Recenzie-Cimitirul animalelor de Stephen King

Titlu: Cimitirul animalelor

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Nr. Pagini: 587

Traducere: Ruxandra Toma

Punctaj: 5/5

,,Moartea era o noțiune abstractă. Cimitirul Animalelor era real. În pietrele funerare de-acolo erau ascunse adevăruri pe care le putea simți și mâna unui copil.”

,,Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar și pe el însuși? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârșit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste. Tu, cititorule, ești atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectură, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Și nu poți să renunți pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!”

Lucas Creed și soția sa, Rachel, se mută cu cei doi copii ai lor în Ludlow, un orășel din Maine. Împreună cu Ellie, Gage și motanul lor, Church, cei cinci încep o nouă viață într-un orășel unde câștigă din prima clipă prietenia lui Jud și a Normei.

Jud și Norma sunt un cuplu de bătrânei care locuiesc lângă noua casă a familiei Creed și sunt cei care vor deveni cei mai buni prieteni ai acestora. Însă pe atunci, Lucas nu știa în ce infern avea să îl atragă Jud.

Când Ellie întreabă unde duce cărarea care se vede de la casa lor, Jud se vede nevoit să îi ducă pe aceștia într-o drumeție pe cărarea care duce la Cimitirul Animalelor, locul unde fiecare generație de copii a venit și și-a îngropat animalele moarte, transformând locul într-un cimitir plin de cruci și pancarte șterse de timp.

Însă odată ce au călcat în Cimitirul Animalelor, totul s-a schimbat. Tot ce speră Louis este ca motanul lor să nu moară prea curând, căci asta i-ar frânge inima lui Ellie. Dar habar nu aveau că inimile aveau să li se frângă de mii de ori mai rău și mai dureros.

Când Louis începe să aibă coșmaruri cu Cimitirul, când începe să simtă teamă, când pierde primul pacient și primește tot felul de semne sinistre, acesta știe că a intrat într-un loc întunecat din care cu greu mai poate scăpa.

Cimitirul Animalelor este un loc întunecat în care odată ce ai intrat, ești ca și distrus. Puterea Cimitirului te va urmări toată viața și te va distruge. Dar atunci când Louis cunoaște cu adevărat puterea Cimitirului, totul se transformă într-o realitate bolnavă.

Fără a-i spune nimic lui Rachel, Louis păstrează secretele orașului și al forței malefice care s-a abătut asupra lor. Iar totul avea să se schimbe atunci când acel ceva rău și întunecat le distruge familia.

Moartea se strecoară în viețile lor furându-le totul. Dar dacă Louis poate să sfideze chiar și cea mai feroce putere din univers?

După cea mai îngrozitoare zi din viața lor, când Louis și Rachel se află la ore distanță unul de celălalt, Louis ia o decizie care ar trebui să repare totul, dar rezultatul îi va arăta că viața, moartea și destinul nu pot fi sfidate.

Iar prețul plătit va fi scump. Totul se transformă într-o realitate îngrozitoare pe care nici în cel mai rău coșmar nu și-ar fi imaginat-o. Cimitirul Animalelor și-a pus amprenta asupra lor, la fel cum a făcut-o cu generații întregi...

Sângele, mirosul morții, puterea ei și grozăviile pe care le poate face sunt singurele lucruri care le-au rămas. Nimic nu va mai fi vreodată la fel...Însă finalul ne lasă cu o întrebare, cu șansa de a crede propria noastră variantă de final...

Genul horror era singurul pe care nu îl încercasem, pentru că îmi era teamă de ce aș putea citi, de faptul că s-ar putea să nu îmi placă, de gândul că regele horror-ului, Stephen King, mă va dezamăgi sau mă va speria prea tare. Așa că ocazia de a citi primul meu horror s-a ivit abia acum, într-un moment perfect, în luna octombrie, pentru un maraton dedicat Halloween-ului.

Ce lună ar fi mai potrivită pentru o asemenea lectură? Așa că am început Cimitirul Animalelor lăsându-l pe King să mă șocheze. La început, și de fapt, o bună parte din carte, mă tot întrebat unde este tot horror-ul, când devine povestea sinistră, când voi avea parte cu adevărat de șocul a la King, însă totul s-a schimbat de la jumătatea cărții încolo.

Cimitirul Animalelor a fost o carte îngrozitoare, în cel mai bun sens posibil, a fost atât de bolnavă și de groaznică, acțiunile au fost atât de dezgustătoare și de greu de imaginat, ca să spun într-un singur cuvânt totul, au fost horror.

Evident că am trecut din nou prin aceeași experiență ca și cu Verity, am terminat cartea și nu știam ce să simt, nu știam dacă merită o stea sau cinci, nu știam ce să cred și ce să simt. Dar asta pentru că totul a fost atât de nou pentru mine. King a scris impecabil această carte și cred că orice iubitor de horror este de acord cu mine.

Dar după ceva timp de gândire, am ajuns la concluzia că mi-a plăcut foarte mult. Cu toate că am oscilat ca și la thrillere între gândul de a-mi cumpăra toate cărțile lui King sau a nu mai citi horror niciodată. Dar se pare că în cele din urmă, trec și eu în rândul cititorilor care iubesc acest gen și, mai ales, în rândul fanilor lui King, acest rege al groazei și al poveștilor sinistre.

Cred că trebuie să ai o minte foarte strălucită pentru a născoci o astfel de poveste. Recunosc că Verity, ca și thriller, m-a îngrozit mult mai mult și nici nu a fost atât de sângeroasă, dar poate că m-am îmbărbătat eu cu atâtea thrillere citite între timp, cine știe?

Cert este că recomand această carte din tot sufletul și vă reamintesc încă o dată să dați șanse tuturor genurilor, căci s-ar putea să vă uimească ce fel de povești vă atrag. Cu toate că am auzit că acesta este cel mai light thriller al lui, abia aștept să îl citesc pe următorul și pe următorul și pe următorul și tot așa.

Înainte de a încheia această părere, trebuie să vă spun că am adorat că acesta a fost finalul, într-un fel ca cel de la Verity, lăsându-ne cu întrebări și, oarecum, lăsându-ne să deducem noi încotro s-a îndreptat totul. Iar pentru că totul a fost un horror, prefer să cred ce e cel mai rău. :)

Așa că, dragii mei, de acum vor urma recenzii și ale cărților ce se încadrează în acest minunat gen. Până data viitoare, eu vă doresc lecturi magice și sper că v-am făcut curioși de acest autor celebru care nu degeaba poartă acest nume; King este, într-adevăr, regele genului horror!