Recenzie-Mâine de Guillaume Musso

Titlu: Mâine

Autor: Guillaume Musso

Editura: All

Traducere: Liliana Urian

Nr. Pagini: 424

Punctaj: 5/5

,,Nebuniile pe care le regretăm cel mai mult sunt acelea pe care nu le-am comis când am avut ocazia.”

Matthew Saphiro este un tânăr profesor de la Harvard care și-a pierdut soția pe 24 decembrie în urmă cu un an, într-un accident de mașină. De atunci o crește singur pe Emily, fiica lor de patru ani și jumătate. Mat face față cu greu durerii iar tot ce are sunt pastilele și suferința. Și pe April, chiriașa lui lesbiană care are grijă de Emily cât și de el.

Emma Lovenstein are treizeci și doi de ani, este somelier în New York și încă îl se află în căutarea dragostei, în căutarea unui bărbat care să o merite și care să o iubească. Mat află prima dată de Emma într-o zi de decembrie când cumpără un MacBook la mâna a doua iar pe el găsește numele și adresa ei de mail.

Când Matthew găsește pozele ei, el o contactează întrebând-o dacă le vrea înapoi și astfel, cei doi se avântă într-o lungă discuție despre vinuri, despre mâncare și despre viețile lor.

Dându-și cu greu șansa de a merge mai departe, Matthew o invită pe Emma la întâlnire la un restaurant italienesc al prietenilor lui. Cei doi calcă în restaurant dar nu ajung să se întâlnească niciodată. De ce oare?

Minciuni și o speranță la bucurie zdrobită? Sau destinul? Emma și Matthew ajung să vorbească doar prin intermediul mail-urilor iar curând, printr-o nebunie, Mat realizează că o poate salva pe soția lui. Și este oare posibil?

Emma și Matthew pornesc pe un drum periculos iar când Emma îl implică și pe Romuald, secrete și destăinuiri sumbre și întunecate ies la iveală. Ei se joacă cu viața și cu timpul și sunt în stare să încalce bariere morale și legale pentru iubire. Totul este pentru dragoste.

Însă oare Kate făcuse totul din dragoste sau din nebunie? ,,Sper să nu te rănească prea tare[...] Cât de bine îți cunoști soția?” Această întrebare și adevărurile aduse de ea îi distrug inima și amintirile frumoase ale lui Matthew.

,,Timpul este stăpânul absolut al oamenilor; el este totodată creatorul și mormântul lor, le dă ceea ce îi place lui, și nu ceea ce îi cer ei.”-Shakespeare

Dar cum poate fi logic ceva când dovezile lor sunt tot mai evidente? Când Mat și Emma pierd singurul mod prin care puteau comunica, el este gata să renunțe la tot. Timpul este iluzoriu iar fericirea lui este relativă. Poate că nu poți schimba un destin călătorind în trecut. Nu-i așa?

Și oare poți salva o viață în detrimentul alteia? Depresiva, instabila Emma Lovenstein își pune la bătaie sufletul în fața a ceva ce pare a fi mult mai puternic decât ea.

Un an se joacă cu viețile lor. În ziua de 24 decembrie Emma își pune viața ei și pe a lui Romuald în joc. Dar nu inimile lor sunt cele de care avea cândva Kate nevoie iar inevitabilul se apropie cu pași repezi...

Numai că Emma este mai deșteaptă și cu un plan bine pus la punct, ea se pune în fața destinului asemeni unui om ce se află pe șine în fața unui tren ce se apropie cu viteză. Dar ce mai contează atunci când faci ceea ce este corect?

Numai că nimic nu este întâmplător iar acolo unde este nebunie, este și iubire. Însă întrebarea care: Pentru cine să lupți? Ce viață să dai la schimb pentru o alta?

După șase ani am ajuns în sfârșit să citesc ceva de la Guillaume Musso și simt trei lucruri: mândrie pentru un scriitor și o carte atât de minunată, dorință de a mai citi cărți scrise de el și părere de rău pentru că a durat atât de mult să îi dau o șansă.

Sunt mai puțini bărbați scriitori în lunga mea listă cu autori dar și atunci când am întâlnit un roman scris de un bărbat, nu am fost dezamăgită. Iar Guillaume Musso este mai mult decât minunat. Este inteligent, introduce în scrierea sa informații din toate domeniile, este un iubitor de artă care citează și care vede viața atât de frumos.

Nu am citit sinopsis-ul acestei cărți și m-am obișnuit să fac asta la fiecare carte și mă bucur penru că am avut surprize după surprize cu acest secret al acțiunii și nu m-aș fi așteptat decât la un romance obișnuit. Dar asta ar fi o jignire.

Nu am cuvinte să descriu zecile de momente neașteptate prin care am trecut, emoția și felul în care stăteam ca pe ace cu palmele transpirate citind următorul pas pe care Emma și Mat urmau să îl facă. Și ce pas!

Cu toate că mi-a amintit la început de filmul The Lake House, nu m-aș fi așteptat să îmi placă atât, atât de mult. Personajele sunt puternice și inteligente, determinate și curajoase iar povestea, indiferent de acțiune în sine, este originală și a reușit să mă impresioneze!

Nu a existat nici măcar o secundă în care descrierea sau orice alt aspect a acestei cărți să mă plictisească. Este atât de bine scrisă și tot ce pot spune este să citiți această poveste și nu numai, pentru că presimt că Guillaume Musso îmi va sparge topurile și se va urca undeva pe un piedestal printre primele locuri, lângă titlurile mele de suflet.

Mâine s-a urcat deja acolo. Aștept să văd ce va urma.