Recenzie-Până la ultima suflare de Jennifer L. Armentrout

Titlu: Până la ultima suflare

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: Litera

Nr. Pagini: 428

Traducere: Ana Dragomirescu

Punctaj: 5/5

Seria Apocalipsa Elementelor:

1) Mai fierbinte ca focul (recenzie)
2) Mai rece ca gheața (recenzie)
3) Până la ultima suflare

Sam, unul dintre cei mai buni prieteni ai Laylei, este Lilinul. Prietenul ei este mort iar acum înfățișarea acestei persoane dragi este luată de o creatură care trebuie ucisă. Dar mai rău este că Sam a fost în tot acest timp Lilinul, Sam nu a mai fost Sam și nimeni nu a observat asta, nici măcar Stacey, iubita lui, iar acum totul amenință să fie distrus.

Într-o luptă împotriva dezlănțuirii iadului pe pământ, Layla trece prin cele mai grele momente din viața ei, prin cele mai complexe trăiri și schimbări inexplicabile: de la aripi acoperite de pene, la întrebarea asupra originii ei și la alegeri pe care inima ei le ia.

,,Fiecare alegere are consecințele ei, dar Layla se confruntă cu ele mai mult decât oricine altcineva. Lumină sau întuneric. Maleficul demon, Prinț Moștenitor al Iadului, Roth, sau Zayne, chipeșul și protectorul Gardian, despre care niciodată n-a crezut că va fi al ei.”

Însă nu există termenul de bun sau rău. Nu, există demoni mai buni decât orice Gardieni și Gargui mai răi și decât însuși Șeful. Iar în fond, Layla nu a fost creată din bine și rău?

,,Aflasem, cu multă vreme în urmă, că, uneori, oamenii pot fi mai răi decât orice demon ridicat din adâncurile iadului.”

Atunci când trebuie să facă o alegere știe că îl va răni pe unul dintre bărbații din viața ei, dar nu a fost întotdeauna Roth? Chiar și când inima ei trebuia să îi aparțină lui Zayne îi aparținea de fapt unui demon ce era chinuit în focurile iadului.

Cu Roth lângă ea, tot ce mai trebuie să facă este să își distrugă fratele, creatura care a fost adusă pe lume datorită ei și a mamei ei, Lilith, a cărei sânge le curge amândurora prin vene. Însă Layla nu seamănă cu ei câtuși de puțin.

Ea trebuie să aibă grijă cu fragila Stacey și trebuie să se ferească de Gardieni și de grupul Alfa. Dar cum poate face asta când luptele se țin scai de ei iar grupul Alfa se arată în fața lor gata să îi zdrobească?

Când singura ei variantă este de a-și pune viața în pericol, ea își asumă că viața îi poate fi răpită în orice clipă. Toți cei pe care îi iubește s-au sacrificat cândva pentru ea iar acum este rândul ei să salveze lumea de la o apocalipsă ce se apropie cu pași repezi.

Dar înainte de toate, ea trebuie să îi salveze sufletul lui Sam din Iad. Iar ca să coboare în Iad trebuie să treacă pe lângă iubitorul, protectorul și frumosul demon care o iubește și care ar face orice pentru siguranța ei.

Însă ce faci atunci când crezi că salvarea sufletului celui mai bun prieten pune în pericol propriul tău suflet? Cu riscul de a nu se mai întoarce niciodată, Layla își ia rămas bun de la Roth fără ca el să știe, într-un mod minunat, spectaculos și plin de dragoste, sclipitor și dureros.

,,-Mulțumesc! mi-a spus el.

-Pentru ce? am murmurat.

Roth m-a sărutat pe frunte.

-Pentru tot ce mi-ai dăruit.”

În urma unei întâlniri în Iad Layla este sigură acum că ea este singura armă împotriva Lilinului. Pentru a-i salva pe toți cei pe care îi iubește cât și pe Sam, Layla trebuie să facă un lucru ce va lăsa în sufletele tuturor o rană adâncă, mai ales în inima Prințului Moștenitor, un demon îndrăgostit care nu va mai iubi nicicând.

Demonii iubesc o singură dată iar iubirea lor rezistă o viață întreagă. Conștientă de rana care va exista pentru totdeauna în inima lui, Layla ia o decizie...

Cu o singură alegere, Layla pleacă încă o dată de lângă Roth iar de data asta pare a fi ultima oară. Cu doi părinți ce au urât-o, fiind imaginea unei creaturi periculoase, a unei abominații, cu o viață complicată și cu o origine ce părea să îi ofere fericirea pentru tot restul vieții, tânăra Layla, complexă și puternică, pășește spre ceea ce în curând o va distruge.

Când destinul tău te ajunge din urmă, tot ce poți să faci este să îi râzi în față pentru că știi că ai iubirea tuturor celor care au făcut parte din viața ta...și vei avea iubirea lor acum, mereu, până la ultima suflare.

Dar dacă destinul se joacă cu viața ta? Apocalipsa elementelor se apropie de un deznodământ plin de suferință iar povestea Laylei a ajuns la final, la o ultimă suflare...

Și vai, ce a durut! Finalul Apocalipsei elementelor, finalul Laylei și al lui Roth, finalul unei serii, unei povești, unei aventuri. Lacrimi, râsete și un univers fantastic creat de J. Lynn m-au însoțit într-o călătorie ce a ajuns acum la un sfârșit...

Încă de când am citit seria Lux, cu mulți, mulți ani în urmă, am știut că Jennifer este o autoare foarte bună și că voi adora cărțile ei. Așa am ajuns să îmi cumpăr fiecare carte de-a ei care s-a tradus. Așa am ajuns să citesc Apocalipsa elementelor și așa am ajuns să aștept cu nerăbdare finalul poveștii Laylei și a lui Roth.

Acțiunea a fost la fel ca și până acum, plină de suspans și de lucruri noi însă Layla a fost cea care a trecut printr-o schimbare uriașă. Ea nu mai este acum tânăra speriată și retrasă, ci este matură, feroce, minunată și gata să amenințe pe oricine...chiar și pe cine nu ar trebui.

Dacă aș face o comparație, la fel este și în cazul lui Roth față de primul volum. Dacă atunci am cunoscut un Roth arogant, enervant și răutacios, ei bine, aici întâlnim un Roth arogant, răutăcios dar îndrăgostit și vulnerabil.

Scenele dintre cei doi sunt pline de emoție, de dragoste și de tensiune iar acestea sunt plasate perfect printre secvețele imprevizibile și alerte de suspans care sunt prezente pe tot parcursul volumului.

Probabil că finalul este preferatul meu și probabil că era de așteptat un astfel de sfârșit pentru o serie atât de frumoasă. Jennifer a reușit încă o dată să creeze un univers minunat și a ajuns direct la sufletul meu alături de Roth și Layla.

Pentru iubitorii cărților scrise de J.Lynn, Apocalipsa Elementelor este o altă surpriză, este o serie care merită cu adevărat și, de ce nu și pentru cei care nu au făcut cunoștință încă cu seriile scrise de aceasta. Până la urmă, cine nu ar vrea să îl cunoască pe Roth?