Recenzie-Răniți de Jasinda Wilder

Titlu: Răniți

Autor: Jasinda Wilder

Editura: Epica Publishing House

Traducere: Adrian Deliu

Nr. Pagini: 269

Punctaj: 4/5

Seria Wounded:

1) Răniți

2) Captured

,,-Războiul mi-a răpit totul. Dar, totuși, într-o zi, l-am întâlnit pe el.
-Acum, singura capabilă să-mi salveze viața este ea.”

Totul începe în 1991, în Irak, în plin război, acolo unde Rania și fratele ei, Hassan, încearcă să protejeze mica familie care le-a mai rămas. Războiul le-a furat familia, le-a ucis părinții și i-a lăsat orfani. Pentru Hassan e simplu, se va înrola și va lupta contra celor ce i-au distrus.

Dar cum rămâne cu Rania? Rămasă singura pe lume, ajunge în cele din urmă la cea mai murdară muncă pe care o putea face vreodată. A umblat, a cerut și a cautat orice fel de muncă, dar niciodată nu a fost acceptată, iar în cele din urmă, prostituția i-a rămas singura șansă care să o țină în viață.

,,Stiu, totusi, că gloantele care le-au luat lor vietile ar fi putut foarte lesne, să fi fost de-ale noastre. Gloanțele rătăcite nu fac deosebirea dintre americani și irakieni. Ele nu cunosc decât carnea moale și sângele rosu. Cu toate astea, nu pot să-i explic așa ceva lui Hassan, fiindcă lui n-o să-i pese. Nu pot să-i explic de ce se omoară toți între ei, din cauză că eu însămi nu știu răspunsul. Irakul n-a fost niciodată un loc sigur, dar atunci când au început să cadă bombele, făcând prăpăd în depărtare și fulgerând ca focurile de artificii, a devenit și mai clar ce avea să urmeze. Străzile s-au umplut de bărbați înarmați, de tancuri, de camioane cu războinici purtând keffiyeh strângând arme în mâini. S-a întâmplat dintr-o dată, și n-a contenit. Acum, moartea e pretutindeni în jur.”

Cândva, Rania a omorât un om, iar ochii lui albaștri o bântuie până în ziua de azi. Anii trec iar ea continuă să își vândă corpul și să fie bântuită de demonii trecutului cât și de cei ai prezentului.

Totul până când un soldat american este împușcat în fața ei, iar în sufletul ei se dă o bătălie. Poate pentru că nu și-a putut lua ochii de la el, poate pentru că salvând-l pe el răscumpără viața pe care a luat-o cândva, poate fără vreun alt motiv, Rania îl salvează pe Hunter, soldatul care se afla în ultima patrulare înainte de a se întoarce acasă.

Ca și ea, Hunter pierduse totul, iar acasă însemna doar acolo unde nu era războiul, dar acum, îndurerat, cu răni grave, Hunter nu mai poate face nimic. Rania începe să aibă grijă de el, iar cei doi încep să comunice ușor, ușor, o irakiană și un american, două limbi pe care încep să le împartă și să le învețe împreună.

Când Hunter înțelege ce face Rania pentru a trăi, nu își poate ascunde furia și gelozia, cât și dezgustul pentru faptul că o femeie ca ea a fost nevoită să se vândă de când era mică pentru a supraviețui.

,,-Vino cu mine, Rania, îi conving eu să e ia. O să fii a mea.

Ultima propoziție a spus-o într-o arabă stâlcită.

-Să merg cu tine? repet eu.

EI încă se zbate, încă se străduiește să se ridice, să se miște; îi pun o mână pe piept, ca să-l potolesc.

- O să merg cu tine. Oriunde, îi promit, sărutându-l ușurel. O să merg oriunde cu tine. Te iubesc. Te iubesc.”

E nevoie de lupte grele ca să se salveze reciproc, însă Hunter ar îndura orice cu corpul lui deja rănit, orice, numai să o salveze pe Rania de viața pe care a fost nevoită să și-o clădească încă de când era mică și neajutorată.

Rania nu a simțit niciodată în trecut ceea ce simte acum pentru Hunter, iar chimia dintre ei devine aproape palpabilă, însă prezența lui înseamnă un pericol, iar o relație ar fi aproape imposibilă. Însă atunci când adevărata iubire își face loc prin ruinele vieții lor, ei înțeleg că pot găsi împreună fericirea, chiar dacă sunt răniți.

Am descoperit-o pe Jasinda Wilder în momentul în care eram la început de drum cu cititul și îmi amintesc că mama a fost cea care mi-a spus despre ea și despre cărțile ei. La vremea aia citeam tot ce îmi recomanda mama, fără ea nu cred că aș fi citit multe dintre titlurile care m-au introdus în universul ăsta minunat al cărților.

După ce am citit Mă pierd în tine și Mă regăsesc în noi, am auzit de Răniți, însă niciodată nu am făcut-o o prioritate. Mereu o vedeam la finalul cărților de la Epica, acolo unde menționau și alte titluri din colecțiile lor, dar mereu mă gândeam că o să o cumpăr eu cândva și o amânam la fiecare comandă.

Până când nu s-a mai tipărit și a devenit unul dintre multele titluri care dispar și care sunt căutate, dar care se găsesc foarte greu. Eu am găsit-o de curând și am făcut schimb cu cineva pe un grup de vânzare-schimb și am fost foarte fericită că în sfârșit pot să o citesc, fiind fan mult mai mare al cărților fizice decât al pdf-urilor, pentru că știam că aș fi putut să o citesc pdf, dar nu ar fi fost același farmec, cu toate că primele cărți ale Jasindei le-am citit pe primul meu E-book.

Evdent că nu știam că e și un volum doi, dar se pare că o să ajung să am o bibliotecă bilingvă oricum, cu serii amestecate, jumătate în română, jumătate în engleză și ar trebui să învăț să nu mă mai deranjeze că editurile abandonează serii sau nu le continuă în momentul în care apar volume noi.

M-am bucurat să regăsesc stilul Jasindei Wilder, diferit oarecum de cel din cele două cărți pe care le citisem eu mai demult. Cred că mă așteptam la aceeași poveste lacrimogenă și la inimi frânte, dar și Răniți a avut o poveste emoționantă care m-a impresionat și care mi-a plăcut.

Cred că mă așteptam la mai mult, dar chiar și așa, mi-a plăcut mult de Hunter și de Rania, de povestea lor și de tot contextul războiului. Nu mă așteptam ca războiul să fie prezent de la început până la sfârșit, dar acesta a fost unul dintre motivele pentru care eu cred că această carte este emoționantă.

Dacă vreți niște romance-uri pline de momente triste, sfâșietoare, care să vă atingă sufletul, cărțile Jasindei Wilder sunt lecturile perfecte! Sper că v-am convins să le citiți, iar pâna data viitoare vă doresc lecturi magice, dragilor!