Recenzie-Regatul spinilor și al trandafirilor de Sarah J. Maas

Titlu: Regatul spinilor și al trandafirilor

Autor: Sarah J. Maas

Editura: Rao

Nr. Pagini: 474

Traducere: Andra-Elena Agafiței

Punctaj: 5/5

Seria Regatul spinilor și al trandafirilor:

1) Regatul spinilor și al trandafirilor

2) Regatul ceții și al furiei (recenzie)

3) Regatul aripilor și al pieirii (recenzie)

3.5) Regatul ghețurilor și al înstelării (recenzie)

4) Regatul flăcărilor argintii (recenzie)

,,A luat o viață, iar acum va plăti cu inima sa.”

Feyre trăiește într-o familie săracă în care ea este cea care îi susține pe toți membrii ei, împiedicându-i să cedeze în fața destinului lor plin de suferință. A învățat să vâneze și toată viața ei ține de promisiunea pe care i-a făcut-o mamei ei când a murit, de a-și apăra familia și de a rămâne împreună.

Însă când Feyre ia viața unui lup la vânătoare, totul se schimbă. A luat viața unui spiriduș, iar Tratatul spune că viața ei trebuie dată acum la schimb. Însă când o bestie apare la ușa lor, Feyre primește o șansă: să trăiască în Prythian, de partea cealaltă a zidului, în lumea spiridușilor, în loc să își piardă viața. Destinul ei s-a schimbat și orice ar fi mai bine decât să își piardă viața, așa că ea acceptă.

Ajunsă în Prythian, Feyre înțelege curând că ea va sta în Regatul Primăverii, alături de Tamlin, Marele Lord al spiridușilor. Oamenii au învățat să se teamă de spiriduși, au învățat că sunt parșivi și că ucid cu sânge rece, iar Feyre nu poate risca să aibă încredere în ei, trebuie să ajungă înapoi acasă.

Dar nimeni nu poate evada de sub urechile fine ale spiridușilor și de sub garda lor, așa că tot ce îi rămâne de făcut lui Feyre este să trăiască aici făcându-și griji pentru familia ei, de soarta lor, acum că ea nu mai poate avea grijă de ei.

Și cine și-ar fi imaginat vreodată că va cunoaște spiriduși precum Lucien și Alis, spiriduși care par să fie prietenoși, fără să uite, însă, că ea este un om neștiutor, un om care reprezintă o pradă sigură în Prythian?

Cu fiecare zi care trece, Tamlin se arată tot mai apropiat de ea, în ciuda secretelor uriașe care există între ei. Amenințați de o boală periculoasă care poate trece zidul, spiridușii sunt obligați să poarte măști care le ascund fețele pentru a-i proteja. Însă care este adevărata poveste din spatele acestei boli?

Cu riscul de a provoca tot mai multe probleme, Feyre începe să analizeze împrejurimile și să atragă atenția creaturilor periculoase. Există multe amenințări, iar tânăra umană habar nu are de creaturile care o pot descoperi și care o pot distruge într-o secundă, ceea ce îl face pe Tamlin nebun în dorința lui de a o proteja.

Gesturi înduioșătoare sunt făcute de către Marele Lord în fața lui Feyre care realizează curând că nu a trăit niciodată o bucurie atât de mare ca cea pe care o simte acum, printre spiriduși. După o viață săracă, plină de temeri și de muncă demnă de un bărbat, înfometată și plină de ură, Feyre poate în sfârșit să înțeleagă că există o lume mai bună și că spiridușii sunt capabili de o bunătate inimaginabilă. Însă sunt capabili și să distrugă totul.

Marele Lord, feroce și ucigător de periculos, își face loc în inima ei firavă și umană, își face loc în sufletul ei întunecat și suferind, iar teama lui crește, conștient de amenințările Prythian-ului pentru Feyre.

