Recenzie-Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Titlu: Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Autor: Margaret Mitchell

Editura: Cartex

Nr. Pagini: 877 (vol. 1: 292 pag, vol. 2: 287 pag, vol. 3: 298 pag)

Traducere: Stejărel Decu Jerep

Punctaj: 5💚/5💚

,,-Ți-ai dat seama vreodată că te-am iubit atât cât poate iubi un bărbat o femeie? Că te-am iubit ani de zile înainte de-a te avea? În timpul războiului plecam, căutând să te uit, dar nu reușeam și întotdeauna mă întorceam la tine. După război am riscat să fiu arestat, ca să mă întorc și să te găsesc. Te iubeam așa de mult, încât mă simțeam în stare să. ucid. [...] Te iubeam, dar îmi dădeam seama că nu trebuie s-o știi. Tu esti atât de brutală, Scarlett, cu cei care te iubesc. Le primeşti dragostea și te folosești de ea împotriva lor, ca de un bici.”

„O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniștită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, și mâine e o zi.”

Totul începe în sudul Statelor Unite, în perioada Războiului Civil American, în acele vremuri de demult când se făceau diferențe rasiale, iar sclavii erau cumpărați.

Într-o familie înstărită din zona aceea se află Scarlett O’Hara, provenind dintr-o familie de plantatori foarte înstărită. Scarlett este obișnuită cu luxul, cu statutul social ridicat și cu frumusețea de a avea servitori la fiecare pas.

Povestea ei începe odată cu povestea de dragoste care se aprinde în sufletul ei, întrucât Scarlett se îndrăgostește iremediabil de Ashley, ceea ce devine pentru ea o obsesie aproape de nebunie.

Iar pe lângă drama războiului și pe lângă nenorocirile care o vor aștepta, cel mai cumplit lucru este că Ashley se căsătorește cu o altă femeie.

Din acel moment, trădarea și drama vieții lui Scarlett sunt că va trebui să o accepte pe femeia care i-a luat bărbatul, cu atât mai mult cu cât acestea sunt ca două surori și devin cumnate.

Toate acestea par a fi niște drame copilărești și adolescentine în comparație cu momentul în care yankeii apar în prim-plan și războiul izbucnește.

Aproape că ai crede că Scarlett va fi un personaj cu o viață foarte ușoară, având în vedere beneficiile și statutul social cu care s-a născut, însă Scarlett O’Hara este unul dintre cele mai încercate personaje, cea care va face sacrificii uriașe și va lupta ca un bărbat ca să salveze ceea ce iubește. Dragostea ei pentru Tara o fac să dea totul și să cadă în genunchi în rochiile ei superbe, doar pentru a-și salva iubita ei Tara.

,,Se simţi puţin uşurată, înviorată de tabloul închipuit, si o parte din regretul ei disperat și dureros se alină puţin. Stătu o clipă, amintindu-și de toate amănuntele: aleea de cedri întunecosi ce ducea la Tara, tufișurile de iasomie, de un verde strident pe fundalul zidurilor albe, ca și de perdelele albe, fluturânde. Și Mammy avea să fie acolo. Dintr-o dată i se făcu un dor nebun de Mammy, ca pe vremea când era copil. Dorea pieptul ei lat, pe care să-și așeze capul, dorea mâna cea neagră și noduroasă pe capul ei, o voia pe Mammy.”

Odată cu războiul, tot ce știa Scarlett și tot ce avea dispare, iar din tânăra bogată pe care o curtau cu toții, Scarlett se transformă într-o femeie încercată de viață, săracă și care trebuie să lupte să facă față vieții împreună cu servitorii și puținii oameni care i-au rămas, iar toate acestea sub amenințarea cumplită a yankeilor.

Fata capricioasă, superficială și arogantă este forțată să devină o femeie în mâinile căreia stau toate deciziile. Și poate că Scarlett ar fi fost cu totul pierdută dacă nu ar fi apărut în viața ei căpitanul Rhett Butler.

Ura pentru căpitanul Butler este mai mare decât orice recunoștință pe care o va avea pentru acesta, însă, dacă Rhett nu era, Scarlett ar fi fost pierdută încă dinainte de a izbucni războiul.

Iar în tot acest haos, când bărbații sunt luați cu forța în bătălie, când soldații mor, când Scarlett se gândește numai la Ashley, Rhett se strecoară în inima ei.

