Recenzie-Ultima geană de lumină de Kristin Harmel

Titlu: Ultima geană de lumină

Autor: Kristin Harmel

Editura: Litera, colecția Blue Moon

Nr. Pagini: 367

Traducere: Mihaela Magdalena Dumitru

Punctaj: 5⭐/5⭐

,,Cu toții suferim pierderi. Dar ceea ce contează e felul în care alegem să mergem mai departe, nu? Trebuie să respectăm trecutul fără să întoarcem spatele viitorului, i-a spus el.”

Ultima geană de lumină este o ficțiune istorică și, deși totul pare doar o poveste, viața acestor personaje este cât se poate de reală.

,,Poveștile soţilor Chauveau, Laurent și Thierry sunt, desigur, fictive, dar ele pleacă de la existenţa reală a nenumăraţilor locuitori ai regiunii Champagne care au avut curajul să se opună nedreptăţii cu riscul pierderii propriei vieţi. De-a lungul romanului sunt presărate atât personaje adevărate - ca De Vogüé şi Weinführerul Otto Klaebisch -, cât și o multitudine de detalii istorice și de informaţii despre procesul de fabricare a şampaniei.”

Totul începe în Franța, în regiunea Champagne, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Totul se petrece în secolul XX, în anii 1940, iar acțiunea se întinde până în prezent, în 2019, când bunica Edith care a trăit în poveștile acelor vremuri cumplite se află acum în Franța cu Liv, nepoata sa.

Perspectiva trecutului este una complexă și incredibil de controversată, având în prim plan trei personaje. Astfel, o avem pe Inès, o tânără din Franța, soția lui Michel Chauveau, proprietarul legendarei case producătoare de șampanie numite Maison Chauveau. Locuind alături de podgoriile din Champagne, într-o căsuță, cei doi trăiesc lângă Celiné Laurent și soțul acesteia, Theo, șeful de cramă al lui Michael.

Fiind jumătate evreică, Celiné trăiește în teroare cu fiecare vizită a soldaților care vin pe moșia lor pentru a face rost de șampanie și vin. În tot haosul acelor vremuri, o avem și pe Edith Thierry, tânăra care a încercat să schimbe lumea și care, de asemenea, era cea mai bună prietenă a lui Inès.

Dramele vieților lor se întind pe lunga perspectivă a trecutului, cusută atât de firav de prezentul lui 2019, când Edith ajunge înapoi în Franța cu nepoata sa, pe meleagurile de la Maison Chauveau. Îndurerată de amintirile din viața ei, Edith încearcă să îi dezvăluie lui Liv povești despre cum a fost viața sa și a celorlalte două femei pe care le-a cunoscut pe vremea nazismului.

În prezent, Liv tocmai a divorțat și trece prin drama unei iubiri pierdute, în lumea modernă a Franței de astăzi, neștiind că aceasta calcă pe pământul pe care cu greu l-au protejat bunica ei și toți cei care au trăit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Însă chiar și pe atunci dragostea era drama tuturor inimilor, căci ea era ultima geană de lumină prin războiul violent și crud care se abătea tot mai crunt asupra oamenilor. Astfel, colindăm pe meleagurile din Champagne, ca apoi să ajungem chiar și prin lagărul de concentrare de la Auschwitz și până în prezent.

Însă oare care este motivul pentru care bunica Edith a adus-o pe Liv în Franța? Poveștile sunt pe cale să fie rostite, iar acestea vor schimba întreaga viață a Oliviei. Cum poate oare ceva atât de vechi să schimbe întreaga viață a unui om? Totul stă în mâinile femeii care a ajuns atât de bătrână, convinsă că nu ea trebuia să trăiască până acum...Oare ce întrezărim prin ultima geană de lumină din viața a trei femei care au îndurat atât, dar atât de multe?

,,Nu, lasă-mă să-ți spun ce am de spus. Te rog. Am învătat prea târziu că în viață tot ce contează e să le arăţi celorlalți bunătate si înţelegere. E simplu. Dar mai întâi trebuie să-ți arăţi ţie însăți bunătate și înţelegere. Găsește-ți propriul drum. Găseste-ți fericirea. Trebuie, draga mea. Trebuie, căci altfel vei sfârşi singură, bătrână și plină de regrete.”

Ultima geană de lumină face parte din seria acelor cărți pe care le-am amânat mult prea multă vreme, însă aceasta este una dintre surprize, una dintre cărțile incredibil de bune! Am iubit această carte nu doar pentru că a fost genul acela de lectură pe care nu o poți lăsa din mâini și care te prinde încă de la prima pagină, ci și pentru că abordează un subiect foarte emoționant!

Pe lângă subiectul sensibil și plin de emoție, stilul în care Kristin Harmel a scris această poveste a fost unul care genera suspans cu fiecare nou capitol! Nici măcar dacă îți doreai să o lași din mână nu puteai! La început speram să nu fie vreo dramă romantică de-a lui Liv, pentru că, așa cum fac cu multe cărți pe care le citesc, nu știam genul acesteia și nu îi citisem deloc sinopsisul.

Iar după ce mi-am dat seama că este o ficțiune istorică am fost puțin sceptică, având în vedere că doar Ruta Sepetys a reușit până acum să mă facă să mă îndrăgostesc de cărțile ei care aparțin acestui gen. Însă, Kristin Harmel scrie la fel de bine ca și Ruta și încă nu îmi vine să cred prin câte am trecut citind Ultima geană de lumină.

Trebuie să știți că am plâns. Mult. Foarte mult. Plot twist-ul uriaș al cărții nu poate fi anticipat oricât de experți am fi în citirea acestui gen de lecturi și tocmai acesta a făcut ca întreaga poveste să se transforme în ceva atât de tragic și de frumos!

Nu m-a plictisit nici măcar o clipă, am citit din suflet fiecare pagină și fiecare capitol și, deși părea imposibil, cu fiecare an ce trecea în poveste și cu fiecare perspectivă, curiozitatea mea creștea și mă atașam tot mai mult de personajele controversate pe care îți este aproape imposibil să le judeci.

Perioada în care se desfășoară povestea personajelor din Champagne este una dureroasă, crudă și incredibil de tristă, iar mențiunile despre Auschwitz m-au făcut să empatizez, să mă emoționez și să mă înduioșez pentru oamenii care au trăit acolo.

Cartea scrisă de Kristin Harmel este superbă! Poveștile despre podgorii și Franța, despre război și rezistență, despre iubire și trădare și, nu în cele din urmă, despre regrete, ne fac să realizăm cât de fragili și umani suntem. Nu știu dacă Ultima geană de lumină va avea același impact asupra tuturor celor care o citesc, dar știu că este o carte minunată, scrisă de o scriitoare talentată și, mai presus de toate, este o poveste ce merită auzită. Căci de n-ar fi, nu s-ar povesti...

Așadar, vă doresc lecturi magice tuturor! Mulțumesc că îmi citiți recenziile!