În urmă cu aproape doi ani am început să străbat anticariatele din București, iar când nu petreceam câteva ore printre rafturile lor prăfuite și vechi, mă pierdeam printre paginile lor online pentru a vedea ce captură bună mai găsesc. În anticariate aș putea petrece o zi întreagă și aș fi la fel de fascinată de fiecare dată, pentru că nu mă satur de acel sentiment că descopăr cărți atât de frumoase de care nu știam, care deși sunt vechi, arată de cele mai multe ori ca și când un cititor înrăit le-ar fi păstrat cu grjiă. Nu mă satur de senzația de a descoperi povești vechi, atât de magice și de prețioase, care de obicei valorează atât de puțin, cu prețuri pe care le citesc de două ori să mă asigur că văd bine.
E ca o armă secretă de șoricel de bibliotecă. Atunci când ești fericit, trist, îngândurat sau pur și simplu simți nevoia de a petrece timp de valoare într-un loc drag, unde altundeva să pășești decât într-un anticariat?
Nu numai că simt că fac un salt în timp, nu numai că simt că parcă aș câștiga ceva, dar am bucuria aceea copilărească pe care o aveam când eram mică. De fiecare dată când plec cu un braț întreg de viniluri, casete, cd-uri și cărți vechi, mă simt ca atunci când eram mică și primeam un sac de jucării de la verișorii mai mari. Sau, mai degrabă, ca acea dată când am primit o uriașă pungă plină cu markere și carioci. Iar pentru cei care știu ce înseamnă desenul pentru mine, înțeleg aluzia. Bucurie pură.
Poate mulți nu vor înțelege. Ce să găsești în niște cărți vechi și îngălbenite? Dar mă încântă atât de tare simplul fapt că ajung la mine povești pe care știu că le voi iubi, întrebându-mă prin ce mâini au umblat, de câte ori au fost citite și ce istorie au ele care zac acum pe niște rafturi uitate. De fiecare dată vin cu noi capturi, de parcă aș găsi comoara unor pirați dependenți de cultură și muzică. Iar dacă v-aș spune că prețurile pe care le dau pe toate acestea sunt mai mici decât costă în ziua de azi două cărți noi, poate că nu m-ați crede.
Cum am spus, bucurie pură. Așa că de ce să nu împărtășesc cu voi micile mele comori pe care le-am căutat în nenumărate rânduri și care acum stau pe rafturile mele cu istoria lor cu tot? Mai jos aveți cele mai dragi capturi ale mele, iar faptul că am găsit în niște anticariate din România cărți în engleză, franceză și italiană, nu fac decât să întărească ce am spus mai sus. Istorie. Și bucurie copilărească pentru un șoricel de bibliotecă. Unul care întâmplător mai are și suflet de colecționar.
Primele comenzi au fost date pe anticariatul Printre Cărți:
Iar aici am continuat cu câteva volume de la Marc Levy, am descoperit câteva volume dintr-o serie cu care mama mă bate la cap de multă vreme scrisă de Lisa Kleypas și am început să îmi completez colecția de biografii.
.jpg)
0 Comentarii