Dar cele mai periculoase sunt amenințările ei. Acea ființă de care toți se tem, acea ființă de care Feyre aude vorbindu-se mereu, dar pe care nimeni nu vrea să o dezvăluie în fața ei. Cine poate fi cea de care toți se ascund și care îi poate destrăma într-o clipă?

Însă dragostea pe care Tamlin i-o arată devine mai importantă decât orice Tratat. Atunci când creaturile și pericolele se înmulțesc, când apare Rhysand, întunecatul, amenințătorul și arogantul spiriduș trimis chiar de ea, Tam știe că trebuie să ia o decizie.

Însă decizia lui le va frânge inimile și va distruge totul. Când el alege viața ei, în schimbul vieții lui, iubirea e pe cale să distrugă totul, mai ales lumea lor.

,,-Te iubesc, șopti el și mă sărută pe frunte. Cu tot cu spini.”

Însă povestea lor nu se va încheia aici. Destinul le pregătește mult mai multe. ,,Feyre trebuie să rupă vraja, sau își va pierde inima pe veci.” Iubirea ar fi putut salva două lumi diferite, însă acum, iubirea este cea care stă la baza devastării și ruinării tuturor.

Tam și Feyre vor fi supuși celor mai dureroase încercări și oare inimile lor vor putea supraviețui în fața ororilor care îi așteaptă? Cele mai dureroase coșmaruri iau naștere acum, când totul este prea târziu.

,,Rhysand se uită atât de mult timp la mine, încât trebui să-l privesc.

-Feyre, bucură-te că ai o inimă de om. Să-ți fie milă de cei care nu simt nimic.”

Am înțeles atunci când am citit Orașul Semilunii că Sarah J. Maas este o autoare genială, talentată și uimitoare. Nu cred că am văzut vreodată măcar o părere negativă despre această serie și am așteptat cu sufletul la gură să o încep și eu și vai, cât a meritat!

Încep prin a spune că sunt sigură că se va urca în top alături de cărțile Cassandrei și de Harry Potter. Povestea asta m-a trecut printr-un carusel de emoții, de lacrimi, de nervi și de fluturași în stomac. M-am îndrăgostit iremediabil de Tamlin și de Rhysand, m-am îndrăgostit atât de rău de ei, încât mă fascinează orice fac și îi ador chiar și atunci când nu ar trebui.

M-au fascinat creaturile, lumea lor, aroganța lui Tam și a lui Rhys, felul în care s-au schimbat și au evoluat toate personajele pe parcurs, secretele lor și legendele, blestemele care stau la baza lumii lor. Mi-au frânt inima, mi-au întregit-o și mi-au frânt-o iar, în special în final cu dragostea și cu viețile lor firave.

Finalul și ceea ce se întâmplă după plecarea lui Feyre este sfâșietor, șocant și crud. Cred că n-am mai simțit atâta milă pentru niște personaje de foarte mult timp. Am plâns împreună cu Feyre și am adorat fiecare scenă cu Tamlin, o bestie, un Mare Lord, un suflet distrus.

Iar Rhys? Rhys rămâne o enigmă, aroganța și răutatea întruchipată, bun și blând în felul lui bolnav de a fi, căci doar asta pot spune până voi afla scopurile din spatele tuturor acțiunilor lui. Știam că o să plâng și că o să iubesc această serie, știam că o să mă îndrăgostesc de acești Mari Lorzi, însă nu mă așteptam la atâtea emoții, la finalul acesta și la sentimentele cu care m-a lăsat Regatul spinilor și al trandafirilor. Orice ați face, citiți seria asta și citiți tot ce scrie Sarah pentru că este uimitor, este magic și dureros, însă toate sunt incredibil de frumoase!

,,-Te iubesc, i-am spus. Indiferent de ce spune ea despre mine, indiferent dacă dragostea asta e doar a inimii mele neghioabe de om. Chiar și când îmi va arde trupul, te voi iubi.”