci multă baftă nouă să trecem prin tot amalgamul de emoții care ne va lovi când această serie ne va arunca în mijlocul dramelor și al bătăliilor ce vor veni. Însă până atunci, nu mă puneți să îl trimit pe Chaol după voi. Citiți această serie!
Mulțumesc că ați ajuns până aici, dragilor! Vă doresc lecturi magice, iar eu mă întorc în Adarlan și revin curând!
Cu dragoste,
Ruxandra de la Angels From Books
0 Comentarii