Advertisement

Responsive Advertisement

Recenzie-Concert în memoria unui înger de Éric-Emmanuel Schmitt

    Titlu: Concert în memoria unui înger

    Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

    Editura: Humanitas

    Traducere: Simona Brînzaru

    Nr. Pagini: 216

    Punctaj: 5⭐/5⭐


,,Chiar dacă într-o bună zi explicațiile ne permit să înțelegem ce am ratat, ele nu repară acest lucru. Mântuirea, care permite conștientizarea, intervine prea târziu. Răul a fost făcut. Să te schimbi nu șterge cu nimic faptele deja comise.”


    Éric Emmanuel Schmitt este regele nuvelelor, însă Concert în memoria unui înger, premiată cu premiul Goncourt, nu este o simplă serie de nuvele, ci o colecție despre patru povești de viață. Mai mult de atât, la final avem și jurnalul de scriitură al acestui om talentat.

    Concert în memoria unui înger este despre transformare, iertare, vinovăție și despre trăire. Este un concert de suflete, unul cu povești de viață profunde. Fiecare dintre cele patru povești este plină de însemnătate și de durere. Iar subiectele acestora nu sunt deloc simple. Sunt tumultuoase, triste, crude și nedrepte.

    Criminala: Într-un cătun din Franța, o femeie în vârstă, căreia i s-a dus renumele de criminală și care a scăpat basma curată de fiecare dată, este gata să mărturisească tot.

    Întoarcerea: În larg, în mijlocul oceanului, un marinar, tată de patru fete, primește o scrisoare cu vestea că fiica sa a murit. Neștiind despre care dintre ele este vorba, îndurerat, acesta își frământă sufletul: oare care dintre fetițele lui nu mai este? Dar cum te împaci cu un astfel de gând?

    Concert în memoria unui înger: Doi muzicieni de succes, cei mai buni prieteni, sunt sfâșiați de o trădare. O crimă. Ani mai târziu, această faptă încă îi bântuie. Amândoi s-au schimbat. Unul dintre ei s-a izbăvit, celălalt a decăzut, stingând orice lumină care a pâlpâit vreodată în ființa sa. Ce asemănare izbitoare cu Cain și Abel!

    O iubire ca la Elysee: Ultima poveste este cea care încheie spectaculos colecția de nuvele. Prima doamnă a Franței își urăște soțul. Aparența cuplului lor perfect a ajuns să fie prea mult. Ea îl urăște și i-o spune pentru prima oară, recunoscând totul. Însă mai rău decât să bănuiești că ești detestat este să ți se strige asta în față. Cândva, iubirea lor muta munții din loc. Astăzi, în schimb, președintele Franței se întreabă când îl va trăda soția sa și va spune tuturor cele mai murdare secrete ale sale. Ea nu îl mai iubește. El nu o mai iubește. Așadar, de ce doare atât de tare gândul că în curând vor fi despărțiți? Poate pentru că el a fost cândva bărbatul pe care ea l-a iubit...

    Ce au toți aceștia în comun? Faptul că, într-o zi, cu toții au de luat o decizie. Fie va fi una egoistă, fie vor asculta acea chemare din sufletele lor și vor alege ceea ce le dictează inima. Însă ce decizie poți lua când ai inima făcută bucăți?

    Știam că o să iubesc această carte. Știam că Éric Emmanuel Schmitt a devenit unul dintre preferații mei. Știam că o să fie o carte superbă, mai ales că este una premiată, ceea ce însemna că a atins mai multe inimi.

    Însă ceea ce nu știam era că voi plânge așa mult citind-o. Am simțit de parcă, cu fiecare poveste pe care o citeam, totul devenea și mai impresionant și mai emoționant. Și pot spune că m-am convins încă o dată că Éric Emmanuel Schmitt este un autor desăvârșit, talentat, minunat, care scrie povești menite să emoționeze și să frângă inimi.

