Recenzie-Cartea albă pierdută de Cassandra Clare & Wesley Chu

Titlu: Cartea albă pierdută

Autor: Cassandra Clare & Wesley Chu

Editura: Corint, colecția Leda Edge

Nr. Pagini: 447

Traducere: Roxana Olteanu

Punctaj: 5/5

Seria Blesteme Străbechi:

1) Manuscrisele roșii ale magiei (recenzie)

2) Cartea albă pierdută

3) The black volume of the dead

,,Dacă tu mori, a spus el, moare și parte din mine. Așa că ține minte, Magnus! Nu e vorba doar de viața ta. E vorba și de viața mea. Tu ține minte. Ești inima mea, Magnus Bane. Rămâi intact pentru mine!”

Magnus și Alec s-au mutat împreună cu fiul lor, Max, și se bucură de o perioadă liniștită în viața lor, asta până când Ragnor Fell împreună cu Shinyun Jung, doi vrăjitori din trecutul lui Magnus, apar în casa lui și îi dau viața peste cap.

Supuși lui Sammael, unul dintre cei mai de temut demoni, cei doi vrăjitori fură Cartea Albă de la Magnus și mai mult, îl înjunghie pe acesta cu un spin magic care îi lasă în piept o rană nedureroasă, aurie, plină de magie.

Iar acum, abia începe războiul dintre bine și rău...

Se spune că după o a doua lovitură de spin, cei care sunt înjunghiați trebuie să aleagă să o primească pe a treia și să devină supuși ai lui Sammael, sau să refuze și să își piardă viața din cauza propriei puteri mult prea puternice pe fare spinul le-o amplifică.

Acum, cei doi trebuie să plece în Shanghai și să le ia urma lui Ragnor și Shinyun și cum ar putea face asta singuri? Toată familia lor este gata să vină cu ei și să lupte împreună pentru viața lui Magnus și împotriva lui Sammael.

Viitorul se arată întunecat, însă indiferent de ceea ce îi așteaptă, vor rămâne împreună și vor lupta ca unul până în ultima clipă!

Demonul care nu poate veni în lumea lor, riscă să găsească un portal, o cale de a veni și de a distruge totul, făcându-i pe toți să i se închine. Iar dacă el nu poate veni în lumea muritorilor, singura cale este ca vânătorii de umbre să meargă în lumea celor morți, acolo unde domnește Sammael și unde pericolul amenință să îi tragă în ghearele lui.

E nevoie de putere, de susținere, dragoste și încredere pentru că Simon, Isabelle, Clary, Jace, Magnus și Alec să iasă cu viață din tărâmurile blestemate ale demonilor. Vor trece prin multe și se vor lupta împreună, însă oare vor reuși să își salveze prietenul?

,,-Deci ce vom face? a întrebat Simon. Părea deprimat.

-Îl înfrângem pe Sammael, a spus Jace, cu asprime.

-Distrugem spinul, a sugerat Isabelle.

Alec s-a uitat la ei atent, dar nu păreau să glumească. Magnus a spus:

-Nu știu cât de simple ar fi variantele astea.

Clary, cu un aer încăpățânat, a replicat:

-N-am crezut că ne-ai adus aici ca să facem chestii simple.”

Ce se va întâmpla cu ei? Ce se va întâmpla cu iubirea lor și ce se va întâmpla cu fiul lor dacă ei pățesc ceva? Alec trebuie să rămână nevătămat pentru a se putea întoarce acasă la Max, chiar dacă asta înseamnă să se întoarcă fără Magnus. Dar cum să se sfârșească totul și să îl piardă pe bărbatul pe care îl iubește și cu care are un copil?

,,-Până acum, a continuat Magnus, mie mi se pare că în viată trebuie să alegi iubirea, iar și iar, chiar dacă știi că te face vulnerabil și că mai târziu s-ar putea să suferi. Sau mai devreme. Nu ai de ales. Alegi iubirea, sau alegi să trăiești într-o lume pustie, în care ești doar tu. lar ăsta mie mi se pare un mod oribil de a-ți petrece eternitatea.”

Viața lor a fost întotdeauna complicată și periculoasă, însă cea mai dureroasă bătălie din viața lor se dă acum. Dar oare vor învinge?

Îmi era incredibil de dor de o carte scrisă de Cassandra Clare, pentru că știți că mulți ani, cărțile ei au fost preferatele mele, iar Cassie era scriitoarea mea preferată. Asta până să intru în lumea zânelor, la Hogwarts și în atâtea universuri minunate care au reușit să ajungă pe aceeași treaptă cu universul nefilimilor.

Îmi era dor de vânătorii de umbre, însă mai ales de Magnus și Alec. Magnus este personajul meu preferat, cel care a fost prezent în fiecare carte, în fiecare serie, a fost acolo secol de secol, împreună cu fiecare generație și m-am bucurat enorm de mult atunci când Cassie i-a dedicat lui și lui Alec o serie. Când am citit Manuscrisele roșii ale magiei, am fost fermecată de viața lor, de iubirea dintre el și Alec și de toate prin câte au trecut în relația lor.

Îmi amintesc și acum scena cu balonul cu aer cald, scena mea preferată, și îmi amintesc cât de rău mi-a părut cand s-a încheiat volumul, iar la vremea aceea nu aveam nici măcar scris în engleză volumul doi.

Vă imaginați că am primit imediat Cartea albă pierdută (thank you, mommy!), și am început-o cât de repede am putut. Mi-a plăcut să îi regăsesc pe toți cei dragi mie, pe Jace și Clary, pe Simon și Isabelle, mai ales pe Jem, dragul și iubitul meu Jem!

Am iubit acțiunea și povestea, dar cel mai mult am iubit felul în care a fost pusă în prim-plan dragostea dintre Alec și Magnus. Au fost multe secvențe în care Magnus a fost încăpățânat, așa cum știam deja că este, însă a fost adorabilă dorința lui continuă de a-l proteja pe Alec.

Scena bonus de la final a fost superbă, a fost o încheiere perfectă pentru un volum superb și cred că am prins o obsesie din a-i reîntâlni pe Jem și Tessa măcar pentru câteva pagini în fiecate carte, în fiecare serie.

Abia aștept ultimul volum din Blesteme Străvechi și nu am răbdare până va apărea, însă până atunci, am și Lanțul de aur și avem atâtea serii anunțate de Cassie, încât eu aș fi fericită dacă am mai avea cărți de-ale ei pentru cel puțin încă douăzeci de ani, așa cum se și spunea la un moment dat că vom avea.

Știu că romanele ei sunt foarte controversate în rândul cititorilor, însă eu am crescut cu poveștile ei și voi fi mereu îndrăgostită de lumea asta, de universul nefilimilor! Sper că v-a plăcut recenzia mea, iar până data viitoare, vă urez lecturi magice, dragilor!