Recenzie-Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys

Titlu: Fântânile tăcerii

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica Publishing House

Nr. Pagini: 533

Traducere: Gabriela Stoica

Punctaj: 4,5

,,-N-a fost o luptă dreaptă.
-Viața nu este o luptă dreaptă.”

,,Regimul era foarte dur. Era Spania lui Franco. Nu voiai să cazi în mâinile Gărzii Civile sau ale poliției. Închisorile erau crunte...”

În anul 1957, după Războiul Civil Spaniol, sub conducerea dictatorială a generalului Francisco Franco, spaniolii trăiesc în tăcere și în frică. Într-o vreme în care teama conduce, iar femeile nu au drepturi, oamenii influenți străini vizitează Spania și continuă să colinde Madridul fără griji.

Ana a primit o slujbă la hotelul Castellana Hilton, după ce părinții ei au fost victimele războiului, iar familia ei a fost luată în vizor de Garda Civilă. Slujba la hotel a fost cel mai mare noroc al vieții ei și nu poate risca să o piardă nici măcar pentru Daniel Matheson.

Când Daniel, tânărul cu aer de american sosește cu părinții lui în Spania și se cazează la Castellana Hilton, el pune ochii pe Ana din prima clipă. Jumătate texan, jumătate spanion, Daniel trăește viața oricărui american care nu știe ororile din Spania, însă acum își dorește să descopere totul. Cu pasiunea sa pentru fotografie, Daniel riscă plimbâdnu-se și făcând fotografii cu aparatul său scump celor mai promițătoare imagini care reflectă viața săracă din Spania.

Franco susține pacea în aparență, însă toți spaniolii sunt speriați și se feresc să vorbească, mai ales pe lângă Garda Civilă. ,,Oameni de piei de lac cu inimi de piei de lac.”

Sora Anei este cea mai precaută pentru că ea știe ce au pățit părinții lor și nu vrea ca familia ei să sufere. Dar Ana este o visătoare, iar atunci când Daniel apare în viața ei, ea își imaginează că ar putea cunoaște în sfârșit fericirea.

,,Urăsc că monedele pe care le câștig au chipul lui și Deviza Claudillo prin bunăvoința Domnului. Urăsc faptul că viitorul meu este hotărât de trecut. Urăsc că sunt făcută să mă simt nedemnă și incapabilă să-mi urmez dorințele inimii mele. Visez mereu să plec din Spania, să fiu dorită [...] Unde este, dragă padre, bunăvoința Domnului pentru copiii războiului, copiii judecați atât de nedrept?”

Când Daniel discută cu prietenii săi, Nick și Ben, când le ascultă sfaturile și părerile, el decide să o viziteze pe Ana acasă. Însă aici nu este Texas, iar Daniel nu știa că granița dintre a ajuta și a umili pe cineva este subțire. Intențiile sale sunt periculoase pentru Ana, iar propriile sale idei cu fotografiile pe care le face sunt încă și mai periculoase.

Daniel o roagă pe Ana să îl ajute cu un proiect personaj, iar atunci Ana știe că nu mai poate sta departe de americanul care i-a furat inima, dar ce face dacă își va pierde slujba? Este interzis ca angajații să aibă relații cu clienții.

Dar nu a fost ea deja destul de lovită de viața din Spania și de amenințările pe care le primește mereu pe bilețele? Ce ar mai conta dacă și-ar îngădui să viseze?

După o noapte în care Ana a venit în camera lui, totul s-a schimbat. Nu mai pot da înapoi și nu mai pot face nimic în privința relației dintre ei. Sunt îndrăgostiți nebunește, însă realitatea atârnă greu între ei. Cum ar putea un american să iubească o fată din Spania?

Când Daniel îl ajută pe Rafa, fratele Anei și pe prietenul acestuia, el ajunge mai adânc în inima Anei. Însă a doua zi totul se destramă. Când Daniel află că i-a distrus viitorul Anei, trecutul nu mai poate fi recuperat.

I-a spus secretul ei lui Daniel, l-a lăsat în viața ei, iar acum a pierdut unica șansă pe care a avut-o în viață. Ar fi trebuit să asculte sfaturile mătușii ei: ,,Estamos más guapas con la boca cerrada. Suntem mai atrăgătoare cu gurile pecetluite.”

Familia ei întâlnește în sfârșit iadul. Dacă Daniel o iubește, o va lăsa în pace. Iar asta este ceea ce face Daniel. După tot ce a aflat în Spania, nou-născuții furați, coșciugele de la orfelinat goale, secretele Spaniei, amenințările Anei, toate durerile Spaniei, toată iubirea lui pentru o femeie pe care a cunoscut-o doar o lună, Daniel trebuie să se întoarcă acasă.

Însă destinul are câte o poveste pentru fiecare dintre noi, iar atunci când ești nedreptățit, fericirea ta este păstrată undeva, într-un loc ascuns. Optsprezece ani mai târziu, generalul Franco moare, iar Spania își începe drumul către democrație. Cum se încheie povestea Anei și a lui Daniel și care este viața lor acum? Secretele încă există, iar tăcerea trebuie ruptă pentru totdeauna. ,, Adevărul rupe lanțurile tăcerii.” Și oare mai poate exista fericire acolo unde a fost mereu durere?

Știți deja că poveștile inspirate din viața reală sunt cele care mă emoționează cel mai tare, iar Fântânile tăcerii se numeră exact printre aceste cărți. Voiam de mulți ani să citesc ceva scris de Ruta Sepetys, și am decis că trebuie să fac asta, mai ales că acum autoarea se informează și lucrează la o carte despre România în perioada comunismului. Să vedem ce va ieși!

Până atunci, o să vorbesc despre Spania. Fiecare țară ar durerile și cicatricile ei, iar Războiul Civil Spaniol și dictatorii au lăsat urme adânci în poporul Spaniol. Cum a spus și Ruta în nota sa, Fântânile tăcerii este o lucrare de ficțiune istorică, însă numai un autor strălucit ar putea îmbina totul într-o frumoasă poveste de dragoste.

Ana și Daniel sunt imaginea multor cupluri din acea vreme, sunt convinsă de asta, ei sunt imaginea tristă a unei realități care s-a petrecut. Ce pot spune mai mult? L-am adorat pe Daniel, cu dragostea sa față de fotografie și am simțit o uriașă compasiune pentru Ana, pentru fata care a cărat urmele unui război pe care nu l-a purtat, la fel ca mulți alți copii spanioli.

Cred că este nevoie de o documentare asiduă înainte de a scrie o astfel de carte și este uimitor câte înformații a strâns Ruta Sepetys, pentru că pot să jur că dacă nu aș fi știut, aș fi spus că această carte este scrisă de un spaniol.

Multe aspecte politice nu mă lasă să îi dau un punctaj maxim, mai ales că am citit destul de greu acele secvențe, dar povestea este atât de impresionantă, de frumoasă și de dureroasă, mai ales pentru că este umbra realității.

Sunt o persoană empatică și foarte sensibilă, ceea ce a făcut ca multe secvențe ale acestei povești să fie citite cu lacrimi în ochi. Este prima carte pe care am citit-o de la această autoare strălucită și nu regret nimic. Abia aștept să citesc și restul cărților ei și, mai ales, aștept cu nerăbdare să văd cum va prinde povestea noastră culoare cu ajutorul ei! Până atunci trebuie să îi dați și voi o șansă, măcar de dragul de a vedea o poveste a ceea ce a existat cu adevărat cândva!