Recenzie-Furia Dimineții de Pierce Brown

Titlu: Furia Dimineții

Autor: Pierce Brown

Editura: Paladin

Nr. Pagini: 682

Traducere: Iulia Pomagă

Punctaj: 5⭐/5⭐

,,Nu e un lucru măreț să mori. Nu când ai apucat să trăiești.”

,,E atât de trist să porți pe brațe trupul cuiva pe care l-ai iubit. Ca o vază în care știi că nu se va mai afla niciodată o floare.”

,,Rupeți lanțurile!” li s-a spus de atâtea ori, dar ce faci dacă aceste lanțuri te țin captiv și îți răpesc orice speranță? Darrow era arma secretă către salvarea unei lumi defecte. Acum că Mustang l-a abandonat, iar Fiii lui Ares cred că este mort, Darrow plutește pe marginea nebuniei în celula întunecată în care este ținut de atâta timp încât a pierdut numărătoarea.

Societatea abuzivă în care trăiesc a dăinuit prea multă vreme. Este timpul să rupă lanțurile cu adevărat. Astfel, prietenii lui dragi fac tot ce este posibil și reușesc să îl salveze pe Darrow din mâinile Șacalului. Nu e ca și când războiul nu este deja destul de îngrozitor, ce mai contează să îl înfurii pe cel mai rău dintre cei răi?

Familia Bellona, ArhiGuvernatorul, Suverana, Șacalul, atâția dușmani care au fost și sunt o piedică în fața victoriei lui Darrow. Sondorul Iadului din Lykos renaște, iar Fiii lui Ares sunt acolo să îl repare pe Secerător.

Numai că Darrow nu este numai Secerătorul, ci este la rândul lui un bărbat care s-a născut și a visat la o lume mai bună. Este un băiat care și-a privit familia murind. Este cel care și-a tras soția de picioare când Auriii au spânzurat-o. Darrow este un om, iar uneori oamenii ajung la capătul puterilor.

Numai că acel Roșu care a fost cândva nu își poate permite să piardă un război ce încă se derulează cu viteza unei seceri care cade asurzitor. Odată ce Sevro, Mustang și restul echipei sale pune cap la cap planul de bătaie, Darrow realizează că ceea ce urmează va fi mai dur decât orice a trăit până acum.

„Cum e pentru o mamă să-și vadă fiul înfrânt de alți oameni? Să-i vadă durerea înscrisă în cicatricele ce-i brăzdează pielea, în tăceri, în privirile pierdute. Câte mame nu s-au rugat să-și vadă fiii și fiicele întorși din război, doar ca să-și dea seama apoi că ei încă aparțin războiului, că lumea i-a otrăvit și că nu vor mai fi niciodată ca-nainte?”

Furia Șacalului încă atârnă greu deasupra stelei norocoase a lui Darrow. Iar Mustang știe că fratele ei nu va mai fi niciodată același băiețel pe care îl ținea în brațe legânându-l, promițându-i că sunt doar ei doi și restul lumii. Adrius este doar un monstru, iar monștrii sunt de cele mai multe ori oameni.

Toți se zbat pentru un singur vis. Dar dacă finalul va fi unul care aduce cu el numai moarte? În fond, câte alte vieți s-au pierdut pentru ca Darrow să conducă astăzi o ultimă oară armata lui pestriță de războinici multicolori?

„Soția lui, continuă cu glas mai grav și tatăl meu nu s-au întâlnit niciodată. Dar au împărtășit același vis. Al unei lumi libere. O lume construită nu pe cadavre, ci pe speranță. Pe dragostea care ne leagă, nu pe ura care ne dezbină. Poate că am pierdut mulți apropiați. Dar nu suntem înfrânți. Nu suntem învinși. Luptăm în continuare. Dar nu luptăm ca să-i răzbunăm pe cei care-au murit. Luptăm pentru cei rămași în viață. Luptăm pentru cei care încă nu s-au născut.”

Nu va fi ușor să pună capăt acestei lupte. Însă Darrow și armata sa va reuși oare să rupă lanțurile unei lumi care i-a întemnițat? Vor reuși ei cu îndrăzneala lor de a sfida un sistem bolnav să pună capăt întregii nebunii ce a distrus Culorile și a ucis atâtea suflete?

