Recenzie-Culegătorii de afine de Amanda Peters

Titlu: Culegătorii de afine

Autor: Amanda Peters

Editura: Bookzone

Traducere: Andrei Covaciu

Nr. Pagini: 352

Punctaj: 5⭐/5⭐

"Predau despre cuvinte care te pot purta în locuri existente doar în imaginație, care îți pot face cunoștință cu oameni atât de speciali și de interesanți, încât par neverosimili. Cu toate acestea, ei sunt reali acolo, în paginile unei cărți. Iată de ce mi se părea ciudat că nu există niciun cuvânt care să descrie un părinte care și-a pierdut copilul. Dacă un copil își pierde părinții, se numește orfan. Dacă un soț își pierde soția, acesta devine văduv, însă nu există niciun cuvânt care să definească un părinte care și-a pierdut copilul. Am ajuns să cred că un astfel de eveniment este, pur și simplu, prea monstruos."

În 1962, într-un câmp de afine, s-a pierdut o fetiță care nu a mai fost găsită niciodată. Însă cum poate să dispară un copil într-un câmp fără nicio urmă? O familie de amerindieni din Nova Scoție ajunge în Maine pentru a munci pe timpul verii în câmpurile de afine, cu toți membrii ei numeroși. Însă aceștia habar nu aveau că urmau să trăiască cea mai cumplită întâmplare a vieții lor.

Ruthie, mezina familiei care avea patru ani, dispare fără urmă, fiind văzută ultima oară de către Joe, frățiorul ei de șase ani care nu va uita niciodată ultimul moment în care a văzut-o. Surioara lui a dispărut, iar cazul nu a fost unul de interes pentru poliție. Dispariția ei a rămas un mister și a rămas nerezolvată timp de aproape 50 de ani.

În timp ce familia ei suferea de dor și membrii ei se învinuiau rând pe rând cu fiecare an care trecea, suntem aruncați într-o altă perspectivă, la câțiva kilometri de locul în care fetița a dispărut. Aici avem povestea unei familii bogate care avea un singur copil, o fată pe care, la prima vedere, ai fi catalogat-o ca fiind un copil fericit. Însă, în realitate, fetița a fost crescută de o mamă hiperprotectoare și paranoică și de un tată destul de absent și distant. Singura persoană care i-a fost ca și balsam pentru suflet a fost mătușa ei.

Norma a crescut toată viața înconjurată de părinții ei și de mătușa June, departe de alți copii, departe de activitățile normale pe care un copil le are și departe de ochii lumii, ca și cum familia ei ar ascunde ceva. Șocul vine atunci când Norma descoperă că cei mai apropiați oameni de sufletul ei ascund cu adevărat un secret pe care aceasta nu îl poate descoperi, oricât de mult ar încerca.

Pe de o parte, urmărim povestea lui Joe, un bărbat tulburat și traumatizat de dispariția surorii sale mai mici, pe care nu o poate uita nici acum, la aproape 50 de ani.

Pe de altă parte, Norma, o femeie nesigură și cu o mulțime de întrebări, care a fost cândva o fetiță plină de vise ciudate, începe să-și pună foarte multe întrebări. În copilărie, Norma era bântuită de coșmaruri, iar mama sa transforma asta într-o adevărată tragedie, găsind mereu fabulațiile fiicei sale ca motive pentru migrenele ei.

Ceea ce este ciudat este că visele pe care le avea Norma nu păreau niciodată simple vise. Păreau frânturi de amintiri pe care fetița nu putea să le cuprindă în mintea ei mică, ca și cum nu putea face niște legături cu o parte din viața ei. Norma și Joe au fost doi copii care au crescut cu poveri uriașe pe umeri, însă ale căror destine se intersectează într-o zi.

,,Nu eram o persoanä credincioasã, dar ceea ce ele aveau în comun, în afara dragostei față de mine, era credința într-un Dumnezeu iubitor. Iar pentru ele, pentru aceste femei care avuseseră parte de atâta suferintä, mă simteam dispusă să accept existența unui demiurg.”

În ciuda faptului că autoritățile nu s-au sinchisit niciodată să o găsească pe Ruthie, Joe nu a încetat niciodată să o caute, iar familia sa nu a încetat niciodată să spere. Motiv pentru care un raft din casa lor a avut întotdeauna o cutiuță în care se aflau o pereche de ghetuțe și o păpușă veche din cârpe, lucrurile pe care Ruthie le-a avut și pe care mama acesteia le-a păstrat cu speranța că fetița ei, într-o zi, se va întoarce.

În ciuda faptului că a avut o copilărie grea, tristă și severă, Norma a ajuns să fie o femeie puternică, frumoasă și minunată. Însă, în punctul în care aceasta ajunge într-un moment de cumpănă și începe să-și pună întrebări despre existența ei și despre familia sa, ajunge în punctul în care își confruntă părinții și află adevărul.

Oare poate Norma să facă față poveștii pe care o va descoperi despre viața ei?

Va putea o oare Joe să uite vreodată ochii lui Ruthie?

Două destine diferite, două persoane cu două povești de viață tragice, însă care au un lucru în comun: speranța. Și oare ce reprezintă speranța pentru niște simpli colegători de afine care au pierdut totul?

Prima dată când am început să ofer acestei cărți atenție a fost când am participat la Gala premiilor Bookzone, acolo unde Culegătorii de afine a fost premiată și mi-a atras atenția faptul că întreaga sală a izbucnit în urale și în aplauze în momentul în care această carte a fost menționată.

Am știut că asta înseamnă că povestea Culegătorilor de afine ascunde ceva foarte bun între coperțile sale, însă abia acum după aproape un an de zile i-a venit rândul și pot spune că a meritat din plin așteptarea.

Nu mă așteptam că această carte să fie atât de frumoasă, atât de impresionantă de emoționantă și de înduioșătoare.

Probabil că deja știți că am o micuță obsesie pentru poveștile emoționante în sensul că le iubesc, le caut și dacă o poveste mă face să plâng este cu atât mai bună și ajunge în topul meu de cărți care mi-au rupt inima. Se pare că povestea Culegătorilor de afine nu a ajuns tocmai în acest top, însă pot spune că am vărsat lacrimi și am fost cu adevărat impresionată de tot ce a însemnat călătoria prin viața asta grea pentru Joe și Norma.

Povestea m-a prins încă de la început și mi-a plăcut foarte mult ideea inedită de amerindieni, de culegători de afine, de locuitori ai Nova Scoției, însă nu este nimic prea șocant, având în vedere că autoarea este însăși amerindiană și aceasta a scris Culegătorii de afine ca urmare a poveștilor pe care tatăl acesteia i le spunea.

Nu știu dacă Ruthie a existat cu adevărat și nu știu dacă Joe a căutat o toată viața, însă tot ce știu este că pentru o soră, tocmai pentru că sunt sora cuiva pe care îl iubesc foarte mult, pot să înțeleg și să empatizez cu această poveste sfâșietoare care m-a înduioșat și care mi-a smuls lacrimi de nenumărate ori pe parcursul lecturii.

Amanda Peters își merită aplauzele, își merită succesul și toată dragostea pe care cititorii o arată odată ce termină această carte, pentru că acum pot să înțeleg de ce la Gala premiilor Bookzone toată sala a bubuit de ropote de aplauze și de ce sute de spectatori se ridicau în picioare bătând din palme pentru această carte cu adevărat minunată.

Pentru că Joe, Ruthie și Norma merită, pentru că este scrisă din suflet, pentru că este scrisă pentru suflete și pentru că reușește să îți rupă inima cu povestea unor oameni care pierd totul, cu o poveste despre regăsire, regrete, speranță și destin.

Nu pot decât să mă bucur că am oferit o șansă acestei cărți și nu pot decât să mă bucur atunci când îmi amintesc sutele de palme care aplaudau o poveste despre o fetiță care a dispărut și care nu a fost găsită niciodată.

Sper doar să îi oferiți o șansă. Mulțumesc că mă citiți dragilor dragi!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angels From Books