Recenzie-Central Park de Guillaume Musso

Titlu: Central Park

Autor: Guillaume Musso

Editura: All

Nr. Pagini: 349

Traducere: Liliana Urian

Punctaj: 5/5

,,Cel mai frumos șiretlic al diavolului este să te convingă că nu există.”

Într-o zi, în Central Park, Alice Schäfer se trezește legată cu cătușe de un străin, Gabriel Keyne, amândoi confuzi, cu goluri în amintirea serii trecute, speriați și jefuiți. Alice este o polițistă franțuzoaică, în timp ce Gabriel este un jazzman american, însă acum, sunt doi oameni abandonați în Central Park, fără bani, fără telefoane, cu răni și sânge pe haine și, cel mai bizar, cu cifre asemenea unor coduri, scrise în palme și pe brațe.

Când amândoi încearcă să refacă firul serii trecute, ei nu își pot aminti nimic. Tot ce știu este că Alice a fost pe Champs-Élysées la o petrecere, iar Gabriel a fost și a cântat într-un club în Dublin, însă aceste detalii nu le sunt de folos. Cu mintea ei ageră, Alice descoperă că îi lipsește un glonț din încărcătorul pistolului și, cu mici detalii și cu bănuieli, cei doi încep o anchetă încercând să afle cum au ajuns în situația asta.

Fiind în situația unor fugari, Alice și Gabriel încep să analizeze fiecare detaliu și, cu inteligența ei de polițist, cei doi fură o mașină, un telefon, descoperă că sunt urmăriți și încearcă să lege fir cu fir amănuntele pe care le descoperă. Dar poate oare Alice să aibă încredere în acest străin?

Când reușește să îl sune pe cel mai bun prieten și coleg al ei, Seymour, Alice îi cere să se descurce singur și să caute filmările de seara trecută, date despre Gabriel, orice i-ar putea ajuta să afle ce s-a întâmplat cu ei.

Curând, demoni ai trecutului ei sunt scoși la iveală și cel mai rău este că dușmanul ei de moarte are legătură cu ceea ce i s-a întâmplat ei și lui Gabriel. Când află că Gabriel este agent FBI care se ocupă cu o anchetă care ei i-a furat totul, suferința pe care a reprimat-o în toți acești ani se revarsă în sufletul ei și o ambiționează să continue ancheta.

,,Îmi amintesc

Că în aceeași zi,

1 noiembrie 2011,

Din orgoliu, din vanitate, din inconștiență,

Mi-am ucis și copilul,

Și soțul.”

Când bărbatul care i-a furat totul reapare în viața ei, Alice este hotărâtă să lupte pentru a se răzbuna. Însă anumite lucruri nu se leagă, pentru că Alice știe secretul tatălui ei, știe că acest criminal n-ar fi trebuit să o mai sperie vreodată. Dar cum de Gabriel se ocupă exact cu ancheta care ei i-a furat și i-a zdrobit totul?

-Nu ți-aș cere să te duci dacă n-ar fi important. Fă-o

în numele prieteniei noastre! îl imploră ea. Numai în tine

pot avea incredere, ce dracu' !

La celălalt capăt al firului, Seymour simți disperarea pri-

etenei lui și capitulă.

-Spune-mi măcar ce ar trebui să găsesc, oftă el.

-Un cadavru, sper.

Urmăriți de poliție, fără ajutoare și cu o distanță uriașă între ei și singurii oameni care îi mai pot ajuta, Alice și Gabriel înaintează cu pași repezi spre o descoperire care avea să le dea viețile peste cap. Când Alice începe să se îndoiască de încrederea în Seymour și în tatăl ei, totul se schimbă.

Dacă oamenii care păreau a fi prietenii noștri sunt cei mai mari dușmani ai noștri care ne-au învățat toate punctele sensibile așteptând momentul potrivit ca să atace?

