Titlu: Micul Prinț
Autor: Antoine de Saint-Exupéry
Editura: Humanitas
Nr. Pagini: 93
Traducere: Marieva Ionescu
Ilustrații: Mihail Coșulețu
Punctaj: 5/5
Micul Prinț ar fi considerată o carte pentru copii însă copiii sunt naivi și inocenți iar ei nu înțeleg cuvintele din spatele ilustrațiilor și din spatele călătoriei Micului Prinț. Antoine de Saint-Exupery a scris o poveste cu o însemnătate enormă pentru adulți iar pe parcurs ce trec anii, cel puțin eu, percep diferit cuvintele și lecțiile dintre paginile acestei cărți.
,,A fost odată ca niciodată un prinţ, nu mai mare, dar nici mai mic decât un băieţel ca toţi băieţeii, care trăia singur pe o planetă mititică, departe de Pământ. Și poate că nu i-am fi aflat povestea dacă într-o bună zi pe planeta lui n-ar fi răsărit, pe nepusă masă, o floare. Iar floarea a prins să vorbească cu micul prinţ, și vorbele ei l-au încântat și l-au întristat în aceeași măsură, fiindcă i-au dezvăluit că dincolo de lumea așa cum o știe el se află încă multe-multe alte lumi. Și micul prinţ, cuprins de curiozitate, a pornit prin univers, străbătând planetă după planetă să-și facă prieteni, să cunoască și să înveţe.”
Însă Micul Prinț nu știa că lumea este mult mai complicată, mai complexă și mai rece decât și-ar fi imaginat el. Și nu se aștepta să îi fie atât de dor de floarea lui pe care o lăsase acasă, în urmă, înainte să plece în călătorie. Iar ceea ce avea să descopere nu se identifică deloc cu lucrurile care îl atrăgeau pe el.
Într-o prezentare a călătoriei unui copil, adulții primesc o lecție de viață de la autor, o lecție pentru niște oameni care au uitat să mai fie copii, acaparați de numere, acaparați de cele mai neînsemnate lucruri din tot universul, acaparați de aparențe și nu de esența lucrurilor mărunte.
„Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.”
De exemplu, avem faimoasa imagine pe care toți copiii și toți adulții au văzut-o cel puțin o dată în viață:
Câți dintre noi s-ar fi gândit că acest desen nu reprezintă o pălărie ci un elefan în burta unui șarpe boa?
Micul Prinț ne învață să ne bucurăm de lucrurile mici din viața noastră și ne dovedește faptul că adulții sunt mult mai triști decât copiii. A fi copil înseamnă a privi frumusețea în orice lucru, așa cum Micul Prinț o face cu planeta lui, cu oaia și cu floarea lui pe care o iubește nespus de mult.
„Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea
de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede
că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă,
fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub
clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru
ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea
am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea.
Fiindcă e floarea mea.”
Copiii iubesc mult mai mult viața pentru că ei o trăiesc la maxim în fiecare secundă. Copiii sunt exemplul demn de urmat pe care, din păcate, adulții nu știu să îl urmeze.
Iar de multe ori ar fi mai simplu dacă am fi și noi o vulpe, un prinț sau un trandafir dornic să fie iubit de cineva și atât. Fără complicații, fără viața de ,,oameni mari”.
Încă de când eram mică, cam cât Micul Prinț, încă de atunci am adorat această poveste și s-a numărat printre preferatele mele alături de Poveștile cu Apolodor, pinguinul pe care toți îl știm. Nu-i așa? Dulcile povești ale copilăriei!
Cum am spus, Antoine de Saint-Exupéry a fost mereu în ochii mei un ,,om mare” ce și-a păstrat sufletul de copil. Mi s-a părut dintotdeauna adorabil felul în care el alegea să deseneze întrucât atunci când arta este combinată cu sclipici totul iese briliant! Așa cum a ieșit și puștiul cu păr auriu și vise în inimă...
Asta este ceea ce a reusit de Saint-Exupéry cu această mică poveste despre un copil ce a îndrăznit să viseze. Iar acel copil sunt și eu cât și fiecare dintre noi, problema e că unii dintre noi ne-am rătăcit de pe planeta noastră, de lângă floarea noastră și ne-am transformat în locuitorii planetelor vecine, înstrăinați de propriul suflet. Eu aleg să fiu un Micul Prinț, voi?
„Toţi oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câţiva
dintre ei îşi mai amintesc”.
0 Comentarii