    Criminala mi s-a părut absolut fascinantă. A fost o nuvelă care m-a făcut să mă întreb, până la final, ce se va întâmpla. Cred că a fost povestea care m-a impresionat cel mai puțin, dar și ea a fost foarte frumoasă și neobișnuită, făcându-te să te întrebi multe despre ființa umană și despre sinceritate.

    Întoarcerea, în schimb, a fost prima poveste impresionantă a acestei serii de nuvele și m-a înduioșat în special cu finalul la care nu m-aș fi așteptat. Se pare că Schmitt are un dar de a te surpinde.

    Numai că emoțiile au venit la ultimele două povești ale seriei și nu pot spune decât că mi-au rămas foarte multă vreme în minte Axel și prietenul lui din cea de-a treia nuvelă, care, cu finalul ei, aproape au reușit să-mi smulgă câteva lacrimi, deși m-am abținut gândindu-mă că nu pot să plâng chiar și la niște nuvele, nu-i așa?

    Dar poate că tocmai așa au fost scrise: nuvelă cu nuvelă, poveste cu poveste, din ce în ce mai impresionante și mai sentimentale, până la ultima, la care nu m-aș fi așteptat niciodată. A venit cu o intensitate atât de mare și a fost atât de sfâșietoare și de dureroasă, încât citeam și deveneam din ce în ce mai tristă. Citeam, mi-au dat lacrimile, citeam în continuare, am început să plâng, iar într-un punct ,aproape de final, lacrimile nu se mai opreau, încât vederea mea încețoșată m-a făcut să pun cartea jos, să-mi pun fața în palme și să încep să plâng și mai tare

    O iubire ca la Elysee este cea mai frumoasă nuvelă a acestei serii. Este cea care m-a făcut să decid că această carte merită cinci steluțe și este cea care îmi va rămâne în minte foarte multă vreme, cu tristețea, profunzimea și cruzimea ei.

    Éric Emmanuel Schmitt m-a câștigat. Mi-a câștigat sufletul, inima și a reușit să devină unul dintre autorii mei preferați cu doar două cărți ale sale citite, pentru că știu și simt acel sentiment pe care l-am avut la Guillaume Musso.

    Acela că am nevoie de toate cărțile sale, știind că toate vor fi la fel de bune, așa cum au și fost la Musso. Iar acum simt că trebuie să cumpăr toate cărțile lui Schmitt, pentru că simt că toate ascund povești minunate. Cine ar fi crezut că niște nuvele pot fi atât de profund scrise și pot smulge atâtea sentimente cu doar câteva pagini?

    Se spune că nu te poți atașa de niște personaje când povestea este atât de scurtă, însă nu cred că cei care au spus asta l-au citit pe Schmitt. Am citit două cărți de-ale lui: Oscar și Tanti Roz și Concert în memoria unui înger, și amândouă mi-au smuls mult prea multe lacrimi pentru niște simple nuvele, ceea ce nu mă poate face decât să cred că acest autor merită, merită, merită!

    Era de așteptat ca o carte cu acest titlu să fie o poveste atât de tristă, însă nu mă gândeam vreodată că o să plâng. Iar dacă și voi sunteți fanii lecturilor emoționante și dacă aveți nevoie de o carte care să vă smulgă câteva lacrimi sau poate chiar mai multe, Éric Emmanuel Schmitt vă va câștiga inimile!

    Mulțumesc că mi-ați citit recenzia, dragilor! Vă doresc un noiembrie magic!

   Cu dragoste, 

   Ruxandra de la Angels From Books

Bookstagram-ul meu unde puteți găsi pozele pe care le fac, desene, reacții, unboxing-uri și multe altele: @angelsfrombooks

Cartea este publicată la Editura Humanitas
O puteți achiziționa de pe site-ul editurii, de pe CartepediaLibrex și Libris


Lectură plăcută, dragilor! 👼

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii