Recenzie-Bad Romance de Heather Demetrios

Titlu: Bad Romance

Autor: Heather Demetrios

Editura: Hergbenet

Nr. Pagini: 394

Traducere: Cristina Nemerovschi și Alexandru Voicescu

Punctaj: 3.5/5

,,Așa începe cel mai groaznic an al vieții mele: Într-o mașină Mustang cu geamuri aburite alături de un băiat superb care plânge.”

Grace Carter nu are o viață ușoară. Adolescența ei se rezumă la a suporta tulburarea obsesiv compulsivă a mamei ei, la urletele tatălui ei vitreg, la a avea grijă de frățiorul ei și la sentimentul acut da a fi liberă, de a scăpa și de a fugi.

Toată viața a visat la New York, la Paris și la a se plimba pe Broadway cu prietenii și cu iubirea vieții ei, la a fi un regizor de renume, la a fi orice numai Grace nu. Iar visele ei se vor împlini peste un an când va fi eliberată din casa în care locuiește familia ei. Dar Grace nu avea cum să știe că va urma cel mai dureros an din viața ei.

Printre reguli absurde, printre ore de muncă și piese de regizat la școală, în sufletul ei își face loc Gavin Davis, un tânăr obsedat de control, talentat, un zeu al rock-ului, care îi fură inima lui Grace.

Grace și Gavin decid să fie împreună iar ea nu poate înțelege cum poate fi totul atât de minunat, cum de a fost ea fata norocoasă care l-a câștigat pe cel mai râvnit tip, cum poate să fie totul atât de frumos. Dar asta era înainte ca el să îi fure totul, înainte ca relația lor să se transforme într-o temniță fără scăpare.

Grace începe să îi cunoască temperamentul și crizele de gelozie, înclinațiile de hărțuitor și de manipulator, răutatea care zace adânc în inima lui întunecată și minciunile. Ea vede felul în care Gavin se aprinde ca apoi să îi șoptească vorbe dulci, spunându-i că o iubește, în speranța că va șterge cu buretele ceea ce a spus. Dar cuvintele rămân imprimate pe inimă și pe suflet, împrimate cu un fier încins care lasă cicatrici adânci.

,, Uit că nici măcar nu am spus da. Ai presupus tu că vreau să merg la bal. Ai presupus tu că vreau să fiu iubita ta. Nu m-ai întrebat. Ți-am dat inima mea pe o futută de farfurie de argint și tu ai mâncat-o, însângerată, bucată cu bucată.”

Suspendați pe o gheață mult prea subțire, Gavin și Grace transformă fiecare revedere într-o ceartă. Gavin îi fură încet câte o parte din propriul ei sine și o distruge dar este deja prea târziu să dea înapoi. Ce faci când iubești un monstru?

,,Mă simt deja moartă. Viitorul mi se întinde în față, însingurat și sumbru[...] Ne-am iubit cu toată intensitatea, fără să ne pese de nimic altceva sau de altcineva. Ne-am făcut unul din celălalt propriile universuri. Dar nu e suficient. [...] -De ce naiba m-am îndrăgostit de tine?”

Când totul devine bolnav, când Gavin se află la facultate iar Grace e încă la liceu, departe unul de altul, când el îi fură și ultimul vis, nimic nu se mai poate schimba iar în sufletul lui Grace se strecoară teama. Dacă se desparte de el știe ce se va întâmpla iar gândul ăsta o înfricoșează, Gavin în persoană o înfricoșează și nimic nu poate fi schimbat. Nu mai există nimeni care să o salveze.

Toate persoanele din viața ei îi strigă să se despartă de el, are toate motivele să o facă. Dar nu poate. Însă atunci când apare Gideon în viața ei, Grace cunoaște remușcarea și gustul regretului. Toată viața ei a fost dată peste cap de familia ei, de cel care se presupune că este prima ei iubire și iubirea vieții ei.

,,-Desparte-te de el!” este ceea ce aude Grace în fiecare zi, este ceea ce trebuia să facă mai demult, înainte ca Gavin să îi răpească și spiritul. Dar ea a sacrificat prea multe, a renunțat și a a ajuns să nu se mai regăsească în ceea ce iubea cândva să facă, a ajuns să își urască viața și pe cel pe care trebuia să îl iubească. ,,Te urăsc aproape la fel de mult cât te iubesc!”