,,Era prima dată în viața ei când întâlnea un lucru mai tare ca ea, cineva cu care nu se putea juca, cineva care o domina și o îmblânzea. Îi încolăci gâtul cu braţele. Buzele ei tresăriră sub ale lui.”

Cu rânjetul lui indecent și cu atitudinea lui scandaloasă, renegat de toată lumea, el este persoana care o scoate din sărite pe Scarlett cel mai mult. Și, cu toate acestea, Rhett Butler este primul care o vede cu adevărat și care o înțelege, primul care pare că nu se supune regulilor societății.

Rhett a vrut-o din prima clipă, numai că Scarlett a luat decizii și a ales bărbați care să o ajute să își salveze Tara, iubita ei Tara, pământul ei, casa ei. Toată viața Scarlett s-a învârtit în jurul banilor și al planurilor de a salva ce iubește. Însă niciodată nu s-a gândit că va ajunge să aleagă pe cineva pentru care ar putea simți iubire. Bărbații au fost întotdeauna un scop către capriciile ei. Dar cum să iubească ea unul?

Capricioasa, vicleana, bărbătoasa Scarlett, femeia pe care toți o bârfesc, puternica și frumoasa Scarlett O’Hara, dezarmată în fața singurului om care a văzut-o vreodată cu adevărat.

Toată viața l-a iubit pe Ashley. Dar ce se întâmplă oare când toate se duc pe aripile vântului, iar singurul care o mai poate salva pe Scarlett este Rhett Butler?

Sunt devastată. Am adorat această poveste din adâncul inimii, mai mult decât îmi puteam închipui, mai mult decât credeam că poate fi posibil. Am adorat povestea lui Scarlett și am devorat-o de parcă aș avea iar paisprezece ani și descopăr cărțile de acest gen. Nu a cunoscut lumea întreagă un clasic mai profund și mai minunat! Nu știe lumea întreagă o dramă mai cumplită și mai frumoasă decât destinul lui Scarlett O’Hara!

Inocența și stilul de scriere atât de elegant și blând al acestei serii m-au făcut să citesc totul cu o melancolie exact ca atunci când descoperisem cărțile de dragoste, ca și când abia acum intru în această lume. Cărțile clasice au avut mereu acest impact asupra mea, însă acum știu că pe Scarlett O’Hara nu o voi uita cât trăiesc pe lumea asta.

Totul se datorează mamei mele, care a insistat cu cerul și pământul ani de zile să citesc Scarlett. Nu doar că îi datorez tot ce sunt în viața asta, ci îi datorez și minunăția faptului că tot ce am citit vreodată a pornit de la ea.

Și, ca să înțelegeți, Scarlett este continuarea acestor cărți, care, în mod inexplicabil, aparține altui autor. Însă trebuia să încep cu începutul, așa că Pe aripile vântului a fost primul pas din această călătorie.

Sper că ești fericită, mommy. Știu că Rhett Butler o să fie mereu primul în topul tău de personaje masculine preferate. Cred că acum mi-a dat și mie topul peste cap. Iremediabil...

În primul rând, tot acest fundal al Războiului Civil, toată tevatura cu yankeii și cu Ku Klux Klan-ul nu au făcut decât să dea o strălucire acestei povești. Perioada cumplită despre care se vorbește, sclavia negrilor și toată mentalitatea acelor vremuri au fost contextul perfect pentru această poveste!

Mammy, Pork, Dilcey, Prissy, Sam Uriașul, Archie și unchiul Peter sunt doar câteva nume dragi ale servitorilor de culoare care îmi vor rămâne în suflet și, cumva, va rămâne mereu frumusețea faptului că, într-o vreme când rasismul era in his prime, în ciuda comportamentului ușor dur din familia O’Hara, aceste personaje au fost mereu parte din familie, tratate cu respect și dragoste.

Mentalitatea despre femei, căsătorii, familie și bărbați m-a trecut printr-o mulțime de sentimente și emoții contradictorii, ca pentru a-mi aminti cât de recunoscătoare sunt pentru libertatea pe care o avem astăzi și pentru nonconformismul care s-a dezvoltat atât de mult.

Însă, pentru o poveste clasică, totul a fost scris impecabil. Am iubit-o pe Scarlett chiar și când era, îmi cer scuze că spun asta, o nenorocită! Ceea ce îmi amintește de ce îl iubesc și pe Rhett Butler, pentru că nu voi putea uita scena în care Scarlett îi spune acestuia: „Noi doi suntem la fel, Rhett, doi nemernici.”

Scarlett a avut o evoluție șocantă, cu toate că reminiscențele ei de aroganță și infatuare fac ca ea să fie faimoasa Scarlett O’Hara. A luat decizie greșită după decizie greșită, iar dragostea ei pentru Ashley m-a înnebunit. Obsesia ei mă făcea să îmi doresc să țip la ea și sa-l cotonogesc pe Ashley.

A fost o tânără care a învățat să lupte și care a devenit o femeie cum nu era alta în toată Tara, în toată Atlanta și probabil în toată lumea pe vremea aceea. Mi-a câștigat respectul și a devenit o femeie cum sunt astăzi femeile moderne, puternice, cu spirit de conducător, însă acest lucru scandalos și inadmisibil pentru acele timpuri a dus la cele mai delicioase neînțelegeri și scene!

Scarlett ca Scarlett. Însă Rhett... Rhett este fie divinitatea, fie diavolul în persoană. Rhett Butler, cu rânjetul lui cu totul indecent, cu puterea și caracterul lui dominator, cu banii, statutul și sufletul său. Rhett m-a rupt în două.

Mi-a plăcut de el atât de mult încât simt că mă topesc. L-am adorat din prima clipă în care s-a vorbit de căpitanul Butler. El este varianta masculină a lui Scarlett când vine vorba de renume scandalos în societate.

Nu se puteau găsi două personaje care să se plieze mai prost pe lumea și regulile secolelor trecute decât ei. Iar asta m-a făcut să zâmbesc fără încetare. Asta a făcut ca Pe aripile vântului să fie al naibii de bună!

Deși au fost scene când mi-aș fi dorit să urlu și să dau cu cărțile de pereți, au urmat scene care m-au făcut să chicotesc și să sar la propriu de bucurie. Da, am sărit prin casă, mai ales când îi povesteam mamei unde am ajuns cu lectura și simțeam că sunt îndrăgostită pentru totdeauna de această lume și această poveste.

Este, de departe, una dintre, dacă nu cea mai bună poveste clasică citită de mine vreodată. Nu știu cum voi mai putea citi vreodată ceva fără să îi compar pe toți cu Rhett. Bucuria și, mai ales, speranța mea este că mai am o poveste încă atât de lungă în Scarlett, pentru că nu sunt deloc gata să mă despart de personaje.

Iar după acest final, sunt devastată. V-am spus că am râs și am sărit în sus, însă când mami mi-a zis că o să plâng, nu am crezut-o. Și, dragilor, trebuie să vă spun că așa plâns sfâșietor nu am mai tras de la A thousand boy kisses încoace. Sau de la A little life. M-a frânt finalul. Și nu pot să cred că dacă nu ar fi existat un spin-off scris de altcineva, Scarlett și destinul ei ar fi sfârșit în acest fel. Nu vă pot spune mai multe. Pot doar să spun că biata mea inimă e doar o frunză purtată pe aripile vântului.

Tot ce mai pot spune este că simt că Pe aripile vântului m-a obsedat aproape la fel de mult cum își crea Scarlett obsesii. Mi-a intrat în suflet, în inimă și nu o voi putea uita niciodată. M-a fermecat și m-a cucerit și mi-a dat peste cap toate standardele când vine vorba de clasici și de acea inocență și eleganță a poveștilor de dragoste.

„Pe aripile vântului” este și va fi seria care va rămâne cu mine pentru totdeauna. Și mă tem că nimeni care nu e de natură fantasy nu va mai putea să îl detroneze pe Rhett Butler vreodată. Nu va mai fi o prietenă ca Melly, un bărbat ca Rhett, un cămin ca Tara și o voință și o îndârjire ca a lui Scarlett.

V-aș vorbi ore în șir despre această capodoperă. Dar sunt un simplu cititor și plec în lumea lui Scarlett din nou. Sper doar ca la întoarcerea din universul Alexandrei Ripley să plâng de fericire, nu de tristețe. Dacă va fi de tristețe, o să iubesc lumea lui Scarlett O’Hara la fel de mult ca până acum! Dacă va fi de fericire o să o iubesc într-atât și puțin mai mult!

Ce binecuvântați suntem că există poveștile și scriitorii!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angels From Books