Ne aflăm în Paris, în anii 60, într-un cartier evreiesc, lângă o bacanie albastra, acolo unde locuiește Domnul Ibrahim.
Cel mai bun prieten al domului Ibrahim este Moise, un băiețel de 11 ani, părăsit de mamă, crescut de un tată aspru și absent. Moise l-a privit o bună vreme pe bătrânul musulman până să intre în vorba cu el, iar din acea zi, drumurile lor au fost de nedespărțit.
Domnul Ibrahim este un simplu băcan care își petrece toată Ziua pe taburetul sau,
Privind cum lumea și viata își duc propriul curs pe lângă magazinașul său. Însă, mai presus de toate acestea, bătrânul domn Ibrahim zâmbește foarte mult. Este cel mai fericit om pe care Moise l-a văzut vreodată.
Iar cel mai de preț lucru pe care bătrânul l-a învățat pe Moise este să zâmbească. Mereu alături de coranul sau prăfuit, Domnul Ibrahim iubește viața și se bucură de cele mai mici lucruri care i se petrec. Un om simplu, care se bucura de atât de puțin.
Iar pentru Moise este o încântare sa și petreacă viața alături de acesta, ascultând poveștile și pildele sale. Până în ziua când tatăl lui Moise dispare fără urmă, iar domnul Ibrahim este nevoit să Îl ia pe pustiul orfan sub aripa sa.
Domnul Ibrahim il adopta pe Moise și pornesc împreună în Europa spre Cornul de Aur, taramul vegheat de legile sfinte ale Coranului.
În inima Orientului, printre moschei și oameni simpli, domnul Ibrahim își duce micul învățacel, oferindu-i pilda după pilda. Însă oare poate să își păstreze Moise același zâmbet frumos când valurile zbuciumate ale vieții îl lovesc din plin?
Până la urmă... Știți ce este în Coran...
Nu știu cum o nuvelă poate trezi într-un cititor atâta sensibilitate, emoție și trăire. Eric Emmanuel Schmitt are un dar, acela de a te fermeca cu povesti simple, dar zguduitor de bogate în însemnătate. Moise și domnul Ibrahim sunt niște personaje atât de simple, dar atât de fascinante în simplitatea lor!
Să poți cuceri un om cu 70 de pagini Înseamnă talent. Iar orice poveste de la Schmitt este o lecție sub formă de nuvelă. O ficțiune cu un mesaj graitor, însă puțini pot înțelege care este acela. Asemenea domului Ibrahim care știa atât de sigur ce este în coranul lui.
Întreaga poveste este atât de simplă, atât de sensibil scrisă, atât de importantă și de emoționantă, parcă fără intenția evidentă de a trezi ceva în tine. Este o poveste scrisă pentru suflete blânde, pentru că Schmitt scrie cu o blândețe aparte.
Mi-a plăcut atât de mult, pentru că este o carte minunată, nu o capodoperă, nu un roman uriaș, este o simplă carte care mi-a adus un zâmbet.
Iar domnul Ibrahim m-a învățat că pot obține și luna de pe cer cu un zâmbet. Asta și, dacă știu ce e scris în Coran. Fie că în el se afla 2 flori simple albastre.
Poate că este greu de înțeles, însă dacă doriți sa ma înțelegeți, oferiți o șansă acestei cărți. Nu veți regreta! E gingașă, exact ca o floare prinsă între paginile unei cărți. Si fiți siguri ca am spus asta zâmbind.
Cu dragoste,
Ruxandra de la Angels From Books
Bookstagram-ul meu unde puteți găsi pozele pe care le fac, desene, reacții, unboxing-uri și multe altele: @angelsfrombooks
0 Comentarii