Când Grace oscilează între două decizii, de fiecare dată Gavin o întoarce din drum. Dar atunci când el face o ultimă mutare, Grace știe ce are de făcut.

,, Uneori plâng, întrebându-mă cum am putut fi atât de slabă și de lașă. Fără tine prin preajmă pot vedea cu claritate toate modurile în care mi-ai înlănțuit inima de a ta. Manipularea, abuzul fizic și verbal, jocurile psihologice.”

Dar poți oare să renunți la ani întregi din viața ta? Să renunți la demonul care s-a agățat de tine și te-a zdrobit în cel mai dureros mod cu putință? Poți să ai curajul să faci asta? Poate Grace să se salveze, când nimeni altcineva nu o mai poate face?

Primele impresii pe care le-am avut au constat în: Ce carte slabă! Ce acțiune jenantă, ce replici penibile! Dar acum că am terminat Bad Romance, am inima grea. Pentru ce am citit, pentru ce s-a întâmplat și pentru nota autoarei.

Bad Romance nu este și nu va fi niciodată o carte scrisă foarte bine. Nu, este o carte slabă și scrisă destul de încurcat, cu acțiuni ce sar și se derulează brusc, cu replici adresate la persoana a doua, cu expresii stânjenitoare și cu personaje ciudate. Dar cu o poveste foarte bună. Pentru că este reală. Pentru că este un semnal de alarmă tras ce ar trebui să răsune în capul nostru, al femeilor, indiferent de vârsta pe care o avem.

Grace și mama ei sunt victimele în care sunt convinsă că mult prea multe femei se vor regăsi, din păcate. Ele sunt dovada că dragostea poate fi oarbă, surdă și proastă. Dovada că nu trebuie să fii lașă să accepți un bărbat violent, un bărbat obsedat de control și dependent de tine care te abuzează și care te rănește emoțional, ci că trebuie să fii destul de puternică să îl părăsești fără să te uiți în urmă.

Suficient de puternică să nu te mai agăți de el și să cerșești iubire, suficient de puternică să nu îl lași pe el să se agațe de tine, suficient de puternică încât să nu îl lași să îți mai zdrobească dorințele și visurile, suficient de puternică încât să nu îl lași să îți stingă strălucirea și stelele din privire.

Suficient de puternică încât să înțelegi când dragostea se transformă în ceva bolnav și suficient de puternică încât să te ierți că te-ai lăsat călcată în picioare și să accepți că nu e greșit să îl iubești sau să mai continui să îl iubești după ce te-a spulberat în sute, mii de cioburi.

Pentru că vei realiza cândva că iubești amintirile și că îl iubești pe acel el care a fost cândva, cu mult prea mult timp în urmă, atât de mult încât e greu să îți mai poți aminti.

Suficient de puternică să te ierți că l-ai lăsat să fure de la tine fizic și sufletește, suficient de puternică încât să treci peste amintirile întunecate când a luat cu forța de la tine lucruri ce nu mai pot fi înapoiate pentru că forța lui era mai mare. Suficient de puternică încât să te iubești în continuare și să nu uiți să te întorci la vechile visuri pe care le-ai închis într-o cutie care acum stă prăfuită în cel mai ascuns sertar al inimii tale.

Suficient de puternică încât să ai încredere din nou și să înveți că nu toți sunt la fel. Suficient de puternică încât să dai voie cuiva care merită să te iubească și să te întregească, să lipească la loc fiecare ciob pe care îl reprezinți tu, fie că acel cineva e un alt el, sau tu însăți.

Suficient de puternică încât să înțelegi că niciodată nu e prea târziu să repari pașii greșiți pe care i-ai făcut pentru că nu e vina ta. Tu ai făcut tot ce ai putut iar acum e timpul să ștergi praful de pe cutia pe care ai ascuns-o cândva de el și să înveți să visezi din nou fără să mai lași persoane nepoftite lângă tine. Pentru că ești mult prea prețioasă iar diamantele nu se găsesc printre cărbuni, așa cum iubirea nu se va găsi niciodată lângă ură, așa cum mângâierea nu va semăna niciodată cu o palmă și așa cum nu nu va însemna niciodată da.

Asta ne învață Bad Romance, asta vrea Heather Demetrios să înțelegem iar departe de felul în care e scrisă această carte, eu aleg să privesc povestea și mesajul din spatele personajului lui Grace și sper să alegeți și voi să fiți așa cum este ea în final, sper să vă alegeți pe voi însevă!