Recenzie-Gambitul Damei de Walter Tevis

Titlu: Gambitul Damei

Autor: Walter Tevis

Editura: Bookzone

Nr. Pagini: 427

Traducere: Maria Dosei

Punctaj: 3.5⭐/5⭐

,,Un talent descoperit la timp poate schimba destinul. Gambitul Damei este povestea micuței orfane care, într-o lume a dependențelor, își dorește să evadeze din realitatea apăsătoare ce o înconjoară.”

Beth Harmon a crescut într-un orfelinat, până când doamna Wheatley a venit și a adoptat-o. Până atunci, singura fericire a lui Beth a fost șahul. Încă de când avea doar opt ani, domnul Shaibel, omul de serviciu, a învățat-o pe Beth cum să joace, iar șahul a devenit unicul ei vis între pereții înfricoșători ai orfelinatului.

Când doamna Wheatley o adoptă, viața lui Beth se schimbă. Orfelinatul și calmante sunt date uitării, iar acum, tot ce își dorește Beth este să ajungă maestru al șahului.

Astfel, aceasta începe să participe la mici concursuri, iar curând, Elizabeth Harmon ajunge să fie cunoscută în toată lumea. Beth ajunge să fie una dintre cei mai buni jucători de șah, iar șocul tuturor este că un jucător atât de bun este, de fapt, o femeie.

Numai că Beth nu se oprește aici, iar aceasta vrea să ajungă să joace în Rusia, cu cei mai buni jucători ai lumii, ea vrea să demonstreze că nu contează că este femeie și că oricine poate juca șah. Dar ca să ajungă acolo, Beth are nevoie de timp și de un scor mare pentru a se putea încadra în categoria jucătorilor.

Anii orfelinatului au trecut, iar acum, Beth își trăiește visul. Toată viața ei a jucat șah, iar pe parcursul anilor, șahul a devenit și mai important, de parcă nimic altceva din întreaga lume nu ar conta. S-a izolat fără prieteni și fără a ava alte ocupații care să o intereseze.

Mereu cu nasul într-o carte de șah, Beth își dedică întreaga viață acestui joc și tot trecutul și viitorul ei par legate de campionatele de șah care au fost și care vor urma. Însă întrebarea este: oare chiar reprezintă șahul totul? Și merită să sacrifici totul pentru a juca?

Încă de când auzisem de serial, am promis să nu vad nici măcar un episod înainte să citesc cartea. E ca o regulă de-a mea, să nu vizionez ecranizările înaintea cărții. Dar oare a meritat? Eram foarte curioasă de această carte și mă întrebam cum ar putea fi interesantă o carte despre șah, așa că am ajuns să citesc Gambitul Damei și încă nu știu ce sentimente am față de acest roman.

Povestea lui Beth a fost frumoasă, dar de multe ori, m-a făcut să simt emoții bizare. Multe secvențe nu își aveau rostul în acțiune, iar Beth a fost continuu un personaj delicat care pare că ar fi avut nevoie de ajutor. Apreciez efortul depus de autor, pentru că se observă că acesta s-a informat temeinic înainte de a scrie Gambitul Damei, iar toate descrierile partidelor de șah ale lui Beth sunt dovada că acesta a avut nevoie de multă informare pentru a scrie această poveste.

Însă, se pare că Walter Tevis s-a axat numai pe aceste scene. Din punctul meu de vedere, acțiunea ar fi avut nevoie de mult mai multe, iar Beth ar fi trebuit să aibă un destin mai complex, măcar în final.

Mă așteptam ca măcar spre final, Beth să își găsească iubirea și să aibă parte de un deznodământ care să ne arate împlinirea ei, însă tot șahul a rămas cel mai important lucru din viața ei. Poate că tocmai asta a vrut autorul să arate, dar eu mă așteptam ca povestea lui Beth să se îndrepte într-o altă direcție.

Descrierile tuturor mutărilor de șah au devenit cam plictisitoare din a doua jumătate a cărții și am fost dezamăgită. Prima jumătate m-a prins și mi-a făcut un dor uriaș de a juca șah, de aceea am fost dezamăgită să văd că acțiunea rămâne simplă, fără vreo altă direcție promițătoare.

Cred că pentru cei care apreciază poveștile ușoare, Gambitul Damei va fi o carte bună, iar pentru iubitorii de șah, aceasta va fi perfectă! Poate voi veți avea o altă experiență cu acest roman! Până la următoarea recenzie, vă doresc lecturi magice, dragilor și nu uitați să oferiți șanse tuturor cărților pe care le întâlniți!