Recenzie-Regele Lup de Lauren Palphreyman

Titlu: Regele Lup

Autor: Lauren Palphreyman

Editura: Storia Books

Traducere: Oana Dușmănescu

Nr. Pagini: 456

Puncatj: 5⭐/5⭐

,,Și sunt obosită. Atât de obosită!
De-aș avea puterea să mă rog, i-aș spune zeiței că voi alege să trăiesc altfel, dacă voi supraviețui. Îmi voi trăi viața din plin. Voi îndrăzni să sper și să visez, fără să-mi mai fie teamă să vreau ceva. Voi lupta pentru mine și pentru ceilalți. Voi învăța să lupt. Îmi voi crea propriile povești, în loc să fiu personajul secundar în cele despre regi. Nu voi mai ajunge niciodată în lanțuri.
Și voi iubi. Voi iubi cu toată ființa mea, fără rezerve. Voi iubi până când mă voi îneca în iubire.”

Prințesa Aurora a crescut în sud, sub domnia tatălui său, regele din Sud, care i-a dictat toată viața ce să facă. Până în ziua în care prințesa salvează un lup din luptele sângeroase organizate de logodnicul ei, sfidându-l pe acesta și pe rege.

Gestul ei de sfidare atrage atenția lui Callum, lupul alfa care se află în castel și care pune la cale un plan. Numai că planul lui este legat tocmai de Aurora și de decizia acesteia. Are de ales între Sebastian, monstrul care urmează să îi fie soț, și Callum, lupul care ar fi bătut lupul unui alt clan până la moarte.

Iar alegerea ei va schimba totul. În noaptea aceea, Callum evadează, o răpește pe Rory și o duce în ținuturile sălbatice din nord. Acolo, clanurile de lupi, separate de un vechi război, din cu totul alte timpuri, așteaptă deja amenințarea din sud.

Fiind un simplu om, nu are ce căuta în inima haitelor, însă Callum are grijă ca nimeni să nu se atingă de ea. Nici măcar Blake, lupul care, încă de când a apărut Rory, pare că are intenții ascunse.

Regatul prințesei este pe urmele lor, însă totul se petrece exact cum și-a dorit Callum. Răpirea ei nu este decât o piesă într-un plan ce se leagă de un blestem străvechi, menit să fie rupt.

Aurora a crescut crezând că lupii sunt ființe periculoase și sângeroase. Și, deși ea și lupul alfa descoperă că au dușmani comuni, viața în haită o învață că lupii sunt de mii de ori mai blânzi decât monștrii care i-au dictat viața până în prezent.

Misteriosul Blake pare că este cu un pas înaintea lor. Însă cel mai greu este că nimeni nu îi poate citi intențiile. Rory i-a atras atenția, dar oare de ce? Iar Callum nu poate suporta gândul că Aurora nu se teme de lupul de care toți se feresc. E timpul alianțelor și al schimbărilor. Și, probabil, este cel mai prost moment pentru Rory să se îndrăgostească. Nu numai că este rău să te îndrăgostești când războiul pândește din umbră, însă cel mai rău este să te îndrăgostești de un lup.

,,Miroase a noapte, a cea mai periculoasă parte a pădurii, alocuri interzise, cufundate în beznă. Răsuflarea lui caldă se contopește cu a mea.”

Viitorul este unul incert, dar amenințările la adresa prințesei devin tot mai agresive, mai ales atunci când Regele Lup apare în peisaj.

Aurora ar trebui să fie o monedă de schimb cu monștrii din sud. Numai că lupul alfa nu va permite asta. Iar zeița, destinul și lupii care o pândesc au alte planuri cu ea.

Cum se va sfârși oare călătoria prințesei în ținuturile unde răsună noapte de noapte urletele lupilor? Și întrebarea cu adevărat importantă este: cum va ascunde ea că, în inima ei, este mai mult lup decât om? Cum își va putea recunoaște vreodată că nu își mai dorește să vadă sudul prea curând? Când trădările și bătăliile încep, Rory înțelege că nimic nu e ceea ce pare. Iar Regele Lup, Blake și Callum habar nu au pe cine au luat în inima haitei.

Trebuie să încep prin a spune că sunt dependentă de povestea asta! Am simțit aceeași magie ca atunci când am citit Tronul de cleștar. Sunt îndrăgostită, ador și iubesc ținuturile acestui univers. Încă de când am aflat că este vorba despre o poveste cu lupi, am fost pur și simplu îndrăgostită de ideea din spatele acestei cărți.

Apoi m-am îndrăgostit de copertă, iar apoi am început să citesc, iar modul în care Lauren Palphreyman a scris această carte m-a dus enorm cu gândul la stilul pe care îl are Sarah J. Maas.

Am simțit acea conexiune cu o lume magică, fictivă, care mă aștepta, cu o lectură despre care știam că îmi va rămâne în suflet atunci când voi termina de citit, iar acum nu știu ce să fac până când va apărea ultimul volum.

M-am îndrăgostit de Callum iremediabil încă din prima clipă și de modul în care acesta a protejat-o pe Aurora. M-am îndrăgostit de lupul din el și de toată libertatea și viața pe care i le-a oferit lui Rory.

Iar apoi, în mod total neașteptat, a apărut Blake în peisaj, un lup pentru care nici acum nu știu ce să simt. Un lup întunecat, plin de umbre, de secrete, de întuneric, dar care cumva mi-a intrat pe sub piele și care m-a fascinat fără ca măcar să pot explica de ce.

Iar apoi este Rory, prințesa curajoasă, luptătoare și despre care am simțit de la bun început că se potrivește în inima haitei mai bine decât în inima oamenilor din palatul ei.

Povestea este sublimă, ținuturile descrise sunt minunate, iar atmosfera din haită și toată tensiunea dintre lupi aproape că m-au făcut să chicotesc.

A fost delicioasă, a fost superbă, genială, minunată și o mulțime de alte cuvinte care nici măcar nu cred că există ca să pot descrie adorația mea față de lupii din Regele Lup.

Asta pentru că dintotdeauna am avut o mică slăbiciune pentru poveștile în care este vorba despre lupi, pentru că ii iubesc pe ei, natura lor și modul în care forța lor este descrisă în povești de acest gen, mai ales atunci când din ele se nasc personaje cum sunt lupii din această carte.

Despre Regele Lup mă abțin să spun prea multe, pentru că vreau ca fiecare dintre voi să-l descopere așa cum și eu am așteptat apariția lui, însă ceea ce vreau să înțelegeți este că sunt pur și simplu obsedată de frumusețea cu care a fost scrisă această poveste.

Aurora și Callum m-au vrăjit și m-au făcut să îmi doresc să sar în sus de bucurie de fiecare dată când citeam scene cu ei, iar Blake m-a făcut să simt că îmi doresc să-l arunc într-un ring cu lupi, iar după acest final sunt pur și simplu fără cuvinte.

Nu mai am răbdare deja să citesc continuarea. Am rămas într-un suspans uriaș, am rămas cu o mulțime de întrebări, iar singurul lucru pe care îl mai pot spune este: uau. Uau pentru un deznodământ care a promis multe și care ne-a oferit atât de multe destăinuiri, încât pur și simplu pot doar să mă rog de cei de la Storia să ne aducă cât mai repede următorul volum.

Aștept cu nerăbdare din toată inima și le mulțumesc din tot sufletul pentru acest volum și pentru faptul că m-au făcut să simt că sunt și eu o parte din haită cât am citit povestea scrisă de Lauren Palphreyman, în fața căreia mă înclin pentru măiestria cu care a scris totul.

Vă las să descoperiți și voi lupii din ținuturile din nord, iar până când voi ajunge la următorul volum, vă las mai jos câteva poze inspirate din această carte minunată, așa cum îmi imaginez eu că ar fi arătat Aurora și Callum. Iar vouă vă doresc lecturi magice, la fel de magice ca lupii care se transformă când vine luna plină, și vă mulțumesc că mă citiți!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angels From Books