Dar dacă realitatea este alta? Când sunt tot mai aproape de a-l prinde pe criminalul care a distrus-o și care le-a înscenat toată nebunia asta, Alice și Gabriel ajung pe un teren minat, iar încrederea lui Alice este firavă. Atunci când mintea ei de polițistă își pune rotițele în funcțiune, ea înțelege în sfârșit cine este bărbatul căruia i-a destăinuit tot trecutul ei și alături de care a crezut că luptă pentru o anchetă personală, însă lucurile sunt mult mai complicate.

Realitatea este distorsionată și nimic nu este de fapt ceea ce pare, iar când totul se întoarce împotriva ei, Alice nu mai găsește nici măcar un scop pentru a trăi. Cu frânturi de amintiri și de teorii bizare, ea înțelege în sfârșit adevărul, iar durerea este înlocuită de o nouă suferință, căci viața ei a ajuns să se rezume numai la amărăciune, singurătate și minciuni.

Cine este de fapt Gabriel Keyne și ce legătură are el cu Seymour și cu tatăl ei?

Timpul și viața sunt relative, iar acum, destinul se află în mâinile ei. După o viață care a îngenunchiat-o, după o aventură periculoasă și înspăimântătoare cu acest bărbat frumos și mincinos, Alice trebuie să ia o decizie.

Ce se va întâmpla cu viața ei, care va fi finalul poveștii lor și care este adevărul din spatele întâlnirii lor în Central Park? Același destin, oferit sub diferite forme femeii care a pierdut deja totul. Oare va mai avea puterea de a se ridica și de a lua o decizie corectă? Totul a început în Central Park, însă oare întâlnirea lor a fost întâmplătoare?

Cu cât citesc tot mai multe titluri de-ale lui Guillaume Musso, cu atât devin mai conștientă că numărul cărilor scade și am tot mai puține povești de-ale lui de citit. Și oare cum voi putea să stau știind că am citit toate cărțile lui? Până atunci mai am încă atât din călătoria mea în lumea lui Musso și mi-am promis deja că îmi voi cumpăra în engleză volumele care nu s-au mai tradus din franceză.

Cum au spus și cei de la Le Parisien: ,,Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.”, iar eu sunt perfect de acord, pentru că pentru mine știți deja că Musso este unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-am întâlnit vreodată, cu un talent uriaș și cu darul de a îmbina o sumedenie de genuri, creând propriul său gen.

Central Park este prima carte a lui despre care am auzit în urmă cu aproape șapte ani și știu că o vedeam pe rafturi, chiar și prin supermarket-uri și eram atât de curioasă, dar știți că mereu am avut o reținere în a citi cărțile lui. De ce? Habar nu am, a fost o prostie din partea mea.

La fel ca fiecare roman al său, Central Park are o poveste inedită în care nimic nu este ceea ce pare, în care întorsătura de situatie are și ea la rândul său o altă întorsătură de situație și în care stilul minunat de scriere ne aruncă printre bănuieli, printre ipoteze, toate greșite, evident.

Ca de fiecare dată, personajele mi-au plăcut la nebunie, mai ales Gabriel cu inteligența și aptitudinile sale, dar și Alice, cu mintea ei ageră și cu puterea de care a dat dovadă pe parcurs. Acțiunea a fost superbă, iar finalul a fost exact cum mă așteptam, sub o altă formă, scris diferit, așa cum Musso alege să facă la fiecare carte, sfârșind în mare fel o poveste.

Cărțile lui sunt numite thrillere psihologice, unele sunt mai mult thriller, altele sunt mai mult romance-uri, eu prefer să le numesc capodopere și sper ca într-o zi, cărțile sale să aibă și la noi succesul pe care îl merită, pentru că am primit mesaje de la persoane care nu citesc cărțile sale pentru că nu sunt populare, ceea ce mi se pare o mare pierdere. Dacă ajungem să citim numai titlurile noi și populare, cum rămâne cu titlurile mai vechi care de multe ori sunt mai bune?

Rămân cu această întrebare și, până data viitoare când o să apar aici cu o recenzie pentru Un apartament la Paris, vă urez lectură plăcută și citiți cărți bune, atât noi cât și vechi!