Recenzie-Povești de la Academia Vânătorilor de Umbre de Cassandra Clare

Titlu: Povești de la Academia Vânătorilor de Umbre

Autori: Cassandra Clare, Sarah Rees Brennan, Maureen Johnson, Robin Wasserman

Editura: Corint, colecția Leda Edge

Nr. Pagini: 606

Traducere: Ofelia Al-Gareeb și Shauki Al-Gareeb

Punctaj: 5/5

Simon Lewis a avut o viață complicată. Din viața banală de mundan a fost propulsat printre vânătorii de umbre fiind mereu discriminat pentru gena sa umană. Apoi, acesta a fost vampir diurn, singurul de acest fel iar acum se pregătește să devină un nefilim, un vânător de umbre așa cum nici măcar nu a îndrăznit să viseze vreodată.

Problema este că toate lucrurile vin cu un preț iar pentru că acum este vânător de umbre a dat la schimb un lucru foarte important: amintirile sale. Simon înoată acum în confuzie iar tot ce știe este că a fost prieten foarte bun cu Clary Fairchild și a fost împreună cu Isabelle Lightwood, deși nu își poate explica cum a putut frumoasa Isabelle să fie îndrăgostită de unul ca el. Îndurerat să vadă nerăbdarea și așteptările din ochii celor două femei din viața lui care se așteaptă ca el să își amintească de ele, Simon alege un drum care speră să îl definească și să îi alunge căderea în derivă din viața în care nu se mai regăsește.

Astfel, când se redeschide Academia Vânătorilor de Umbre, Simon decide să meargă acolo și să învețe cum să fie nefilim. Dar până atunci este un drum greu pe care el trebuie să îl parcurgă și nici măcar acum nu scapă de discriminarea cu care a fost tratat de când a intrat în universul nefilimilor, întrucât la Academie cei care nu erau Vânători de Umbre stăteau la subsol împreună cu șobolanii, frigul și izul de mucegai care îi înconjura.

O altă problemă este faptul că toți îl știu pe el ca Diurnul care a fost înainte și este barjocorit și privit cu dezgust de cei prin ale căror vene curge sângele îngerilor. Dar Simon nici măcar nu își poate aduce aminte de perioada în care a fost vampir, neștiind dacă a fost un vampir bun sau rău, neștiind dacă merită să fie tratat cu atâta răceală...probabil că nu. Însă singura persoană din partea căreia Simon simte doar căldură și prietenie este Catarina Loss, magiciana pe care acesta o cunoaște la Academie.

Un alt inconvenient este și relația sa cu Jace Herondale, acesta fiind sigur că între ei au existate oarecare divergențe dar nimeni nu vrea să îi spună acestuia care era relația dintre ei. Când la Academie încep orele, cele mai îndrăgite personaje precum: Tessa Grey, Jace Herondale și Magnus Bane sunt cei care predau în timpul orelor de curs și care țin prelegeri relatând istoria nefilimilor și a Academiei. Cu toate acestea, tot Catarina este cea de la care Simon primește cele mai de preț sfaturi pe care ar trebui să le urmeze.

Să fii nefilim nu este ușor iar atunci când Simon începe să intre în pielea vânătorilor, ceremonia runelor se apropie. Dar nesiguranța pe care o simte față de Isabelle și de Clary reapare atunci când Isabelle încearcă să intre iar în viața lui, fiind împinsă de sentimentul de dor pe care îl simte pentru el. Pentru Simon, Isabelle este o enigmă iar de cele mai multe ori nu o poate înțelege, mai ales atunci când apare la Academie iar privirea lui nu se poate despărți de ea toată ora. A ieși la o întânire cu frumoasa Isabelle nu este o decizie grea, chiar dacă el nu mai ține minte relația lor, lucru destul de jenant pentru el care nu se poate identifica cu Simon din poveștile amicilor săi dar răspunsul pentru o întâlnire este DA, cu toate că se pricepe de minune să strice tot.

Însă atunci când trebuie să își aleagă parabatai-ul lucrurile se complică. El nu cunoștea pe nimeni, cel puțin nu mai cunoștea. Știa că poate înainte ar fi ales-o pe Clary, dar acum? Ce alegeri putea să ia Simon Lewis fără să rănească oamenii din viața lui care îl iubeau? Când totul pune presiune pe el, singura dorință a lui este să își recapete amintirile, așa ar fi mult mai simplu... dar oare le va recupera vreodată?

Povești de la Academia Vânătorilor de Umbre a fost un cadou de la o persoană foarte dragă. Știam că va dura până ce voi putea să o am dar când am primit-o nu mi-am mai încăput în piele de bucurie. Eram curioasă după ce am terminat Instrumente mortale de ceea ce se va întâmpla cu Simon a cărui viață s-a transfomat într-un montagne-russe și m-am bucurat foarte mult când am aflat că poate fi nefilim și că această carte reprezintă povestea lui.

Nu mi-a plăcut faptul că lipsa amintirilor sale îi îndepărta pe cei dragi lui iar inițial nu mi-a plăcut Academia cu toate că știam că e mult mai bună decât o aventură la Vânătoarea Sălbatică! Mi-a plăcut foarte mult de Catarina și de sfaturile ei înțelepte, de dedicația sa în relația cu Simon și de susținerea pe care i-a arătat-o încă de la început micului nefilim în devenire descumpănit și confuz.

Un alt aspect care mi-a plăcut la nebunie au fost toate poveștile despre Academia și despre istoria nefilimilor. Mi-au plăcut mult și desenele de la începutul fiecărui capitol cu care eram obișnuită din Cronicile lui Magnus Bane, cât și apariția unora dintre cele mai îndrăgite personaje.

Părerea mea despre cărțile Cassandrei Clare a fost întotdeauna una pozitivă, am adorat cărțile ei încă de la primul volum citit și am stat cu sufletul la gură de fiecare dată când se anunța apariția unei cărți noi sau a unei serii noi. Cassandra Clare a creat acest univers cu o imaginație și o inteligență uluitoare și pot spune că am fost foarte încântată și de acest volum așa cum am fost și de restul cărților acesteia. Am apreciat mereu complexitatea cărților lui Cassie, grămada de personaje și toate aspectele și detaliile din fiecare volum.

Această carte este o frumoasă încheiere pentru Instrumente mortale iar dacă nu ați făcut încă cunoștință cu nefilimii Cassandrei, acum este momentul dar doar după ce veți citi primele două serii care duc la această minunată poveste scrisă de incredibila Cassandra Clare care merită toate laudele pentru munca, imaginația și dragostea pe care le pune în cărțile sale!