Advertisement

Responsive Advertisement

Recenzie-Phantasma de Kaylie Smith

    Titlu: Phantasma

    Autor: Kaylie Smith

    Editura: Bookzone, colecția Midnight Books

    Traducere: Monica Grecu

    Nr. Pagini: 496

    Puncatj: 5⭐/5⭐

    Seria Wicked Games

    1) Phantasma

    2) Enchantra

    3) Wicked Games


,,Trebuie să știi că ești singura persoană care m-a făcut vreodată să simt că sunt capabilă de orice, se tângui ea. Singura persoană care m-a făcut vreodată să mă simt cu adevărat văzută. Înghiţi în sec. 
Genunchii aproape i se înmuiară la privirea din ochii lui. Vru să implore Diavolii, Îngerii, Universul, să o lase să-l păstreze măcar puţin mai mult.
-Dar atingerea ta? Vocea i se frânse acum. Atingerea ta înseamnă totul. Și de-asta nu putem să trecem din nou linia aia roșie.
El îi cuprinse fața în mâini.
-Într-o altă viaţă, într-una dreaptă, te-aș fi păstrat până când sufletul meu etern s-ar fi transformat în praf, îi jură el.”


       După cea mai grea încercare a vieții lor, Ophelia și Genevieve au rămas cu întregul conac Grimm pe umerii lor. Mai mult de atât, secretele mamei lor nu au făcut decât să lase în urmă o poveste greu de deslușit și numai întrebări.

    Iar atunci când sora ei dispare, Ophelia îi ia urma direct către Phantasma. Numai că Phantasma nu e doar un loc, ci este o întreagă competiție mortală ce are loc într-un conac bântuit. La final, câștigătorul are parte de marele premiu: orice dorință îndeplinită. Așa că Ophelia se avântă direct în inima Phantasmei, știind că își asumă că s-ar putea să nu scape cu viață și că s-ar putea să ia la rândul ei viețile unor oameni nevinovați. 

    Există doar două reguli în acest joc: rămâi în viață și nu te îndrăgosti. Pe coridoarele întunecate din castel pândesc fantome, demoni, năluci și strigoi, iar concurenții nu par a fi departe de ființele cu sânge rece care bântuie pe holuri. Vor fi nouă probe. Însă încercările sunt mult mai cumplite și se ivesc chiar și în afara probelor. Monștri îngrozitori o terifiază zi de zi pe Ophelia chiar în camera ei. Până într-o zi. Până când apare el.

    Un străin. Nu e uman, dar nu e nici o fantomă. Nu e demon, dar nu e nici muritor. Dar este unul dintre cei mai frumoși bărbați care pot exista. Cel puțin, asta gândește Ophelia. Iar părul lui argintiu, zâmbetul strălucitor și privirea arogantă nu ajută deloc.

    Cu un orgoliu și un farmec care sfidează lumea muritorilor, Blackwell îi propune Opheliei un târg. Acesta o va ajuta să treacă toate probele cu bine, o va proteja până în ultima etapă. Însă prețul nu este unul ușor de plătit. La schimb, aceasta trebuie să îi dea zece ani din viața ei.

    Și poate că de vină este inima ei, care este atrasă de întunericul lui, dorința de a-și găsi sora și de a-și păstra moșia, frica de moarte sau poate doar atracția chinuitoare pe care o simte față de un străin, într-un conac bântuit, dar aceasta alege să accepte târgul.

    Din prima clipă, ea s-a simțit într-o măsură în siguranță cu el. Însă de vină este prima lor întâlnire, care nu a avut loc direct în Phantasma. Ceva din acea amintire o macină. Însă istoria lui Blackwell este mult mai complicată și mai dureroasă, iar amintirile lui alterate fac ca Ophelia să se întrebe în ce naiba s-a băgat.

    ,,La naiba cu toate, nu știu. Ochii i se închiseră în timp ce își căuta cuvintele. Știu că ăsta e un drum periculos. Știu că ar trebui să am destul autocontrol să stau dracului deoparte, dar ești singura finţă care m-a făcut vreodată să simt măcar o urmă de speranţă în această eternitate de Iad. Visul pe care l-am căutat - cel care să mă trezească. Gândul de a irosi măcar o secundă, când stiu că te voi pierde pentru totdeauna în doar trei zile m-a distrus. Ești experienţa cea mai apropiată de rai de care voi avea parte vreodată și nu sunt pregătit să renunț.

    -Blackwell, îl imploră ea. Tocmai am văzut o concurentă blestemată pentru că s-a îndrăgostit de cineva în acest loc blestemat de Dumnezeu. Nu putem. Chestia asta, când cald, când rece... trebuie să ne oprim. Nu mai pot. Mă sfâşie.”

    Pentru că nimic din ceea ce a visat la început nu va mai semăna cu ceea ce își va dori odată ce Phantasma se va termina. Pentru că bărbatul blând, puternic și arogant, căruia îi strigă numele când pereții Phantasmei șoptesc cele mai sumbre rugăciuni, nu pare deloc ceea ce a crezut ea. Iar destinul ei este scris de foarte multă vreme. Și nici Prințul Diavolilor nu o va putea împiedica să ajungă la ultima probă.

