Recenzie-Frânturi de lumină de Amie Kaufman & Meagan Spooner

Titlu: Frânturi de lumină

Autor: Amie Kaufman & Meagan Spooner

Editura: Trei

Nr. Pagini: 580

Traducere: Luminița Gavrilă

Punctaj: 5/5

Seria Constelații:

1) Cioburi de stele (recenzie)

2) Fărâme de șoapte (recenzie)

3) Frânturi de lumină

Trei destine, șase oameni, un singur dușman...

Sofia a plecat de pe Avon cu un an în urmă, când tatăl ei a murit. Acum singurul ei scop este să îl omoare pe cel care i-a distrus viața, cel care conduce universul și din cauza căruia se pierd atâtea vieți nevinovate.

Gideon este un hacker expert, cu o viață secretă și retrasă. Ceea ce au ei în comun este dorința de a-l opri pe LaRoux din a distruge universul mai mult decât a făcut-o deja. Când cei doi se întâlnesc, totul reprezintă un fir de povești cusute cu minciuni.

Sub identități false, ei ajung în inima sediului lui LaRoux, gata să riște totul. Dar când planul lor se arată slab, Sofia știe că nu poate să se ascundă în spatele identității lui Alexis și să aibă în același timp încredere în Gideon.

,,Eu și Gideon am fost ca un castel de cărți de joc, nimic mai mult. Până la urmă, tot avea să se prăbușească.”

Dar când oamenii lui LaRoux îl caută pe Gideon, Sofia este cea mai ușoară țintă. Ca să pună mâna pe hacker trebuie să apeleze la cea cu care el a fost în sediul LaRoux. Și oare le va destăinui ea numele lui real?

Când ei o găsesc, destinul începe să așeze mici piese dintr-un plan uriaș ce avea să vină. Gideon o salvează iar de acum ei trebuie să învețe să funcționeze ca un întreg. Cu inamici pe urmele lor, tot ce pot face este să aibă încredere unul în celălalt. Dar cum poți obțiune un lucru atât de firav?

,,Sub o anumită presiune, oricine poate deveni un monstru. Oricine”

Dar dacă cel mai mare monstru este chiar lângă tine?

Printre pași de trădare și minciuni, Gideon și Sofia se îndrăgostesc iar iubirea îi slăbește puțin câte puțin. Omenirea depinde de ei. Când toți cei pe care îi cunoșteau sunt gata să îi trădeze, ei se transformă în fugari.

Dar încrederea minusculă dintre ei atârnă de un fir de ață. Când Sofia află adevărul din spatele identității lui Gideon, minciuna o sufocă, îi distruge inima și sufletul.

LaRoux intenționează să o lanseze pe Daedalus, geamăna lui Icarus, nava renumită care s-a prăbușit în flăcări din cer, care a avut doar doi supraviețuitori: Pe Lilac și Tarver. Dar Gideon are un as în mânecă pentru că știe că Valetul de inimă roșie este cel care are legătură cu cei doi supraviețuitori. Ei au o șansă să îl învingă pe Roderick LaRoux.

,,Ce ciudat, cum lăsăm alegerile să ne definească.”

Când trei destine se unesc, totul pare să funcționeze perfect. Dar atunci când un destin se clatină, toate riscă să se dărâme. O armă, un glonț, o decizie pentru ca totul să se schimbe pentru totdeauna.

Ființele șoptitoare au suferit destul, a mai rămas doar o falie de distrus. Dar dacă ea este ultima șansă de a salva pe cineva iubit? Dacă pașii au fost făcuți greșit de la bun început? Ființele șoptitoare au cunoscut orori prea mari pentru a vedea că omenirea este capabilă și de bunătate, de vise, de iubire...

Ca să încheie totul, cei șase au nevoie de o singură decizie. Dar dacă nu toți își doresc același lucru? Dacă ura și suferința le-au pătat deja sufletele de sângele celor pe care i-au iubit și i-au pierdut? Toți au pierdut pe cineva iar acum toți riscă să piardă și ultima șansă. Învingători? Sau deconectați de la hiperspațiu pe vecie?

