Recenzie-Școala nopții de Deborah Harkness

Titlu: Școala nopții

Autor: Deborah Harkness

Editura: Litera

Nr. Pagini: 640

Traducere: Ana Dragomirescu

Punctaj: 3.5/5

Seria Cartea pierdută a vrăjitoarelor:

1) Cartea pierdută a vrăjitoarelor (recenzie)

2) Școala nopții

3) Cartea vieții (recenzie)

4) Fiul timpului (recenzie)

,,Dragostea lor este mai puternică decât legea, decât timpul, decât viața însăși.”

Matthew de Clairmont și Diana Bishop au călătorit în timp direct în secolul al șaisprezecelea, pe urmele manuscrisului Ashmole 782. Însă manuscrisul nu este singurul lor obiectiv. Diana a avut o copilărie complicată, iar puterile ei au fost legate cu o vrajă. Acum are nevoie de o altă vrăjitoare care să o ajute și să o învețe să facă vrăji.

Într-un secol în care Matthew a trăit cândva, cei doi se vor întâlni cu persoane care au făcut parte din viața vampirului, de la Shakespeare și Marlowe, până la prieteni vechi cu intenții ascunse, gata să se împotrivească relației dintre cei doi.

Când aceștia ajung la Philippe, tatăl lui Matthew, situația se înrăutățește pentru vrăjitoarea care vrea să intre într-o familie de vampiri, mai ales într-una dintre familiile legendare ale lumii.

,,-Dar să te căsătorești cu ea...ce o fi fost în mintea ta?

-O iubesc, răspunse Matthew.”

Călătoria celor doi este anevoioasă, presărată cu încercări și cu dușmani care ar face orice să îl despartă pe Matthew de Diana. Pe lângă toate acestea, problema lui Matthew cu furia sângelui devine tot mai mare și se teme să nu își pună soția în pericol.

Cei doi trebuie să găsească o vrăjitoare cât mai repede, căci până atunci, Diana se află fără apărare, într-o casă plină de vampiri.

,,-A bea din cea pe care o iubești înseamnă a ști că nu are nimic de ascuns. Matthew se uită fix la sânii mei și îmi atinse iar vena cu vârful degetului. Noi numim vasul acesta ,,vena inimii", Sângele de aici e dulce. Dă o senzatie de posedare completă și de apartenență, însă cere si un control total, ca să nu te lași purtat de emoțiile puternice pe care le stârnește.

Vocea lui era tristă.

-Și n-ai încredere în autocontrolul tău din pricina furiei sângelui?

-M-ai văzut căzându-i pradă. E declanșată de instinctul protector. Și cine reprezintă un mai mare pericol pentru tine decât eu însumi?”

Când Diana află totul despre puterile ei, ea trebuie să învețe cum să se lupte cu ele și cum să le controleze. Dar oare toate amintirile și tot ce a trăit o vor lăsa să își descătușeze toată puterea de care este ea capabilă?

Tatăl lui Matthew devine cel mai drag aliat al lor, însă secolul al șaisprezecelea nu este un loc în care să stai prea mult. Călătoria în timp, nu este ceva de lungă durată, căci a trăi în trecut poate fi cea mai mare greșeală a lor, mai ales atunci când viețile li se schimbă pentru totdeauna și pornesc speriați pe un nou drum.

Ashmole 782 este aproape în mâinile lor. Dar poți oare călători cu un obiect din trecut tocmai cinci secole mai târziu?

,,Matthew mă trase spre el și mă sărută.

-Inima mea îți aparține, la fel cum a ta îmi aparține mie. Să nu te îndoiești niciodată de asta!

-N-o să mă îndoiesc.

-Bine. Trebuie să ne păstrăm mintea limpede. Și pe urmă trebuie să plecăm naibii din Praga!”

Cei doi sunt gata să se întoarcă acasă după o perioadă îndelungată trăită în anii de mult trecuți. Diana și Matthew sunt schimbați și sunt pregătiți pentru războiul care ar putea începe între ei și Congregație. Însă acum pe cât sunt de puternici, pe atât sunt de vulnerabili, cu schimbarea din viața lor.

Trecutul s-a schimbat, iar prezentul care îi așteaptă nu mai este la fel de dulce cum era când au plecat. Un manuscris i-a unit, însă ce vor face dacă Ashmole 782, deși deține toate răspunsurile vieților lor, îi poate distruge în cel mai îngrozitor mod?

,,Philippe se opri în drum spre ușă.

-Ai găsit o femeie demnă de tine, care are curaj și speranță din plin, Matthaios.

-Știu, spuse Matthew luându-mă de mână.

-Și să știi asta: ești la fel de demn de ea. Încetează să-ți mai regreți viața! Începe s-o trăiești!

Dragii mei, pe cât de mult am adorat primul volum, pe atât de dezamăgită am fost de volumul doi, din păcate. Școala nopții nu este deloc cum m-aș fi așteptat atunci când am terminat de citit Cartea pierdută a vrăjitoarelor și am aflat că cei doi vor călători în trecut.

Mă așteptam la o mulțime de încercări, pe care aceștia le-au trăit, dar care au fost lipsite de acțiune. Cred că acesta este principalul defect al acestui volum: acțiunea lipsește cu desăvârșire. Aș putea rezuma în trei propoziții întreaga carte, căci din punctul meu de vedere, nu s-au întâmplat prea multe, iar lucrurile pe care le-au trăit personajele au fost îmbrăcate de fiecare dată în pagini întregi de descriere și de scene inutile.

Au fost nenumărate scene care s-au petrecut în zece pagini, una după alta, ca mai apoi, acțiunea să se întindă iar pe câteva sute de pagini în care nu se întâmplă nimic. Știți doar cât am adorat povestea lor, cât l-am iubit pe Matthew, care a rămas un scump, și pe Diana, care a fost la fel de curajoasă ca și până acum. Dar aceste lucruri nu au fost de ajuns.

Povestea lor din acest volum ar fi fost mult mai frumoasă dacă ar fi fost mai scurtă, fără fiecare scenă în care Diana gândea, sau se îmbrăca sau mânca micul dejun, detalii inutile care lungesc firul narativ. Cu toate acestea, sunt foarte curioasă de volumul trei care sper din tot sufletul să fie mai alert!

Iubesc cărțile cu sute de pagini, lungi și complexe, însă nu iubesc cărțile plictisitoare. De aceea am fost dezamăgită, pentru că primul volum a fost uimitor și aveam atâtea așteptări, dar să sperăm că în Cartea vieții se schimbă lucrurile!

Ca de fiecare dată, vă recomand seria și vă spun că părerile diferă și că fiecare carte merită o șansă, căci ceea ce mie nu îmi place, pentru voi poate deveni cartea sau seria voastră preferată. Așa că vă doresc lecturi magice, dragilor și un noiembrie și un început de iarnă minunat!