Recenzie-Viitor cu cap de mort de Radu Cinamar

Titlu: Viitor cu cap de mort

Autor: Radu Cinamar

Editura: Daksha

Nr. Pagini: 254

Punctaj: 5⭐/5⭐

Seria Transylvanian Secrets:

1) Viitor cu cap de mort

2) 12 zile (recenzie)

3) Misterul din Egipt: primul tuner

4) Pergamentul secret. Cinci tehnici inițiatice tibetane

,,Nu cred că există persoană care să nu-şi dorească să fie fericită şi care să nu vrea să cunoască tainele universului. Apare însă întrebarea fundamentală cum se poate realiza aceasta. Din câte ştiu, există multe căi, dar toate au în comun acelaşi element şi anume faptul că avem de-a face cu un proces al devenirii, care are loc în timp. Poate că acesta este şi motivul principal pentru care mulţi oameni renunţă la calea spirituală a cunoaşterii chiar înainte de a realiza o veritabilă transformare lăuntrică a fiinţei lor”. (Radu Cinamar)

Viitor cu cap de mort este primul volum din seria Transylvanian Secrets care a fost tradusă ulterior și în alte limbi, scrisă de Radu Cinamar. Cine este acest scriitor? Ei bine, identitatea sa este anonimă, dar acest lucru nu e de mirare, având în vedere că a avut curajul să scrie despre subiectul din această carte și despre tot ce a urmat în restul volumelor.

Acest volum are la bază o descoperire ce a avut loc în anul 2003 într-o zonă neumblată din Munţii Bucegi, acolo unde echipa Departamentului Zero a trecut printr-o mulțime de evenimente și întâmplări care au dus la zvonurile ce au urmat.

Ar părea că România și locurile din țara noastră nu sunt ceva atât de important. Numai că scriitorul ne contrazice cu acest roman și cu relatarea presiunilor diplomatice foarte puternice din partea Statelor Unite ale Americii asupra conducerii României legate de dezvăluirea descoperirii din vara lui 2003.

O înțelegere între SUA și România a dus la expediția din Munții Bucegi, undeva aproape de locul unde sunt Sfinxul și Babele, acolo unde s-a zvonit dintotdeauna că ar exista niște tuneluri secrete. Și oare nu orice zvon are o bază veridică?

Protagonistul nostru, Cezar Brad, un copil fenomen și un om total diferit și special este cel care l-a implicat pe scriitor în această expediție și care a dus la scrierea acestei cărți. Însă, atunci când ordinul ocult al iluminaţilor care a vrut să pună stăpânire pe locația expediției și nu numai, a ieșit la iveală, scriitorul a înțeles cât de importantă este descoperirea Departamentului Zero și ce se află, de fapt, în munții Bucegi.

Masoneria are o legătură mult mai strânsă cu această carte și cu acest eveniment decat am putea crede, iar ceea ce ne va dezvălui autorul face atât de simplu de înțeles de ce identitatea sa este anonimă. Cu asemenea informații, pare că viitorul este cu adevărat sub simbolul unui cap de mort...

,,-Ce vrei să spui? Că până și răul are o menire în viaţa noastră?

-Și încă una foarte importantă. Totuși, pentru a înțelege corect acest aspect trebuie să ai o minte deschisă și lipsită de prejudecăți. Fanatismul, mai ales cel religios sau ideologic, nu face casă bună cu evoluția spirituală.”

Am avut această carte în biblioteca părinților mei mulți ani. Toată lumea mi-o recomanda și știam că o voi citi. Numai că nu știam când. Nu știu ce va spune lumea care va citi această recenzie, însă ceea ce m-a făcut să o citesc a fost un vis.

În vara lui 2023, la douăzeci de ani după evenimentele relatate în carte, am avut un vis. Totul era despre tunelul din Bucegi, despre Camera Proiecțiilor și faimoasa Galerie, iar ceea ce mie mi-a indus o stare greu de explicat a fost faptul că acel vis lung și complex m-a făcut să scot din bibliotecă această carte, curioasă. Cu toate imaginile încă proaspete în minte am deschis Viitor cu cap de mort ca să văd schema Camerei Proiecțiilor și cum este descris totul.

Încă am piele de găină când mă gândesc că am visat Sfinxul și munții Bucegi, deși nu fusesem acolo niciodată, ca un semn că trebuia să nu mai amân cartea asta. Am început să văd documentare despre toată povestea despre tunelul din Bucegi și eram atât de fascinată. Mai ales când mă gândesc la faptul că nu citisem, nu văzusem și nu auzisem nimic de acest subiect până la acel vis care m-a făcut curioasă să citesc. Nu mă interesase în mod special până atunci subiectul. Dar acest vis a schimbat totul.

Așa am ajuns pe 26 iulie, de ziua mea, anul trecut, sus la Babe și la Sfinx cu cartea asta după mine. Bătea cel mai mare vânt pe care l-am simțit vreodată, iar eu eram singurul șoricel de bibliotecă acolo cu o carte pe munte căreia îi făcea poze. Ar fi trebuit să vedeți cum oamenii își făceau selfieuri și eu îmi făceam loc printre ei cu cartea asta în mână încercând să prind Sfinxul în cadru. Nu mai spun că țineam cu dinții de ea să nu mi-o smulgă vântul din mâini. O nebunie, știu.

Deci, știind povestea din spatele acestei lecturi, ce aș putea spune? Cred că totul este 100% real, nu mă axez ca alți cititori pe ideea că Radu Cinamar a îmbinat ficțiunea cu realitatea. Am citit foarte curioasă și interesată și, evident, cu piele de găină tot ce a scris acesta în acest prim volum. Pare că totul a avut o anumită însemnătate. De parcă trebuia să citesc această carte cât mai curând.

Cât despre anonimatul lui Radu Cinamar, nu cred că putea lua o decizie mai bună, acum că am citit tot ce a relatat aici. Este o carte excepțională care te lasă cu o mulțime de întrebări, iar eu abia aștept să citesc restul volumelor!

Aș mai avea atâtea de spus, însă pentru cei pasionați de aceste subiecte, doar citiți Viitor cu cap de mort și veți înțelege că mai bine unele lucruri rămân nespuse.

Mulțumesc că mi-ați citit recenzia, dragilor! Vă las cu poza mea de pe munte! Ce nu fac eu de dragul artei?