Recenzie-O zi de decembrie de Josie Silver

Titlu: O zi de decembrie

Autor: Josie Silver

Editura: Nemira

Nr. Pagini: 422

Traducere: Lidia Dumitru

Punctaj: 3⭐/5⭐

,,Îmi pronunţă numele și-mi vine să plâng pur și simplu, uşurată că este aici. O să pară o nebunie, însă mi-am petrecut ultimul an dorindu-mi, sperând să dau de el. Și acum este aici. Am răscolit mulţimi nenumărate de oameni căutându-i chipul și am umblat prin baruri și cafenele. Era cât pe ce să renunţ la a-l mai găsi vreodată pe tipul din autobuz, chiar dacă Sarah jură că atât mi-am bătut gura vorbind despre el, încât până şi ea l-ar recunoaște. Ei bine, după cum se pare, nu l-a recunoscut. În schimb, mi l-a prezentat drept dragostea vieţii ei.”

Laurie își face an de an o listă cu dorințe de anul nou, iar acestea fie se îndeplinesc pe jumătate, fie nu se îndeplinesc deloc. Însă de această dată, în preajma sărbătorilor de iarnă, Laurie învață ce înseamnă dragostea la prima vedere. După o zi lungă și obositoare, când se afla în autobuz în drum spre casă, Laurie a văzut prin viscolul de afară cel mai frumos bărbat care la rândul său o privea pe aceasta prin geam, din stația de autobuz.

Amândoi și-au întâlnit privirea, iar mici focuri de artificii au început să strălucească între ei. El a încercat să urce în autobuz, însă tocmai când a ajuns în fața ușilor, acesta a plecat de pe loc, distrugând ceea ce ar fi putut fi o frumoasă poveste de iubire. O iubire la prima vedere.

Așa că de această dată, dorința lui Laurie de anul nou este să îl găsească pe tipul fermecător care a pierdut autobuzul. Timp de un an, ea și Sarah, cea mai bună prietenă a ei, îl caută în fiecare cafenea, în fiecare persoană și de fiecare dată nimeni nu se dovedește a fi ,,el”.

Un an întreg străbate Londra în căutarea lui, dar ajunge să se resemneze la gândul că poate nu le-a fost sortit să se regăsească. Și cu toate acestea, pentru Laurie aceasta va rămâne singura dată din viața ei când s-a îndrăgostit la prima vedere. Și nu de oricine, de un străin incredibil de frumos pe care nu îl va mai vedea vreodată.

Iarna a venit din nou, iar ea și cea mai bună prietenă a ei organizează o petrecere de Crăciun, acolo unde Sarah îi va face cunoștință lui Laurie cu iubitul ei de care s-a îndrăgostit nebunește. În seara petrecerii bărbatul din viața cele mai bune prietene ale sale intră în căsuța lor, iar inima lui Laurie se oprește. El este Jack și este tocmai bărbatul din stația de autobuz. Este cel pe care ea l-a căutat un an întreg.

Oare o mai ține minte? Oare și în mintea lui a rămas întipărită mica întâmplare din autobuz care s-a petrecut cu un an în urmă? Oare și el a simțit totul? Nici măcar nu mai contează acum, pentru că este iubitul prietenei ei, iar Sarah pare că își dorește să își petreacă toată viața alături de el.

Așa că Laurie, ca o prietenă bună și iubitoare, nu îi spune nimic prietenei ei și se preface că l-a dat uitării pe bărbatul din stație, chiar dacă acesta se află în fața ei și face ca inima să îi bată nebunește de fiecare dată când se află amândoi în aceeași încăpere.

Anii trec, devin cei mai buni prieteni, însă Laurie va trăi mereu cu gândul la ce ar fi fost dacă Jack ar fi urcat în autobuz în acea zi de decembrie...

Am primit această carte la Secret Santa-ul din 2021, în urmă cu un an și pentru că deja Crăciunul trecea, am decis să o păstrez pentru anul viitor, așa că iată-mă aici, cu o săptămână înainte de Crăciunul lui 2022, terminând o carte cu o poveste tare frumoasă.

Ideea cărții este incredibil de similară cu cea din Suflete Pereche de Cecelia Ahern și poate știți cât am iubit acea carte, deci înțelegeți de ce am avut un termen de comparație pus undeva pe un piedestal. În comparație cu acea poveste, O zi de decembrie este foarte frumoasă, însă acțiunea este mult prea lungă. În ciuda faptului că acțiunea se întinde pe mulți ani și durează mult prea mult, totuși, relația dintre Jack și Laurie avansează destul de greu și totul este repezit.

Mi-a plăcut mult de Sarah și mi-aș dori o persoană ca ea în viața mea, mi-a plăcut de Jack până la un anumit punct când a devenit greu de agreat, iar Laurie a fost o protagonistă cu ale cărei alegeri nu am prea fost de acord, mai ales pe la jumătatea cărții când aveam total alte așteptări.

Povestea e frumoasă și mi-aș fi dorit din suflet să îmi placă mai mult. Prima jumătate a cărții promitea atât de multe și am citit cu sufletul la gură așteptând să văd ce se va întâmpla. Faptul că trec ani de zile peste povestea lor mi-a indus o melancolie la fel ca la Suflete pereche, dar, în același timp, am simțit felul în care s-au răcit toate personajele din cauza timpului.

Speram ca finalul să fie mai emoționant, mai complex, însă am adorat ideea lui Laurie și toată povestea de la radio, a fost ceva original și aș citi o carte care pornește de la o secvență de acest gen! Poate că m-am gândit prea mult la Suflete pereche, poate că, într-adevăr, povestea nu este cea mai strălucită, nu știu sigur, dar aveam alte așteptări.

Chiar și așa, recomand cartea celor care vor o poveste frumoasă de Crăciun, pentru că s-ar putea ca pe voi să vă impresioneze în cu totul alte moduri și, deși speram la mai mult, mi-a plăcut să citesc povestea lui Jack și a lui Laurie în această iarnă!

Sper ca și voi să îi dați o șansă și sper să faceți asta tocmai într-o zi de decembrie, dragilor! Dacă ați ajuns până aici, dacă mi-ați citit recenzia, vă mulțumesc! Lecturi minunate și magice vă doresc, dragii mei și sărbători fericite în acest minunat și friguros decembrie!