Lilac, Tarver, Jubilee, Flynn, Sofia și Gideon aleg un drum iar stelele bubuie în infinitul de posibilități pe care le au. Dar ei aleg una. O singură decizie ce va schimba întregul univers.

,,-Promite-mi, murmur eu. O vom face împreună.

-Împreună, șoptește ea, iar eu simt că-mi crește inima.”

Într-un dans zguduitor printre emoții și trăiri, printre ură și iubire, oamenilor le este calculat viitorul. Și oare va fi luminos sau plin de întuneric, la fel ca cel în care ființele șoptitoare au trăit mult prea mult timp?

Când alegerea a fost luată, destinul tuturor izbucnește în frânturi de lumină. Ce faci când nu ai de ales? Să o salvezi pe singura persoană pe care o iubești sau să salvezi întreaga omenire? Pe acorduri de rămas-bun, Gideon și Sofia își aruncă o ultimă privire înainte ca totul să explodeze. Și cum rămâne cu cel care a distrus totul? Are răzbunarea cu adevărat un gust dulce sau este otrăvitor?

Trebuie să îmi trag sufletul înainte să scriu această părere pentru că seria Constelații m-a șocat și mi-a strivit inima sub adevărul din spatele poveștilor acestor trei cupluri care au luptat pentru a salva oamenii. Frânturi de lumină reprezintă deznodământul uimitor al unei povești despre viață, despre noi!

Această serie a avut un impact zguduitor pentru că ceea ce fac Amie și Meagan este să ne arate adevărul care ne izbește cu viteza unui fulger. Adevărul din spatele nostru, al oamenilor care suntem capabili de atâtea orori. Am regăsit rasa umană în această poveste conturată atât de lacrimogen, atât de bine încât am fost șocată.

Am fost șocată pentru că nu mă așteptam să simt acest amalgam de emoții și parcă îmi vine și acum să caut printre pagini un avertisment unde să scrie că această poveste a fost inspirată dintr-o realitate din cele câteva mii, zeci de mii de posibilități.

Nu îmi amintesc când am plâns ultima dată la o carte sau o serie care să nu fie romance și nu credeam că o să o fac prea curând, însă m-am înșelat. Pentru că totul este prea impresionant, prea dureros și mult prea aproape de realitate.

Sofia și Gideon au avut același început de poveste ca și Lilac și Tarver și la fel ca și Flynn și Jubilee. La început dușmani, pe parcurs prieteni care sfârșesc într-o frumoasă poveste de dragoste. Însă ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost felul atât de diferit în care a fost conturat fiecare cuplu și fiecare personaj.

Sunt atât de diferiți și totuși atât de asemănători și mi-a plăcut enorm că i-am regăsit pe toți în acest ultim volum. Mi-a plăcut că fiecare volum a dat continuitate acțiunii și că nu a fost fiecare cu o altă poveste.

Ființele șoptitoare mi-au frânt inima de fiecare dată iar în Frânturi de lumină sunt prezentate atât de trist, însă nu mă așteptam deloc la emoțiile pe care le-am avut față de LaRoux în final... Dar asta veți înțelege deabia la final.

Cred că această serie este ca un mesaj ascuns, vizibil doar pentru cei ce au ochi să vadă, urechi să audă și minte să priceapă! Pentru că oricât ar nega oricine, eu cred că scenariul acestei cărți este unul posibil cândva, în această lume.

Însă există și frumos în aceasă rasă și, așa cum am citit și în cel de-al doilea volum, sunt capabili și de lucruri bune. Există frânturi de lumină care răzbat prin întunericul acestei existențe. Iar asta înseamnă ceva. Dacă vreți o serie bună, Constelații este perfectă pentru a vă întoarcem lumea pe dos!