Recenzie-Lanțul de Adrian McKinty

Titlu: Lanțul

Autor: Adrian McKinty

Editura: Litera, colecția Buzz Books

Nr. Pagini: 410

Traducere: Sanda Spiridon

Punctaj: 4/5

Rachel O'Neill este o femeie pe care viața a îngenunchiat-o, o femeie care a învins cancerul, care a trecut peste un divorț și care și-a găsit o slujbă nouă după meritele ei. Rachel este o femeie foarte puternică. Până când nu mai e.

În ziua în care trebuia să afle veștile de la doctor, ea este convinsă ca boala a recidivat, însă nu asta este lovitura pe care o primește ea. Adevărata lovitură este atunci când află că fiica ei, Kylie, a fost răpită.

Îți sună telefonul. Un străin ți-a răpit copilul. Ca să-l eliberezi, trebuie să răpești copilul altcuiva. Copilul tău va fi eliberat când părinții victimei tale răpesc un alt copil. Dacă oricare dintre aceste lucruri nu se întâmplă, copilul tău va fi ucis. Victimă. Supraviețuitor. Răpitor. Criminal. Vei deveni toate acestea. Acum faci parte din LANȚ.

Rachel nu știe de ce au ales-o pe ea, ei nu au dreptate, ea nu este puternică, nu. Ea este o mamă neglijentă, o femeie care ar fi trebuit să moară. Ea nu o merită pe Kylie iar din cauza neputinței ei, acum ființa pe care o iubește cel mai mult este condamnată la moarte.

Astea sunt doar câteva dintre gândurile lui Rachel dar ea se îmbărbătează știind că este singura salvare a fetiței ei. Trebuie să facă rost de douăzeci și cinci de mii de dolari, de telefoane de unică folosință, de un loc unde să țină ostaticul și de un copil. Poliția nu are voie să fie implicată căci în consecință, răpitorii fetiței ei vor primi ordin să fie ucisă. Lanțul știe tot. Lanțul nu poate fi păcălit.

În paralel cu Rachel este prezentată și perspectiva lui Kylie, închisă într-un beci, legată, speriată și plină de furie. Ea trebuie să facă un plan. Dar ea nu știe că mama ei se ocupă deja să o scoată de acolo cât mai repede.

Iar Kylie nu îi credea. Ea nu avea încredere în răpitorii ei. Cine ar fi avut? Fetițele dispar mereu...dar multe se și întorc...nu-i așa?

Gândul la ceea ce urmează să facă îi provoacă rău lui Rachel dar ea începe să se transforme atunci când o răpește pe micuța Amelia. Cum să răpești un copil, ce a făcut? Cum a putut să facă asta? Și dacă trebuia să o omoare pe micuță? ,,Să ucizi un copil-cel mai rău lucru pe care îl poate comite o ființă umană.” Cum ar putea?

Dar răspunsul vine repede: ,,Mai bine ea decât copilul meu.” Lanțul te transfigurează sufletește. Lanțul te obligă la cele mai imorale lucruri. Norocul ei este că îl are pe Pete, cumnatul ei care a fost acceptat de Lanț să o ajute pe Rachel. Dar cum ar putea să o scoată la capăt o simplă femeie bolnavă de cancer și un dependent de heroină?

Dezgustată de felul în care trebuie să se comporte cu Amelia, Rachel trebuie să se ocupe mai departe de părinții ei și de părinții victimei lor. Ea ar face orice pentru Kylie chiar dacă asta înseamnă să se implice în misiunea celorlalte verigi ale Lanțului.

Când își duce planul la bun sfârșit, Rachel primește un telefon prin care i se spune că fetița ei va fi eliberată. Chiar reușise? Era adevărat? Fetița ei era liberă și o aștepta. Când Rachel o reîntâlnește îi jură că nu o să o mai scape niciodată din ochi.

Așa că îi montează un cip GPS pentru a o urmări mereu. Dar nu era nevoie. Kylie nu mai este la fel, ea nu mai iese din casă, nu mai merge nicăieri neînsoțită. Ea a suferit o traumă care i-a răpit inocența iar atunci când află că și mama ei a răpit un copil, totul e prea mult.

Când Rachel scapă de Lanț și totul poate reveni la normal, ea primește un mesaj: aparține acum Lanțului. Odată intrată în algoritm, ei se pot întoarce să îi distrugă familia. Kylie, Pete și ea se sting zi de zi încă puțin. Sub amenințarea Lanțului nu rămâne decât un singur lucru de făcut. Să distrugă Lanțul.

Dar ei nu cunosc puterea Lanțului, așa cum Lanțul nu cunoaște puterea lor. Finalul anunță ropote de adevăruri și de minciuni, gloanțe, sânge și putere. Cine va fi câștigătorul acestei bătălii care pare deja pierdută? Când ești la un pas de victorie afli că adversarul tău a fost cu un pas înaintea ta. Dar ce faci când există un as în mânecă ce te poate distruge? Întrebarea e: cine deține asul?

Din punctul meu de vedere, Lanțul nu ar putea fi considerată neapărat un thriller. Având în vedere că în ultima vreme m-am axat pe thrillere, am avut parte de o mică dezamăgire. Așa cum mă așteptam ca Pacienta tăcută să fie similară lui Verity, aici mă așteptam ca Lanțul să fie măcar ca Pacienta...dar nu a fost așa.

Nu știu dacă este de vină faptul că primul thriller citit de mine a fost Verity, un thriller excepțional, așa cum ar trebui să fie fiecare, dar ceea ce a urmat după ea au fost doar încercări de thriller. Nu neapărat eșuate dar nici reușite.

Știu că Pacienta tăcută are cinci steluțe deși încă mă întreb dacă merita mai puțin în comparație cu Verity. Diferența de punctaj a făcut-o finalul. Dacă nu ar fi avut acel final probabil că ar fi avut 4 steluțe. La fel și Lanțul. Aici diferența a făcut-o finalul fericit pentru că dacă până acum celelalte au avut un final trist sau incert, Lanțul este opusul lor.

Acțiunea a fost atât de lentă, deși se întâmplau multe lucruri alerte și diferite. Mi s-a părut că nimic nu e înspăimântător sau șocant. Să nu mai zic că am anticipat finalul cu o sută de pagini înainte. Nu știu dacă asta și-a dorit autorul dar pentru mine ăsta e un minus pentru că a dispărut misterul înainte să încercăm să îl descoperim.

Personajele au fost bine conturate, împinse de emoțiile umane la acțiuni reprobabile și imorale. Și asta era de așteptat. Cine ar fi impasibil în fața răpirii propriului copil?

Nu pot spune că nu este o carte bună pentru că aș minți. Kylie m-a uimit în final, ceea ce a fost un plus în punctajul meu. Deși am anticipat adevărul, nu am anticipat cu totul finalul. Mi-a plăcut ideea Lanțului, mi-a plăcut felul în care toate personajele au suferit o evoluție forțată iar toate acestea m-au împins să îi ofer patru steluțe. Nu aș putea să îi ofer mai mult.

Diferit de Pacienta tăcută, acum voi spune că această carte este potrivită pentru cei care sunt la început cu acest gen pentru că, probabil, ei ar fi mult mai încântați de această carte, asta dacă nu au cu ce să o compare. Totuși, oricine poate citi Lanțul însă e mai bine că noi nu facem parte din el, nu-i așa?