Recenzie-Adio, New Orleans de Ruta Sepetys

Titlu: Adio, New Orleans

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica Publishing House

Nr. Pagini: 395

Traducere: Gabriela Stoica

Punctaj: 3⭐/5⭐

,,Deciziile pe care le luăm ne croiesc destinul.”

Ne aflăm în New Orleans, în anul 1950, în Cartierul Francez, acolo unde a aterizat Louise împreună cu fiica ei, Josephine Moraine. Josie a crescut aici, iar acum, când are aproape 18 ani, este urmărită de reputația mamei ei și este, așa cum o numesc cu toții, fiica unei prostituate.

E crescut o viață întreagă sub aripa lui Willie, o matroană de bordel bogată și arogantă care, însă, a prins drag de Josie încă din prima clipă. Willie a fost mult mai mult o mamă pentru ea decât a fost Louise, iar acum, când în sfârșit poate intra la facultate, Josie visează să ajungă departe, departe de New Orleans.

Petrece toată ziua în librăria unde este angajată, alături de prietenul ei, Patrick, iar toată viața ei se derulează alături de prostituatele din bordel și de Cokie, angajatul lui Willie. Pentru ea viața a arătat mereu așa, dar acum ea visează la mult mai mult.

Însă pentru cineva ca Josie, o nouă viață este o șansă imposibilă la fericire. Nu numai că reputația mamei sale se agață de ea, însă problemele lui Louise devin curând probleme fiicei sale.

În cartierul depravat în care a crescut, printre escrocherii, crime și printre capete de mafie care o amenință, Josie nu mai știe cum să iasă din viața la care mama ei a supus-o. Acum că și-a luat tălpășița și și-a lăsat fiica în urmă cu toate amenințările care îi erau menite ei, nu mai este nici urma de Louise.

Willie ar putea fi ultima ei șansă la o viață bună, așa cum și-a dorit dintotdeauna, însă oare va reuși Josie să rămână până la final aceeași tânără demnă și inteligentă care nu va călca niciodată pe urmele mamei ei? Oare va ajunge să spună în sfârșit, ,,adio, New Orleans”?

Am citit fiecare carte tradusă la noi de la Ruta Sepetys, iar Adio, New Orleans este singura poveste de la Ruta de pe rafturile mele pe care încă nu o citisem. Am primit-o la un Secret Santa cu ani în urma și în sfârșit i-a venit rândul!

Încă nu știu ce să simt față de povestea asta, nu știu ce să simt față de personaje și nici nu știu în ce gen aș putea să încadrez o carte a cărei idee principală nu am descoperit-o nici măcar acum, după ce am terminat-o. Am crezut că și de această dată va fi vorba despre o ficțiune istorică, dar s-a dovedit că am avut doar povestea unui personaj fictiv din anii cincizeci și nimic mai mult, departe de a fi o ficțiune istorică.

Începutul a fost exact cum mă așteptam că va fi, iar drama lui Josie m-a făcut să mă atașez foarte mult de ea. Numai că simt că nu a existat o acțiune bine determinată, nu a existat un scop al acestei povești, nu a existat nimic care să genereze suspans. Nici măcar nu pot spune că a fost vreun punct culminat, ce să mai vorbim de suspans?

Mi-a plăcut mult de Willie, de la început și până la final și pot spune că a fost mereu o doză de mister cu privire la personajul ei. Mi-a plăcut de Patrick, deși de Jesse nu atât de mult, dar relațiile lor cu Josie au fost destul de ciudate. Pot spune că speram ca Josie să rămână cu altcineva în final.

Nu știu ce să simt față de această poveste, așa că trei steluțe cred că reprezintă un punctaj neutru prin care pot spune că Adio New Orleans nu este nici o carte slabă, dar nici una care să se ridice la nivelul cărților pe care Ruta Sepetys le scrie de obicei.

Așadar, rămâne alegerea voastră dacă îi veți da sau nu o șansă acestei povești! Vă doresc lecturi minunate tuturor și o vară de vis!

„Uneori, o pornim la drum gandindu-ne că vom ajunge într-un anume loc, ca să o sfârșim în cu totul altul.”