Recenzie-Punk 57 by Penelope Douglas

Titlu: Punk 57

Autor: Penelope Douglas

Editura: CreateSpace Independent Publishing Platform

Nr. pagini: 499

Punctaj: 5/5

,,We were perfect together. Until we met”.
,,Seven years and this is how you want to meet, Angel?”

Misha Lare și Ryen Trevarrow sunt cei mai buni prieteni încă din clasa a cincea, atunci când profesorii lor i-au repartizat cu persoane de la alte școli pentru a coresponda. Sunt pen pals de șapte ani, dar niciodată nu s-au întâlnit. Și-au făcut un pact și au promis să nu înceteze niciodată să își scrie și să nu se vadă niciodată în viața reală.

Nu și-au căutat numele pe rețelele de socializare, nu s-au întâlnit, și totuși sunt cei mai bun prieteni. Sute de scrisori îi leagă și le reprezintă prietenia. Ryen știe că Misha are o trupă și compun versuri împreună, dar niciodată nu l-a auzit cântând. Sunt totul unul pentru celălalt și locuiesc la o oră distanță, dar nu se vor vedea niciodată.

Însă promisiunea lor este încălcată într-o seară, când Misha o găsește întâmplător și știe că ea este Ryen a lui. Asta s-a întâmplat cu trei luni în urmă, dar astăzi Ryen nu mai știe nimic despre Misha. Tot ce știe este că băiatul cu care s-a întâlnit în urmă cu trei luni la seara de scavanger hunt, a apărut acum în școala ei, aproape ca o fantomă, fără să vorbească, fără o explicație. Ce caută el aici și care este numele lui? Și oare își mai aduce aminte de ea?

Masen Laurent este numele lui, iar Ryen nu bănuiește nimic despre adevărata lui identitate. El nu se află aici pentru ea, însă destinul îi poartă pe un drum pe care Misha nu îl plănuise. Șocul vine atunci când află că Ryen a lui din scrisori este doar o fațadă, adevărata Ryen îl calcă pe nervi și îl intrigă atât de mult, încât relația lor se transformă simplu într-una tensionată, o dulce relație love-hate.

Ba mai mult, Trey, fiul directoarei, este cu ochii pe Ryen și ar face orice ca să o aibă, ceea ce duce la nenumărate altercații cu Masen, noul venit care nu vorbește și care o urmărește pe Ryen din priviri în fiecare clipă.

Într-o școală nouă, acolo unde cineva lasă mesaje secrete pe pereți, Masen începe să îi lase mesaje lui Ryen, iar totul devine o luptă, un război care nu se știe cum se va încheia, iar cel mai rău este că se îndrăgostesc tot mai mult în fiecare clipă pe care o petrec împreună, cu fiecare tachinare și fiecare ceartă. Și mai rău, secretul care plutește între ei ia amploare zi de zi, iar într-o zi, acesta va distruge tot ce au construit.

Într-o continuă aparență, Ryen trăiește printre prietenii ipocriți pe care îi are, l-a pierdut pe Misha, iar Masen este o continuă provocare pentru ea. Ce caută el aici? Zi de zi, zeci de întrebări se rotesc în mintea ei, dar niciodată nu primește un răspuns. Ce s-a întâmplat cu Misha? Ce s-a întâmplat cu trei luni în urmă? Și de ce a devenit ea ținta lui Masen?

Chimia dintre Ryen și Masen este vizibilă pentru toată lumea, oricât de tare încearcă ea să se împotrivească celui cu care simte că îl trădează pe Misha, singurul ei prieten, singurul în care a avut încredere și care a abandonat-o.

Acum, Ryen nu mai are nici măcar un prieten, iar singurătatea este prea asurzitoare, prea acută, prea dureroasă.

Masen reprezintă un pericol pentru ea, dar nicidecum unul la fel de mare ca Trey, care îi dă târcoale tot timpul. Relația lor evoluează cu fiecare zi, la fel și secretele, și oricâte și-au spus deja, încă există un mare secret între ei, unul pentru care Ryen s-ar putea să nu îl ierte niciodată.

Dar nu asta a însemnat toată prietenia lor? Minciuni peste minciuni, s-au mințit frumos din prima clipă...

Măștile încep să cadă, iar când adevărul stă în sfârșit în mâinile lor, totul este prea târziu. Șapte ani de prietenie, șapte ani de melodii și versuri, șapte ani de minciuni și de aparențe. În scrisori, fiecare dintre ei au arătat așa cum și-ar fi dorit să aibă curajul să fie. Și oare este asta o minciună?

Sau este adevărul care a fost îmbrăcat în mult prea multe măști?

Toate sufletele sunt urâte, numai că unii ascund asta, în timp ce alții poartă cu mândrie adevărul. Care va fi finalul dintre doi prieteni, dintre două suflete pereche între care stau cincizeci și șapte de zile de dor, de minciuni, de secrete și de mesaje nescrise?

Când am început să citesc, în urmă cu opt, aproape nouă ani, Intimidare a fost una dintre primele cărți romance pe care am citit-o, drept dovadă că o știam mult mai lungă, deși când am recitit-o acum câteva luni, am observat că nu are nici măcar trei sute de pagini. La vremea aia, dar și acum, am iubit povestea dintre Tate și Jared și am promis să citesc toate cărțile care se vor traduce de la Penelope Douglas.

În anul 2015, am primit de Crăciun primul și singurul E-book care mi-a fost alături până acum doi ani, atunci când mi-am cumpărat următorul model. În toți anii aceștia, am trecut prin atâtea romance-uri, inclusiv prin cărțile scrise de Penelope și multe altele, până am început să le cumpăr fizic.

Acum, șase ani mai târziu, am revenit iar la o carte scrisă de Penelope pe care am citit-o pe E-book, una în engleză, de data aceasta. Am început să citesc în engleză cu ceva timp în urmă, iar acum promisiunea mea poate trece la un alt nivel: pot citi toate cărțile scrise de Penelope. Am regăsit multe asemănări între Intimidare și Punk 57, însă această carte este atât de complexă, atât de impresionantă, de tristă și de frumoasă, încât aproape (APROAPE) că pot spune că este peste Intimidare. Repet, aproape... Prima dragoste citită nu se uită :)

De când am auzit subiectul cărții, despre doi pen pals care nu s-au întâlnit niciodată, am știut că va fi o carte superbă. Pur și simplu am știut asta, ceea ce a dus la un maraton de o zi și jumătate de Penelope Douglas.

Nu știu dacă am cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut cartea asta, cât de mult s-a jucat cu inima mea și cât de superbă a fost. M-am îndrăgostit de Misha Lare la fel ca de Jared, de Wolfe, de Gideon, de frații Fuentes, la fel ca de cei mai dragi book-boyfriends pe care i-am cunoscut.

Ryen, în schimb, a fost o provocare, o schimbare, o rebelă, dar în același timp, o simplă fată distrusă sub o mască a perfecțiunii. Povestea lor a avut o chimie uriașă, așa cum nu am mai întâlnit de foarte multă vreme și tot ce pot spune este că AȘA SE SCRIE UN ROMANCE GENIAL!

Fiecare vers și fiecare mesaj lăsat de Punk mi-a ajuns direct la inimă și m-a înduioșat, fiecare secret distrus și fiecare scenă dintre adevăratul Misha și Ryen. Știam că Penelope Douglas este talentată, însă aveam nevoie de o carte de genul acesta ca să îmi amintesc de romance-urile de la început.

M-a uimit să aflu legătura de la final cu seria Corupt, deși pentru mine Punk 57 este cu mult peste Corupt. Deși aștept și restul volumelor din acea serie, acum trebuie să hotărăsc ce să citesc prima dată: Birthday Girl sau Tryst Six Venom. Sper ca cei care citesc în engleză să dea o șansă acestei cărți minunate și îmi pare sincer rău că cei care nu o fac ratează o poveste atât de incredibilă și de emoționantă.

Până data viitoare, bine te-am regăsit, my lovely E-book!

Iar vouă vă doresc numai lecturi magice, dragii mei, și sper să încercați orice de la Penelope Douglas, pentru că merită cu adevărat!

Melodia pe care am ascultat-o pe tot parcursul cărții: Cullen-Roslyn