Advertisement

Responsive Advertisement

Recenzie-La Divina Commedia di Dante Alighieri

   Titlu: La Divina Commedia

   Autor:  Dante Alighieri

   Editura: Wordsworth Editions Ltd

   Nr. Pagini: 592

   Punctaj: 5⭐/5⭐


,,A l'alta fantasia qui mancò possa;
ma già volgeva il mio disio e 'l velle, 
sì come rota ch'igualmente è mossa,
l'amor che move il sole e l'altre stelle.”

   ,,La Divina Commedia” este celebra operă a lui Dante Alighieri, una dintre cele mai de seamă opere care au existat în literatura italiană. Este structurată  în trei părți:  Infernul, Purgatoriul și Paradisul, iar fiecare este formată din 33 de cânturi, poemul fiind format, în total, dintr-o sută de cânturi.

   În ,,Divina Comedie” ne este prezentată călătoria pe care Dante o face prin cele trei tărâmuri subterane ale lumii de dinoclo. Tema călătoriei în viața de apoi era foarte întâlnită  în Evul Mediu, însă Dante a făcut referire, mai degrabă, la Eneida lui Vergiliu. Motiv pentru care tot Vergiliu este cel care în poem îl conduce pe Dante pentru a ieși din pădurea în care s-a pierdut. Dar ca să poată să găsească drumul, Dante trebuie să viziteze Infernul și Purgatoriul. Mai târziu, când ajunge în Paradis, Dante este întâmpinat de sufletul lui Beatrice, femeia despre care se spune că a fost iubirea vieții sale. Întreaga operă este ca o metaforă pentru drumul pe care sufletele le fac în ascensiunea lor prin lumea de dincolo. Ieșit din Infern, Dante parcurge drumul prin Purgatoriu, acolo unde întâlnește suflete cunoscute lui, iar în cele din urmă, vede vârful muntelui Paradisul, acolo unde îl așteaptă Beatrice. 

   Ajuns acolo, Dante se unește în cele din urmă cu Divinitatea. Astfel, cu ajutorul lui Dante Alighieri, avem în față imaginea acestor locuri în care sufletele ajung și despre care nu putem decât bănui că există cu adevărat, până când vom păși și noi pe urmele lui Dante. În vremea în care Dante a scris opera, ,,comedia” avea o cu totul altă conotație de cea pe care o înțelegem noi în prezent. Comedia se caracterizează printr-un început dramatic și un final fericit, ceea ce îl determină pe Dante să-și numească astfel opera. Adjectivul ,,divin”, folosit pentru prima dată de Boccaccio, a devenit o parte permanentă a titlului după apariția sa pe pagina de titlu a ediției venețiene din anul 1555. Se spune că a fost scrisă în perioada în care Dante se afla în exil, însă acest lucru nu a împiedicat ca opera să devină o capodoperă.

   În călătorie, Dante urmează o traiectorie din inima Infernului până în vârful Paradisului. În ceea ce privește timpul, acesta este etern. Totuși, trebuie să luăm în considerare și timpul subiectiv al lui Dante și călătoria sa, căci el călătorește prin întreaga viață de apoi în doar o săptămână. Capodopera lui Dante rămâne de-a lungul timpului o lectură pe care mai devreme sau mai târziu toată lumea o descoperă. În opera lui Dante descoperim lumea dintr-un alt punct de vedere, printr-o călătorie spirituală care merge de la întuneric către lumină, de la rău către bine. Scrisă în dialect toscan și tradusă în peste 25 de limbi, ,,La Divina Commedia” nu este doar una dintre cele mai mari opere ale literaturii italiene, ci și ale întregii literaturi universale!

   Ce aș putea spune despre una dintre cele mai mari opere ale literaturii? Dante este, ca mulți alți scriitori ce se învață la școală și la facultate, un clasic. Însă de câte ori găsim o operă clasică atât de bună încât să ne prindă chiar și pe noi? Opera lui Dante mă fascina de multă vreme, iar apoi, în primul an de facultate, a devenit și mai prezentă în viața mea de cititor. Așa am ajuns să citesc atâtea secvențe din ea fie în română, engleză sau italiană, însă am decis să o citesc cap-coadă în cele din urmă, iar acum am decis să public și o recenzie. De ce nu?

   S-a dovedit că, asemenea lui Shakespeare, și Dante este un scriitor care pe mine m-a cucerit! Am citit-o jumătate în engleză, jumătate în italiană, însă nici măcar nu se compară, căci citită în italiană este de mii de ori mai frumoasă, mai specială și mai autentică. E destul de greu să ajungi să citești astfel de opere și să îți și placă, iar eu sunt convinsă că în urmă cu trei ani nu m-ar fi atras deloc. Astăzi, însă, mi se pare a fi o capodoperă pe care am încheiat-o cu piele de găină, citind ultimele versuri care sunt atât de celebre.

   Deși nu întotdeauna operele în versuri au același împact pentru cititori, eu mă consider a fi excepția de la regulă. Operele în versuri au o valoare mult mai mare pentru mine. Poate că sunt subiectivă, poate că un iubitor al limbii italiene care recomandă Dante poate părea subiectiv, este posibil, dar numai dând o șansă unei scrieri puteți afla dacă este într-adevăr o poveste care să merite. Iar ,,La Divina Commedia” merită, merită, merită!

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii