Recenzie-Dansul Fulgerelor de Gelu F. Achiș

Titlu: Dansul Fulgerelor

Autor: Gelu F. Achiș

Editura: Datagroup

Nr. Pagini: 437

Punctaj: 5⭐/5⭐

Seria Dalidan Zarthas:

1) Sabia umbrelor (recenzie)

2) Cavalerii Soarelui (recenzie)

3) Citadela Viselor (recenzie)

4) Dansul fulgerelor

,,E ultima mea dorinţă. Te rog, Dalidan... du-te...salvează lumea.”

Lumea este condusă de Stăpâni, dar Rezistența încă ține piept regimului lui Yludara. Bătălia este departe de a se fi încheiat, iar personajele noastre încă izbutesc să spere...

În spatele a tot ce conduce lumea în prezent, sunt secrete pe care nimeni nu le știe. Așa că printre lupte, pierderi și teamă, Dalidan Zarthas și camarazii săi pornesc pentru a afla mai multe pe continentele Rodah și Lidenah.

Trebuie să găsească informații noi acolo, printre lidenahii îngrozitori care încearcă din prima clipă să le fure Voidurile și să-i transforme în sclavi. Iar Dalidan trebuie să fie rapid înainte ca el și soldații săi să își piardă viețile pe niște continente străine și ostile.

Însă toate se întâmplă cu un scop, iar Dalidan e prins în luptele unor popoare unde află noi povești și uneltiri ale Stăpânilor, iar încercările și luptele devin mult mai complicate. Nu numai că trebuie să lupte pentru ținutul său, dar trebuie să fie prezent în războiul altor ținuturi pentru a ajunge să câștige, în cele din urmă, propria lor bătălie.

Dalidan Zarthas a pierdut deja foarte mult. A pierdut oameni dragi care nu se vor mai întoarce niciodată. Dansul fulgerelor este ultima lor încercare de a salva lumea. Însă acum mai mult ca niciodată, când acesta iubește din toată inima, teama lui e inimaginabilă. A jurat că va face orice este nevoie pentru a câștiga acest război. Dar cum lupți când ești terifiat pentru viața celor pe care îi iubești? Cum lupți când viața ta e ultima care contează, iar în jur toți cei dragi se aruncă în brațele sfârșitului? Destinul lui nu a fost niciodată prea blând, iar acum se apropie deznodământul la care visează de mult prea multă vreme. Dar oare este Dalidan pregătit să dea piept cu tot ce îl așteaptă la capătul drumului?

Aproape că nu îmi vine să cred că această serie s-a terminat. Trebuie să știți că i-am scris lui Gelu când încă aveam lacrimi pe obraji pentru a-i spune părerea mea, în sfârșit, despre ultimul volum al seriei și am început recenzia imediat, cât emoțiile erau încă acolo.

Am citit cu sufletul la gură, cu emoții peste emoții, și încă nu-mi vine să cred că povestea lui Dalidan s-a încheiat. Și ce final! În primul rând, trebuie să menționez că după atâtea cărți scrise de Gelu Achiș, încă sunt uimită de toate încrengăturile, de atâtea detalii, termeni, nume și planuri. Rar mi-a fost dat să văd un univers atât de complex și bine construit. Știu că poate sună clișeic sau că este o afirmație riscantă, dar sinceră să fiu, nu mulți autori români scriu la nivelul ăsta, cu atâta intensitate și profunzime. Cel puțin nu din ce am întâlnit eu până acum. Dar Gelu a făcut asta și a dus totul până la capăt impecabil și incredibil de bine!

Am simțit că trăiesc în lumea lui Dalidan. M-am bucurat ca un copil, am plâns și m-am bucurat. M-am temut în unele momente, am zâmbit larg în altele. Cartea asta a fost un rollercoaster emoțional de la început până la final. Și când zic final, mă refer fix la genul de final care te lasă cu inima plină, dar și cu lacrimi în ochi. Am plâns de tristețe, dar am plâns și de bucurie, deși plâng rar la cărți de fericire.

Finalul m-a trecut prin atâtea sentimente și mi-am amintit de toate momentele din celelalte volume, de tot ce a trăit fiecare personaj. Fiecare și-a sculptat un loc în sufletul meu și mi-am amintit acum de personaje pe care le uitasem. Au fost pagini care pur și simplu nu mă așteptam să aibă un impact așa de mare, iar amintirea personajelor dragi care nu mai sunt au făcut ca asta să însemne și mai mult.

Și, ca să păstrez tradiția celorlalte recenzii, o să fiu iar subiectivă și voi aminti că pentru mine Qidan a fost mereu personajul meu preferat. Am avut emoții pentru el toată seria, dar nu vreau să vă dezvălui nimic din destinul micului kua, vă las pe voi să descoperiți singuri asta!

Finalul a fost pur și simplu perfect, iar epilogul? Genul de încheiere care îți dă senzația că ai fost martor la o întreagă poveste de viață. Am citit cu piele de găină de multe ori, însă la final am plâns. Și când am închis cartea, primul impuls a fost să îi ofer cinci steluțe imediat și să fac un mic spam pe instagram pe stories. Pentru că lumea trebuie să știe despre această serie!

Cum i-am zis și în ziua în care am terminat seria, o să mai repet si aici o dată: Îi mulțumesc din suflet lui Gelu pentru ziua aia din 2022, când m-a făcut să-l cunosc pe Dalidan și pe toți prietenii lui. Mulțumesc că m-a purtat, carte cu carte, până aici!

Îmi doresc ca lumea să afle despre Dalidan Zarthas, pentru că merită, merită, merită!

Dansul fulgerelor e mai mult decât un final de serie. E o întreagă experiență. E o despărțire grea, dar frumoasă. Iar eu îl felicit încă o dată pe Gelu pentru talent, pentru o lume creată atât de frumos și pentru toți anii de muncă depuși pentru această serie!

Iar vouă vă mulțumesc că ați ajuns până aici și dacă încă nu ați citit povestea lui Dalidan nu știu ce mai așteptați! Trebuie să îi oferiți o șansă!

Vă doresc lecturi minunate, dragilor!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angles From Books