Recenzie-Dintotdeauna tu de Colleen Hoover

Titlu: Dintotdeauna tu

Autor: Colleen Hoover

Editura: Epica Publishing House, colecția EpicLove

Traducere: Ioana Socolescu

Nr. Pagini: 475

Punctaj: 4.8/5

Când Morgan Grant avea șaptesprezece ani, era împreună cu Chris iar Jenny, sora ei mai mică, era cuplată cu cel mai bun prieten al iubitului ei, cu Jonah. Așa cum extremele se atrag, așa se întâmplase și cu cele două cupluri. Dintre cei patru, Morgan și Jonah erau cei maturi, cu capul pe umeri, cei care aveau grijă de partenerii lor la bețiile și în belelele pe care le făceau. Ei aveau o conexiune și o relație specială, nerostită, de care știau numai ei. Cei patru erau de nedespărțit, asta până când Morgan a rămas însărcinată iar din acea zi, viața ei s-a schimbat pentru totdeauna.

Chris s-a căsătorit cu ea iar Jonah a plecat a doua zi din oraș și nu s-a mai uitat înapoi. Dar s-a întors șaptesprezece ani mai târziu când Clara, fiica lui Morgan avea ea însăși șaptesprezece ani. Jonah se împacă cu Jenny și se mută în orașul lor când află că Jenny este însărcinată. Acum ei își cresc băiețelul și încearcă să repare legăturile care s-au rupt în urmă cu mult prea mulți ani.

Însă curând, ceva tragic se întâmplă iar Chris și Jenny dispar pentru totdeauna din viețile lor. Au rămas doar Morgan, Jonah, Clara și micuțul Elijah, singuri într-o viață plină de durere și suferință.

De când a știut că o va avea pe Clara, Morgan a trăit dedicându-și viața tuturor, numai ei însăși nu. A trăit doar pentru familie iar acum când ea și Jonah fac o descoperire dureroasă despre Chris și Jenny, ei se întreabă un singur lucru: cum au putut face așa ceva?

Dar nimeni nu le mai poate răspunde acum la întrebări și tot ce pot face este să păstreze amintirea lor curată și nevinovată în fața copiilor.

Însă viața grea abia acum începe. Clara se transformă brusc într-un adolescent-problemă și începe să facă greșeală după greșeală, începe să se vadă tocmai cu băiatul cu care Chris i-a interzis să se vadă, începe să întârzie acasă, să fumeze, să se certe cu Morgan, să se răzvrătească în fața ei și să încalce fiecare regulă.

Pare că tatăl ei era cel care le echilibra dar el nu mai e, nu se va mai întoarce niciodată iar durerea pare că va rămâne mereu în inimile lor.

Însă Jonah își face apariția cu Elijah la ele acasă mult prea des iar vechea scânteie care mocnea între el și Morgan se reaprinde iar totul pare atât de greșit, pare ca o trădare pentru Jenny și Chris, indiferent de ceea ce au făcut ei.

Morgan nu știe cum să facă față vieții fără soțul ei, cum să se apropie de Jonah fără ca între ei să se complice lucrurile, nu știe cum să repare relația cu Clara care se dărâmă puțin câte puțin, pe zi ce trece, nu știe cum să trăiască acum când Jenny și Chris au lăsat un haos în urma lor iar tot ce simte față de ei se rezumă la dor, furie și ură.

Iar atunci când ea și Jonah fac o nouă descoperire, ura este singura care rămâne în golul lăsat de cei doi. Ură și doar minciuni care par că există dintotdeauna. Minciuni care îi rănesc și le sfâșie ființele.

,,Privesc cu luare-aminte poza in care Jonah se uită la mine. În sfârșit, pot să descifrez expresia din ochii lui. Nu e nici atracție, nici dispreț. E suferință. Pun pozele înapoi și închid cutia. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Jonah nu ar fi plecat. Dacă ar fi rămas, oare am fi ajuns la fel ca Jenny și Chris?”

Dar Morgan și Jonah se ridică și merg mai departe, se luptă și își destănuie sentimentele reprimate...Și oare au fost ele împărtășite vreodată?

Clara nu mai poate să facă față haosului de acasă și își găsește refugiul în Miller Adams iar dragostea dintre ei este atât de sinceră și inocentă dar Clara o pătează zi de zi cu suferința ei iar atunci când îi găsește pe mama ei și pe Jonah împreună, ea înțelege acum că ei sunt niște trădători și că au o aventură și își canalizează toate sentimentele în ura față de ei.

Iar acum ura este atât de multă încât iubirea dintre ea și Miller nu mai este de ajuns să acopere demonii din interiorul ei.

Certurile dintre Clara și Morgan sunt tot mai dureroase și mai dese iar atunci când Clara face o greșeală uriașă, îi rănește fix pe cei pe care îi iubește cel mai mult.

Morgan și Jonah trebuie să îi spună adevărul. Dar cum să facă asta fără să o rănească pe Clara și mai mult? Cum să facă asta fără să semene mai multă ură în sufletul ei? Cum să facă alegerea corectă?

De cele mai multe ori, adevărul este cea mai bună variantă și poate schimba viețile celor care îl dețin. Poate că cei pe care i-am iubit au făcut greșeli dar asta nu înseamnă că trebuie să le călcăm pe urme. Clara și Morgan au trăit în suferință și minciuni atâta timp...

Oare adevărul mai poate să repare ceva? Și oare viața lor o poate lua de la capăt? Au fost dintotdeauna Morgan și Jonah, dar cum să te prefaci că nu ești conștient de existența unor oameni când trădarea lor continuă să plutească între voi?

Dintotdeauna tu și Corupt au fost lecturile pe care eram înnebunită să le am pe rafturuile mele. Când au apărut știam că trebuie neapărat să le am și visam la această carte pentru că știam că este imposibil să nu am o carte scrisă de geniala Colleen Hoover.

Nu pot spune că Dintotdeauna tu a fost o capodoperă pentru că am ca și exemplu Hopeless, Verity, Slam, Totul se termină cu noi, cărțile scrise de Colleen care au ajuns la inima mea și au rămas acolo, cărți uimitoare cărora nu le pot găsi vreo critică, tocmai de aceea Dintotdeauna tu este o carte căreia nu i-am acordat cinci steluțe.

Este o premieră pentru că este prima carte a lui Colleen căreia nu îi dau cinci steluțe. Iar acum o să explic de ce. Acțiunea este palpitantă, cu mici scene cam lente și plictisitoare dar povestea este minunată.

Mi-a plăcut cel mai mult faptul că în această carte nu a mai fost vorba de perspectivele unui cuplu ci de perspectivele unei mame și ale fiicei ei. Mi-a plăcut că Morgan și Clara au fost protagonistele și am adorat secvențele alternante ale gândurilor lor, ale faptelor lor, ale deciziilor și felul în care au evoluat.

La început mă scotea din sărite faptul că mi-era imposibil să o văd pe Morgan tănără. Mai ales pentru că știam câte cărți am citit cu cupluri ce aveau vârsta ei și nu înțelegeam de ce nu pot să o văd tânără, așa cum este ea. Dar apoi am înțeles că personajul ei trece prin schimbări uriașe, că trebuie să sufere ca să își dea ei însăși o șansă.

Tipic unei cărți à la Colleen Hoover, sunt multe, foarte multe secvențe pline de durere, impresionante, pline de suferință, care înduioșează și sensibilizează, menite să îți frângă inima, dar sunt și mai multe replici și sfaturi inteligente, înțelepte, pe care le-am păstrat pentru că sunt frumoase dar mai mult de atât, pentru că sunt adevărate.

Personajele sunt atât de damaged încât abia mă abțineam să nu simt milă la fiecare pagină. Deși în anumite secvențe certurile dintre ele erau exagerat de multe și nu se mai terminau, Dintotdeauna tu este o carte frumoasă, este o carte care ne lasă o lecție dar, din păcate, mie mi s-a părut a fi cea mai slabă carte a ei și spun asta în comparație cu celelalte pentru că 4.8 nu este deloc o notă mică.

Mi-aș fi dorit mai multă dramă, mai multe întorsături de situație, mi-aș fi dorit să aibă acel ceva care i-a lipsit. Totuși, este o carte care m-a emoționat și nu vreau să se înțeleagă greșit-mi-a plăcut dar știu că autoarea poate și mai mult de atât. Și știu că vom vedea asta în viitoarele titluri! Până atunci, citiți tot ce avem tradus de la ea pentru că trebuie! Este o lege nescrisă!