    Numai că un diavol a avertizat-o cândva că mai rău decât să pierzi competiția din Phantasma este să îți pierzi inima aici. Pentru că iubirea este un blestem. Iar Ophelia va simți pe pielea ei greșeala pe care a comis-o când s-a îndrăgostit de cineva care aparține altei lumi...

    Gata, sunt vrăjită de Phantasma! Sunt încă sub magia competiției și nu cred că voi mai putea vreodată uita povestea lui Blackwell și a Opheliei. Ce a fost povestea asta? 

    Nebunia cu Phantasma a început înainte de Bookfest, când toată lumea cititorilor a luat-o razna cu această poveste. Apoi, am ajuns la Bookfest la Bookzone, la cel mai minunat decor văzut vreodată la un stand, tema fiind exact Phantasma. Vă voi lăsa imagini mai jos. Și ceva din mine a decis să aștepte încă puțin, măcar până apare următorul volum. Wrong move. Trebuia să o citesc de atunci. Pentru că aș fi știut mai bine ce farmec uriaș a avut, de fapt, decorul făcut pentru această carte.

    Primele pagini nu sunau ca ceva care m-ar atrage în mod obișnuit. Până când Ophelia a intrat în conac. Iar apoi a început haosul. Recunosc că am o obsesie pentru cărțile despre castele vechi și întunecate, la fel cum am și pentru fantome, strigoi și demoni fermecători care nu sunt ceea ce par. Dar când a apărut Blackwell... Oh God. I was on my knees.

    Dacă aș scoate desenele mele din copilărie, aș da de personaje masculine cu părul argintiu desenate peste tot. Este slăbiciunea mea. Iar faptul că Blackwell era această ființă întunecată și incredibil de atrăgătoare nu a făcut decât să mă facă dependentă de această poveste. Am citit cu sufletul la gură. Am citit fără oprire și m-am îndrăgostit de tot acest univers.

    Felul în care pocnea Blackwell din degete și totul apărea? Amazing! Felul în care Ophelia se manifesta și tot ce a ținut de magie? Chiar și Poe? Superb!

    Deși Ophelia nu a fost tocmai pe gustul meu la început, ironiile dintre ea și Blackwell m-au cucerit. Toate replicile și toate scenele în care apăreau împreună mă făceau să închid cartea cu un buf și să chicotesc. A fost exact genul meu de carte preferată! Nu i-a lipsit absolut nimic și a îmbinat suspansul cu drama și cu necunoscutul, cu un strop de romance și cu un plot twist de toate timpurile! 

    Pentru că finalul m-a dărâmat. După o poveste pe viață și pe moarte, după scene cu Poe la care am râs, finalul m-a lovit din plin. Și nu numai că m-a șocat, dar m-a emoționat, m-a impresionat și m-a învăluit într-un cocon de adorație față de această poveste. Nu m-am așteptat nici măcar o secundă ca povestea să se îndrepte în direcția asta, dar nu cred că Kaylie Smith putea să termine această poveste mai spectaculos și mai frumos decât atât.

    Am fost atât de șocată și de fermecată, încât l-am recitit, încă o dată și încă o dată. Mi-a plăcut la nebunie și am citit această poveste cu o intensitate pe care o trăiesc numai când îmi citesc cărțile preferate. Însă asta cred că a devenit și Phantasma. Una dintre preferate! 

    Stilul de scriere și ideea originală mi-au câștigat inima și nu mai pot da înapoi acum. Trebuie să încep volumul doi și trebuie să răspândesc această recenzie și părerea mea despre această minunăție.

    Au trecut câteva zile de când am terminat-o, dar nu îmi pot lua gândul de la deznodământ. Simt că închid ochii și văd Phantasma. Îl văd pe Blackwell și pe Ophelia și un secret care m-a dărâmat pur și simplu, în cel mai minunat și neașteptat mod.

    Sunt fără cuvinte pentru cât de mult am putut iubi cartea asta și visez ca, în viața mea de cititor înrăit, să întâlnesc numai lecturi care să mă facă să simt exact tot ce am trăit cu această carte. Nu știu ce mai pot spune să vă conving, dar vă rog: înscrieți-vă în Phantasma și pregătiți-vă pentru o poveste care vă va fura inima.

    Se spune că cel mai rău în Phantasma este să îți pierzi inima, dar eu vă promit că merită! Mai ales Blackwell. El merită, merită și merită!

    Mulțumesc că m-ați citit, dragilor!

    Cu dragoste,

    Ruxandra de la Angels From Books

    Melodia pe care am ascultat-o pe repeat citind Phantasma: This I Love-Guns N' Roses







Bookstagram-ul meu unde puteți găsi pozele pe care le fac, desene, reacții, unboxing-uri și multe altele: @angelsfrombooks

Găsiți cărțile scrise de Kaylie Smith la editura Bookzone.

De asemenea, le puteți achiziționa de pe site-ul editurii.

Lectură plăcută, dragilor! 😊

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii