Recenzie-Birthday Girl by Penelope Douglas

Titlu: Birthday Girl

Autor: Penelope Douglas

Editura: CreateSpace Independent Publishing Platform

Nr. Pagini: 346

Punctaj: 5/5

“The birthday girl and her wishes. She’ll always be a part of me.”

De ziua ei, iubitul ei, Cole nu este acolo să îi fie alături, așa că Jordan își cumpără un bilet la film și își petrece singură seara în cinema. Asta până când își pierde telefonul și varsă sticla de vin pe care a primit-o și începe să le caute pe sub scaunele din sală.

Poate fi numit ghinion, dar atunci când un bărbat minunat o ajută să îl caute și se mută lângă ea să îi țină de urât, totul pare mai mult a fi noroc. Însă norocul nu durează mult, căci după o seară minunată petrecută în compania bărbatului de la cinema, ea trebuie să se întoarcă la realitate, cu picioarele pe pământ.

Iar realitatea o lovește din plin atunci când află că bărbatul atrăgător cu care a râs și a mâncat gogoși este Pike Lawson. Are treizeci și opt de ani, ea are nouăsprezece, este minunat, este frumos și pe lângă toate acestea, este tatăl iubitului ei.

După ce Cole a dat o petrecere în apartamentul închiriat în care stăteau, o petrecere pentru ziua lui Jordan la care ea nu a ajuns niciodată, aceștia au fost dați afară, iar acum trebuie să locuiască împreună cu Pike, cel față de care Jordan a simțit o atracție uriașă, până când realitatea i-a zdrobit orice emoție pe care ar putea-o avea față de el.

Însă adevărul este că și Pike a simțit la fel față de ea, iar acum că o va vedea zi de zi, nu va fi deloc ușor să nu se gândească la seara de la cinema, la cât de diferit l-a făcut Jordan să se simtă în prezența ei. Mai rău este că fiul său și iubitul ei nu stă niciodată acasă, nu este niciodată lângă Jordan, iar ei ajung să petreacă mult mai mult timp împreună decât ea și Cole.

Deși are doar nouăsprezece ani, Jordan este diferită de toate femeile pe care Pike le-a cunoscut, este mult prea matură pentru vârsta ei, mult prea inteligentă, mult prea cuminte și mult prea frumoasă. Și cel mai rău este că ea pare a fi genul de femeie pe care Pike a căutat-o toată viața.

Dar cât de ironic este destinul? Femeia pe care a așteptat-o o viață întreagă este iubita singurei persoane pe care nu ar răni-o niciodată.

Curând, încep să își împartă sarcinile în casă, dar Jordan le face atât pe ale ei, cât și pe ale lui Cole. Zi de zi, mirosul mâncărurilor ei și ale lumânărilor ei îi dau lui Pike în sfârșit sentimentul de acasă, iar discuțiile lor, serile împreună, cina pe care o iau în fiecare seară și micile întâlniri prin casă devin o obișnuință pentru ei. Iar Pike nu și-ar dori ca ea să mai plece niciodată, nu după atâția ani de singurătate.

Pas cu pas, Cole o îndepărtează tot mai mult pe Jordan și o împinge în brațele tatălui lui, iar atunci când el face o ultimă greșeală, toată relația lor se sfârșește. Cole pleacă, iar Jordan și Pike rămân singuri, într-o conjunctură pe care nimeni nu ar accepta-o. De ce să mai locuiască în casa tatălui fostului ei iubit? Însă Jordan acceptă să rămână și să calce împreună pe un teren minat cu cel care este atât de bun cu ea.

O chimie uriașă îi leagă, iar atracția dintre ei devine insuportabilă. Nu este o răzbunare, nu este o atracție trecătoare, este ceea ce au căutat amândoi dintotdeauna și este pe cât de frumos, pe atât de greșit.

Printre certuri și emoții puternice, Pike și Jordan își recunosc propriilor inimi ceea ce simt, dar niciodată unul celuilalt.

