Recenzie-Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys

Titlu: Printre tonuri cenușii

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica Publishing House

Nr. Pagini: 311

Traducere: Gabriela Stoica

Punctaj: 5/5

,,V-ați întrebat vreodată cât valorează viața unui om? În dimineața aceea viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

Ne aflăm în iunie, 1941, în Lituania, acolo unde Lina locuiește împreună cu familia ei. Lina are doar cincisprezece ani și visează să ajungă la școala de arte din Vilnius. Tatăl ei este rector universitar, iar arta și cultura o pasionează dintotdeauna.

Cu toate acestea, visele ei sunt spulberate într-o singură noapte, atunci când trupele sovietice NKVD le intră în casă și îi arestează pe Lina, pe mama și pe frățiorul ei. Aceștia sunt smulși cu brutalitate din căminul lor și sunt aruncați în vagoane pentru transportul animalelor.

Împreună cu alți oameni din satul lor, fără condiții și fără demnitate, aceștia se îndreaptă spre Siberia. Nimic nu este mai dureros decât faptul că Lina și familia ei este despărțită de tatăl ei, așa că aceasta începe să facă tot felul de desene pe care le lasă în urma ca și indicii, pentru ca tatăl lor să îi găsească.

Numai că vremurile cumplite pe care le trăiesc îi duc atât de departe, încât toate speranțele lor sunt distruse. Ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial, atunci când NKVD-iștii tratau oamenii ca pe niște sclavi, atunci când viețile lor valorau atât de puțin, că puteau fi încheiate în orice clipă cu un singur glonț.

,,-Rostiți-vă rugăciunile, copii, iar eu le voi auzi. Rugați-vă pentru Lituania.”

În tot acest haos, Lina îl cunoaște pe Andrius, care devine singurul lor prieten. Însă războiul poate rupe de lângă tine oamenii pe care îi iubești în mai puțin de o clipă. Deci, ar putea, oare, iubirea să fie cea care o va salva pe Lina?

Cu toții știm despre Al Doilea Război Mondial, dar puțini știm despre întâmplările trăite de țările baltice. Sub stăpânirea lui Stalin, sub tratate și înțelegeri între germani și sovietici, soarta statelor baltice a fost hotărâtă prin „Protocolul adițional secret” al pactului de neagresiune sovieto-german din 1939. Ceea ce a dus la dispariția statelor baltice de pe harta Europei. Abia după 50 de ani, acestea și-au recâștigat independența.

Deja am înțeles că Ruta Sepetys se ocupă cu ficțiunea istorică, însă poveștile sale sunt zguduitoare, menite să îți frângă inima în fața unor evenimente pe care oamenii le-au trăit cu adevărat. Nu știu cum de s-a întâmplat să pun mâna pe această carte, având în vedere tot ce se întâmplă acum în lume, însă Printre tonuri cenușii a fost singura carte care mă atrăgea din bibliotecă.

Habar nu aveam despre ce este vorba, dar am scos-o de pe raft și am început să o citesc, iar în mai puțin de câteva ore, deja o terminasem și, probabil, mă terminase și ea pe mine. În prezent, războiul este un subiect sensibil, iar faptul că am citit despre ceea ce au trăit lituanieni cândva, mi-a frânt inima. Povestea Linei este sfâșietor de tristă, pentru că este reală. Este incredibil cum oamenii au putut trăi asemenea vremuri, cum au putut să fie despărțiți de familii și tratați atât de îngrozitor.

Personajele cărții sunt impresionante și înduioșătoare. Elena, mama Linei, a fost unul dintre personajele mele preferate, cu bunătatea, calmul și speranța ei. Jonas, frățiorul Linei a fost imaginea tuturor copiilor pe care războiul i-a forțat să se maturizeze, răpindu-le copilăria.

Însă preferații mei au fost Lina și Andrius. Am tot așteptat să văd cum va încheia Ruta această poveste și pot spune că finalul este unul dulce amar. Printre tonuri cenușii m-a cucerit și mi-a frânt sufletul, iar gândul că toate cărțile Rutei sunt inspirate din evenimentele reale trăite de oameni, face ca totul să fie și mai dureros.

Dacă doriți să citiți ficțiune istorică, dacă doriți să participați la câteva povești impresionante pe care oamenii le-au trăit, cărțile scrise de Ruta Sepetys sunt perfecte!

Eu nu îmi găsesc cuvintele în fața acestui subiect. Pe tot parcursul cărții am simțit o furie uriașă și nu voi putea înțelege vreodată mințile goale care recurg la război. Deși, explicația este simplă: oamenii nu vor fi niciodată pregătiți pentru pace.

Sper că v-am făcut curioși de această carte și sper că îi veți da cândva o șansă, pentru că merită cu adevărat! Până data viitoare, sper să aveți parte de lecturi magice, dragilor și sper ca prezentul să nu devină un alt subiect în cărțile scrise de Ruta Sepetys.

,,Faptul că oamenii nu învaţă nimic din istorie e lecţia cea mai amară pe care istoria ne-o dă." -Aldous Huxley