,,Nu e Roșu pe Marte care să nu-ți știe numele, Secerătorule. Nu e om în lumea digitală care să nu știe că un Roşu s-a ridicat și a ajuns prinţ al Auriilor pentru a cuceri Marte. Te-am transformat într-o legendă. Iar acum că te-ai întors din morţi, nu mai ești doar un martir. Ești afurisitul de Mesia pe care Roșiii l-au așteptat toată viaţa.”

Tot ce le rămâne de făcut este să rupă toate zalele care s-au agățat de aripile lor și să renască din cenușa bătăliilor pe care le-au purtat. Pentru că cineva a avut dreptate, cândva, când a spus-o: Per aspera ad astra!

,,Când te avânţi în noapte și se face beznă în jurul tău adu-ţi aminte cine ești. Adu-ţi aminte că nu ești niciodată singur. Speranţele și visele neamului nostru te însotesc. Adu-ţi aminte de casă.”

Îmi este cumplit de greu să îmi găsesc cuvintele și să caut prin toată profunzimea acestei povești o părere care să poată transmite toate trăirile mele legate de această serie. Am terminat acum câteva minute Furia Dimineții. Am citit ultima pagină și am plâns, apoi am citit mulțumirile, iar la final am plâns și am realizat că Pierce Brown are acel ceva poetic nu doar pentru personajele sale, ci așa este el, așa e felul său de a vorbi.

Ați pățit să fiți vreodată atât de fericiți pentru succesul unui autor? Ei bine, asta simt eu pentru Pierce Brown acum. Pentru că Furia Roșie și-a meritat succesul cu vârf și îndesat! Pentru că am citit o poveste care va rămâne cu mine multă, multă vreme și care știu că se află deja în atâtea suflete de cititori! Eu doar am descoperit-o puțin mai târziu.

Am citit cu furie, cu tristețe, cu mândrie cu regret, cu fericire, trecând printr-un carusel de emoții și pot spune este că Furia Dimineții este cel mai bun volum dintre cele trei pe care le-am citit. Nu numai pentru că totul a fost scris atât de poetic și de profund, ci pentru că este volumul unde sunt cele mai multe scene sfâșietoare și cele mai multe răsturnări de situație și întâmplări care vin cu viteza unui fulger, la care nu te-ai aștepta niciodată.

Ragnar, Sevro, Mustang, Roque, Cassius...câteva nume care mi-au rămas în suflet. Unii mai controversați decât alții, alții mai distruși, imposibil de reparat. Câte trădări am văzut în seria asta nu am mai întâlnit de enorm de multă vreme în poveștile citite. Și am iubit fiecare capitol!

Am fost martora unui război dintr-o lume care nu pare imposibil de atins în realitate. Excepția făcând-o faptul că totul se petrece în spațiu. Numai că și legat de acest lucru finalul m-a emoționat foarte tare. Sunt atâtea aspecte despre care mi-aș dori să vorbesc încât mă tem să nu omit ceva.

Am adorat că în ciuda ororilor trăite, Darrow și-a păstrat aceeași blândețe. Am adorat că nu a uitat-o pe Eo niciodată și că a transformat din visul ei o întreagă luptă pentru schimbare. Am avut atâtea personaje pe care le-am îndrăgit, însă după Mustang, Sevro e cel care a avut acel ceva al lui care m-a făcut să îl iubesc și să îmi sară inima din piept de fiecare dată când era în pericol.

Sunt multe personaje despre care aș avea ceva de spus, dar nu o pot face fără să vă dau spoilere, așa că mă rezum la a vă ruga încă o dată să citiți această serie. Are ceva care vă va purta pe culmile unei noi lumi și vă va captiva în așa fel încât pentru o bucată de timp pentru voi va exista numai Marte și culorile ei.

Uneori mă întreb unde încape atât de mult talent și atât de multă imaginație în niște simplii oameni, dar sunt atât de fericită că am avut parte de atâtea serii bune până la vârsta aceasta și că nu încetez să descopăr autori care îmi ajung direct la inimă. Este o poveste mai veche, publicată de zece ani de zile, dar merită toată osteneala și spun asta după ce am citit peste două mii de pagini în câteva zile. A meritat și sunt fericită că am descoperit un autor atât, dar atât de bun!

Acum trebuie să aflu ce se află în restul volumelor publicate după această serie care s-a vrut a fi o trilogie și sper ca totul să fie cel puțin la fel de bun ca ce am citit până acum. Vă recomand din suflet să intrați în lumea lui Pierce Brown și mulțumesc că ați citit până aici.

Nu voi înceta să o repet: Per aspera ad astra, dragilor!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angles From Books