Recenzie-Furia Aurie de Pierce Brown

Titlu: Furia Aurie

Autor: Pierce Brown

Editura: Paladin

Nr. Pagini: 570

Traducere: Iulia Pomagă

Punctaj: 5⭐/5⭐

,,Mă ridic și o iau în brațe, amintindu-mi de adevăratele orori pe care neamul nostru le îndură. Chiar uitasem? Sunt un copil al iadului și-am stat prea mult în cerurile lor.”
,,Per aspera ad astra.”
,,Hic sunt leones.”

După ce institutul îi oferă victorie și un renume, Darrow este nevoit să devină luptătorul ArhiGuvernatorului. Astfel, își calcă pe suflet și pentru un vis vechi, uitat, Darrow se alătură celui care i-a ucis soția. Însă doar pentru scurt timp, până va găsi drumul înapoi către răzbunare.

Numai că Academia e dură, iar printre nave spațiale, într-o lume bolnavă, Darrow este nevoit să îi ofere lui Au Augustus ceva ce va costa mult pentru toată planeta Marte: un război civil.

A jurat că se va ridica împotriva sistemului care înrobește culorile inferioare, însă acum dansează cu toții pe muchie de cuțit, războindu-se. Cei mai neașteptați luptători Aurii i se alătură lui Darrow și împreună creează o armată în care prietenia e stindardul pe care îl flutură în fața tuturor.

Însă l-ar mai privi ei pe Secerator cu aceiași ochi dacă ar ști că Auriul lor iubit, preferatul ArhiGuvernatorului, este un biet Roșu care a sacrificat tot pentru un vis?

Ba mai mult, l-ar mai privi Mustang cu aceeași dragoste dacă ar afla că auriul din privirea sa a fost cândva sângeriul unui puști de șaisprezece ani care a pierdut totul?

Ce ar spune oare Mustang, cea care poartă visul soției lui în suflet, cea care l-a îngrijit și care i-a fredonat cântecul pentru care Eo a fost ucisă, cea care nu se aseamănă familiei ei și care l-a protejat pe Darrow când toți i-au întors spatele? Cea care l-a ridicat din noroi când înfrângerea era aproape...

,,Într-o lume de ucigași, e nevoie de mai mult ca să fii bun, decât ca să fii rău.”

Familia Bellona este ținta armatei lor, războiul e în plină desfășurare, iar prietenii care se sting devin atât de numeroși încât Darrow pierde șirul regretelor. Cine ar fi spus că va găsi în niște Aurii niște frați pe care îi va plânge ca pe niște Roșii rupți din sângele lui?

,,-Deci e vorba de mândrie.

-Întotdeauna e vorba de mândrie.

-Mândria e doar un strigăt în vânt.

Dă din cap și vocea i se îngroașă.

-Eu o să mor. Tu o să mori. Cu toţii o să murim și universul o să meargă mai departe fără să-i pese. Tot ce avem e strigătul ăla în vânt - felul în care trăim. Felul în care ne ducem. Și cum stăm înaintea căderii, zice, aplecându-se spre mine. Așa că, vezi tu, mândria e singurul lucru.”

E nevoie de contextul unui triumf unde o destăinuire lasă loc celei mai mari trădări din istoria lui Marte. Darrow ar fi trebuit să știe că roșu nu se poate amesteca niciodată cu auriu pentru că va curge un râu strălucitor de sângeriu. Iar acum Furia Roșie devine o Furie atât de Aurie, atât de orbitoare, încât viitorul Secerătororului se întunecă într-o nuanță de negru înecăcios, necruțător.

,,-Per aspera ad astra.

-Spre stele pe căi anevoioase, chicotește Sevro. Ce mai pretenții fiţoase. Omnis vir lupus.

-Toţi suntem lupi.”

Doamne, ce final! Aproape că pare că nu mai există vreo șansă de scăpare pentru Darrow. A fost cu adevărat strălucit acest volum, așa cum am tot sperat! Beyond that! A fost incredibil de complex și de emoționant...

Am trecut prin dramă, trădare, lacrimi, zâmbete și printr-o dezamăgire uriașă pe care am simțit-o exact la final. Pierce Brown este cu adevărat incredibil și cred că e nevoie de toată forța mea de cititor pentru a trece peste și a începe ultimul volum al seriei.

Scriu aceste rânduri ascultând Morir de Amor de la Joaquín Borges și pur și simplu simt că acesta este imnul lui Darrow, cântecul tuturor celor Roșii. Simt că se potrivește atât de bine și am tot ascultat-o de când am început seria, iar acum că încă o ascult, tot ce face este să mă emoționeze și mai mult după un final așa drastic.

Tot ce pot spune este că destăinuirile din acest volum au venit ca un șoc! M-am atașat de personajele dragi lui Darrow aflate în slujba lui Ares mai mult decât aș fi crezut. Însă de Mustang m-am atașat într-un fel de care și mie îmi era teamă, pentru că nu am avut niciodată încredere în ea.

Am acum în minte atâtea turnuri ipotetice pentru Furia Dimineții încât habar nu am dacă această serie va avea cu adevărat un final fericit. Darrow mi-a intrat în suflet așa de mult, iar toți ,,frații" lui m-au înduioșat de atâtea ori încât această serie S.F are mai multă emoție în ea decât bănuiam inițial, exact așa cum iubesc eu cărțile, tumultuoase, care îți lasă inima grea!

Totul devine ușor, ușor poetic pe parcurs ce povestea curge peste cititori. Furiile astea au ceva aparte ce te face să iubești totul din prima clipă. Și cred că toate citatele în latină au făcut pentru un iubitor atât de mare al latinei cum sunt eu să adauge această serie și mai aproape de suflet. Iar Per aspera ad astra a fost mereu micul meu motto pe care l-am scris peste tot. Cum să nu îl iubești pe Pierce Brown?

Închei prin a vă spune că recomand din suflet această serie, încă dinainte de a citi sfârșitul! E imposibil să nu te îndrăgostești de durerea asta frumoasă din spatele lui Darrow și de lumea lui nebunească... Vă rog, citiți seria lui Brown. Nu veți regreta. Eu fug să încep ultimul volum și vă mai spun doar atât, cu riscul de a mă repeta: Nimic nu e imposibil. Per aspera ad astra! Mulțumesc că îmi citiți recenziile, dragilor!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angles From Books