Recenzie-Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 de Ruta Sepetys

Titlu: Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica Publushing House

Nr. Pagini: 350

Traducere: Gabriela Stoica și Ioana Socolescu

Punctaj: 5/5

"Să nu ai încredere în nimeni! Ai grijă cu cine și ce vorbești! Ești urmărit la orice pas."

"Trăiau in întuneric. Erau ca niște umbre. Cu mâinile vârâte în adâncurile buzunarelor, cu degetele înghețate strânse pumn. Nu se priveau ochi în ochi, de teamă ca frica să nu pună stăpânire pe ei. Și totuși, ochi invizibili erau ațintiți necontenit asupra lor. Chiar și în întunericul cel mai adânc urmăreau. În permanenţă. Veșnicul sentiment că românii erau sub supraveghere. Așa era descrisă atmosfera; împovărată de norii unei furtuni mocnite. Și nu sunt vorbe goale."

Ne întoarcem în trecut, în timp ce în Europa regimurile comuniste se prăbușesc, însă în România, dictatura lui Ceaușescu este încă în floare, iar toți românii se întreabă dacă o lume unde este libertate există cu adevărat.

Oamenii sunt speriați și vigilenți la securiști, pentru că aceștia știu că pot fi ascultați în orice secundă și oricine poate fi informator, chiar și propriul copil, propria soție sau propriul tată, nu poți avea încredere în nimeni. Nici măcar în tine însuți.

Astfel, îl cunoaștem pe Cristian Florescu, un elev de liceu în vârstă de șaptesprezece ani care are visuri mărețe și care își dorește să ajungă la fel de curajos ca bunicul lui și, pe lângă toate acestea, își dorește să fie scriitor.

În mica lui cameră din debaraua casei ascunde un caiet cu toate ororile comunismului în care a.cesta povestește tot ceea ce îndură un român, tot ceea ce se întâmplă în Europa de Est, în timp ce toți cred că Ceaușescu este un bun dictator.

Numai că mințile strălucite ajung, de cele mai multe ori, să se răzvrătească și să sufere în urma rebeliunii lor. Așa ajunge Cristian să fie șantajat și racolat de către Securitate și să se transforme într-un spion al regimului pe care îl urăște.

"Regimul vrea să credem că suntem neputincioși. Tocmai aşa ne fură puterea îmi spunea Bunu. Dar cuvintele, creativitatea, au forță, Cristian. Foloseşte-te de forța asta, de mintea ta."

El are două variante: să își facă un plan prin care să bată securiștii și regimul cu propriile lor arme, sau să își trădeze familia și prietenii procurându-le securiștilor informații despre ei. Informatorii au fost dintotdeauna într-o situație delicată, iar Cristian crede că poate fi de ambele părți, însă habar nu are că astfel el riscă totul.

Într-o lume în care oamenii nu cunoșteau gustul fructelor și nu aveau electricitate și apă caldă, într-o lume unde frica era sentimentul predominant, într-o lume greșită în care oamenii era controlați la orice pas, o rază de soare apare prin tot întunericul dictaturii lui Ceaușescu, iar această rază de soare se numește Revoluție.

Revoluția anunță libertatea și sfârșitul fricii, o schimbare și o transformare în bine, o lume nouă în care oamenii pot vorbi cu voce tare și pot spune tot ce gândesc, dar cu ce preț? Câte urlete va trebui Cristian să îndure ca să ajungă la sfârșitul șoaptelor?

Sfârșitul șoaptelor, Decembrie 1989 sau, așa cum este titlul în engleză, I must betray you, titlu care cred că se potrivește mult mai bine, este o carte cu un impact uriaș, mai ales asupra unui român. Când am auzit că Ruta Sepetys va scrie această carte, mi-am promis să o citesc imediat ce apare. Deși voiam să o citesc de când apăruse în engleză, am decis să aștept să o și am, așa că am stat să se traducă și la noi.

Povestea lui Cristian Florescu, cel care îi reprezintă pe întregii români, este una impresionantă, emoționantă, dură și sfâșietoare. Mi-a fost greu în nenumărate rânduri să citesc totul și a fost imposibil să rămân imună în fața poveștii.

M-am înfuriat și mi s-a rupt sufletul la gândul că părinții noștri, bunicii noștri, atâția oameni au trăit asta și au fost nevoiți să treacă prin această frică și printr-o viață atât de săracă și de tristă.

Cristian Florescu a fost un personaj curajos și frumos, construit în așa fel încât să îi reprezinte pe toți tinerii care au luptat pentru libertate, indiferent cât de scump a fost prețul. Mi-a plăcut de el, de Liliana și de Luca foarte tare, însă pe Cici am disprețuit-o și încă nu știu ce să simt față de acest personaj.

Este dureros să citești o ficțiune istorică știind că povestea fictivă din fața ta își are rădăcinile în istoria propriului tău popor, un popor care a fost supus la multe dureri și multe trădări, la multă cruzime. Respectul și admirația mea pentru Ruta Sepetys sunt uriașe încă de când am citit prima carte scrisă de ea și cred că este mare lucru ca un autor să depună atâta efort în a cunoaște o țară atât de bine, împreună cu tot trecutul ei, pentru a scrie genul acesta de carte despre ea.

Vă recomand din suflet Sfârșitul șoaptelor și sper ca și voi să fiți la fel de impresionanți și de emoționați în fața acestei povești reale a românilor. Sper ca și voi să citiți cu piele de găină și cu lacrimi în ochi această carte atât de frumoasă și atât de profundă.

Sper că veți fi curioși să citiți cartea Rutei Sepetys dedicată nouă și sper să dați șanse tuturor lecturilor care vă ies în cale. Până data viitoare, până la următoarea recenzie, vă doresc lecturi magice, dragilor!