Titlu: Vraja oaselor sub clar de lună
Autor: Kathryn Purdie
Editura: Corint, colecția Corinteens
Nr. pagini: 447
Traducere: Adina Rațiu
Punctaj: 3/5
Seria Bone Grace:
1) Vraja oaselor sub clar de Lună
2) Vraja oaselor în zori de zi (recenzie)
,,Iubirea nu se poate numi iubire dacă nu o arăți.”
Ailesse și Sabine sunt descântătoare de oase, ființe care trebuie să călăuzească morții în lumea de dincolo și să îi împiedice din a le fura Lumina celor vii. Pentru a putea călăuzi sufletele celor morți spre Paradis sau spre Infern, călăuzele trebuie să facă cel mai mare sacrificiu: să își ucidă sufletul pereche.
Cântând la fluier și ademenindu-i pe pod, descântătoarele îi atrăgeau pe bărbații pe care zeii îi alegeau pentru ele, trăiau împreună un an, timp în care făceau un copil, iar apoi ele îi omorau. Dacă iubirea le împiedica din a-i omorî, descântătoarele își pierdeau propria viață.
Astfel, Ailesse, fiica Odivei care era matrone a tuturor descântătoarelor, trebuie să înfăptuiască ritualul și să devină călăuză, ca apoi să moștenească locul mamei sale. Descântătoarele aveau trei haruri pe care le primeau de la fiecare animal omorât, primindu-i puterile. Pe cât de asemănătoare, atât de diferite sunt Ailesse și Sabine, căci Sabine nu suportă să ia viața unei ființe. Însă acum, ea trebuie să fie martoră la ritualul prietenei ei, trebuie să asiste la moartea bărbatului pe care Ailesse îl va ademeni pe pod, moartea iubitului ei.
Bastien este un tânăr care a avut o viață grea, mai ales după ce tatăl său a fost ucis de către descântătoare. Acum, tot ce vrea să facă este să îl răzbune, să răzbune viața lui cu viața uneia dintre descântătoare. Destinul face ca Bastien să ajungă pe pod exact în momentul în care Ailesse cânta la fluier ademenindu-și iubitul.
Ailesse va dansa cu el, iar apoi îl va înjunghia. Însă este oare el iubitul ei dacă a venit pe pod fără să îi audă cântecul? Nici ea și nici Sabine nu s-ar fi așteptat ca sufletul ei pereche să o atace și să încerce să o omoare. Dar acum este prea târziu. Marcel și Jules, prietenii lui de-o viață întrerup ritualul și se luptă cu Sabine, oferindu-i timp lui Bastien să o ucidă pe descântătoare.
Când Bastien o ia prizonieră pe Ailesse și o privează de lumina lunii, toate descântătoarele pornesc pe urmele lor. Povestea lor va fi una plină de secrete, de intenții ascunse și de minciuni care în sfârșit ies la iveală. Când mama lui Ailesse decide să o abandoneze, totul capătă un nou sens.
,,-Faptul că ne omorâm iubiții dovedește că suntem devotate zeilor și drumului pe care ei ni-l aleg, nu noi. E vorba de loialitate și supunere.
-Și asta vă absolvă de orice vină, nu?”
,,Dacă mor eu, moare și el. Acum înțeleg de ce vrea să mă salveze.
-Nu pot.
Blestem fiecare lacrimă care mi se prelinge pe obraz, fiecare mușchi tremurând al corpului.
-Mama m-a abandonat.
-Eu n-o să fac asta.”
Cu fluierul pierdut, Odiva încearcă să găsească o modalitate de a-și încheia planul și sacrificiul. Însă care este sacrificiul ei?
,,Nu trebuia să mă îndrăgostesc de ea, dar s-a întâmplat. M-am îndrăgostit nebunește.”
Într-o luptă pe viață și pe moarte, Bastien și Ailesse descoperă că iubirea lor este reală și că trebuie să împiedice ritualul. Iar dacă au doar un an la dispoziție, va fi cel mai frumos an din viața lor.
,,-Nu te las singură. Merită să-mi risc viața pentru tine, înțelegi ce-ți spun? Întotdeauna va merita să-mi risc viața pentru tine?”
Dar dacă zeii le-au scris altfel povestea? Dacă totul trebuie să se încheie tragic, cu inimi frânte și cu râuri de sânge nevinovat?
Nu știu de ce, însă aveam așteptări mai mari de la această carte. Vraja oaselor sub clar de lună are o poveste atât de frumoasă, de originală și de interesantă, însă cred că este scrisă destul de slab, într-o manieră care nu trezește atâtea emoții pe cât ar trebui să o facă.
De multe ori, acțiunea era atât de grăbită și schimbătoare, replicile veneau de parcă au fost omise rânduri întregi din discuție, prăpăstios și brusc, fără sens, uneori. Scenele de luptă ar fi trebuit descrise mult mai complex, ar fi trebuit să trezească adrenalină și nerăbdare, teamă, orice emoție, dar nu a fost așa.
Mi-a plăcut ideea de triplă perspectivă, căci sunt de părere că Ailesse și Sabine sunt amândouă protagoniste, alături de Bastien. Mi-a plăcut faptul că amândouă au fost descrise în așa fel încât să ne întrebăm a cui este de fapt povestea și cred că din acest punct de vedere, autoarea a făcut o treabă minunată.
Odiva a fost un personaj contradictoriu pe care nu l-am înțeles mereu și spun asta într-un sens pozitiv. Finalul a fost neașteptat, oarecum, însă la fel de slab descris. Tocmai pentru că povestea este una foarte bună, voi citi și restul seriei, pentru că eu cred că Vraja oaselor sub clar de lună chiar merită o șansă, în ciuda felului în care a fost scrisă. Sunt convinsă că al doilea volum va veni mult mai diferit.
Mi-a luat mult timp să o termin, poate și din cauza faptului că am citit o mulțime de fantasy-uri atât de bune și aveam așteptări foarte mari, dar cred că pentru cei care sunt la început cu acest gen, și poate chiar și pentru alții, această carte poate fi perfectă.
Nu pot spune că a fost o carte slabă, ci a fost o carte care nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar care m-a câștigat datorită poveștii. Sper ca și voi să o citiți și să cunoașteți acest univers și stați pe aproape, căci vor urma o mulțime de bunătăți la Corinteens!
Vraja oaselor sub clar de lună este publicată la Editura Corint în colecția Corinteens și o puteți achiziționa de pe site-ul editurii sau de pe Cartepedia, Librex și Libris
Lectură plăcută, dragilor! :)
0 Comentarii