Dar Jordan nu merită să fie un premiu ascuns, iar relația lor nu merită să fie băgată sub preș de fiecare dată când cineva apare în peisaj. Niciodată nu și-au dorit să ajungă aici, însă o scânteie a existat dintotdeauna între ei, încă din seara de la cinema, atunci când habar nu aveau cine este Pike de fapt, atunci când erau doar doi străini.

Totul a existat încă de atunci și a evoluat cu fiecare zi, cu fiecare clipă pe care Jordan a petrecut-o în casa lui, în casa lor.

Însă acum trebuie să ia o decizie, dar totul se întâmplă prea repede, iar destinul ia singura decizie corectă în locul lor. Care va fi finalul lor și cum îi vor frânge inima lui Cole? Care va fi finalul fetei sărbătorite și al dorințelor ei care nu s-au îndeplinit?

Și cum va mai trăi Pike fără ea după ce a cunoscut-o și a avut-o lângă el atâta timp?

Mi-am promis să fac luna aceasta un maraton de Penelope Douglas și iată că poveștile ei nu încetează să mă impresioneze, să mă emoționeze și să îmi cucerească inima cu personajele frumoase și diferite aruncate printre paginile pline de dramă, de dragoste și de scene șocante.

Am terminat Punk 57 și aveam în față o listă întreagă de alte titluri scrise de Penelope, însă atunci când am văzut Birthday Girl, am zis: ,,hm, dacă tot se apropie ziua mea, hai să vedem despre ce e vorba aici”, dar nu m-aș fi așteptat la o astfel de poveste, marca Gabriel O. Emerson!

Am fost șocată de cât de minunată a fost această poveste, de cât de bine a așezat Penelope toată drama în final și a rezolvat toate problemele în așa fel încât să fie un final perfect. M-am întrebat încă de când am aflat subiectul, care va fi felul în care va decurge toată dragostea lor, cum se va împăca Cole cu asta și cum vor trece peste sentimentele lui.

Dar Penelope Douglas a așezat totul perfect, a scris o mulțime de scene pline de intrigă, de chimie și de scântei, de dragoste și de emoții, iar multe dintre ele, atunci când iubirea lor părea imposibilă, mi-au frânt inima.

Pike a fost al doilea Gabriel Emerson din viața mea, minunat, inteligent, atrăgător, bun, dar ,,rău” atunci când a fost nevoie, un personaj masculin superb, iar acum, e rândul meu să folosesc replica lui: I'm falling for you”, dar deja am făcut-o, la fel și cu povestea, cu întreaga carte pe care am adorat-o și am citit-o cu sufletul la gură.

Jordan a fost diferită de toate personajele feminine pe care le-a creat Penelope până acum și mi-a plăcut la nebunie maturitatea ei, dar și inteligența replicilor ei, al comportamentului și al aroganței pe care a știut să o folosească de fiecare dată la momentul potrivit.

Am adorat tachinările dintre ei, lucrurile obișnuite pe care le făceau și, deși am așteptat mult prea mult până s-a întâmplat ceva între ei, așteptarea a făcut ca focul dintre ei să pară și mai mistuitor, și mai puternic.

Încă o dată spun că Penelope este o autoare splendidă, talentată, originală, care ne aduce unele dintre cele mai frumoase povești, diferite de restul romance-urilor clișeice cu care ne-am obișnuit. Nu am cuvinte să transmit îndeajuns de bine cât de mult am iubit cartea asta și toate emoțiile pe care le am acum.

Sper să îi dați o șansă ei și cărților ei, atât celor în română, cât și celor în engleză pe care eu le consider mult mai frumoase și mai originale, fie pentru că așa s-a nimerit, fie din cauza limbii, nu știu sigur de ce este diferența asta între ele, dar sper să citiți ceva de la ea curând, dacă nu ați făcut-o încă!

Acum continuăm cu următoarea carte din maraton: Misconduct, iar până la recenzia viitoare, vă doresc lecturi magice, dragilor!

Melodia pe care am ascultat-o pe repeat și am asociat-o cu această carte este: Sirio-I don't know