Recenzie-Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare de Suzanne Collins

Titlu: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare

Autor: Suzanne Collins

Editura: Nemira, colecția Armada

Nr. Pagini: 579

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Punctaj: 4.5/5

Prequel a seriei Hunger Games:

1) Jocurile foamei

2) Sfidarea

3) Revolta

AMBIȚIA ÎI VA DICTA.

RIVALITATEA ÎI VA CONDUCE

DAR PUTEREA ARE UN PREȚ

,,Deși există, răul nu triumfă.”

La Capitoliu, în ruinele din urma războiului, începe cea de-a zecea ediție a Jocurilor Foamei, un joc foarte sângeros cu scopuri dure ce iau forma răzbunării împotriva districtelor care au îndrăznit să se revolte.

Coriolanus Snow are optsprezece ani și se pregătește să fie mentorul unui tribut, speră el, câștigător. Familia Snow a fost o familie prestigioasă timp de generații întregi iar totul stă pe umerii săi acum să ducă numele glorios mai departe prin șansa de a fi mentor.

Deși renumele familiei Snow era cel de familie înstărită, în prezent totul atârnă de un fir de ață, de șansa lui Coriolanus de a fi mentorul tributului câștigător. În consecință, starea precară a familiei sale amenință să devină și mai firavă!

După pregătiri sărace cu ajutorul verișoarei lui, Tigris, Coriolanus pășește la locul extragerii în Capitoliu unde speranța sa de a-i reveni un tribut din primele două districte se destramă atunci când află nu numai că s-a ales cu un tribut din districtul 12, cel mai slab dintre toate, ci și că tributul este o fată.

Umilit, privind totul ca pe o pedeapsă din partea directorului, el știe că soarta lui stă acum în balanță. Tot ce trebuie să facă e să dea tot ce e mai bun. Iar pentru început trebuie să facă cunoștință cu Lucy Grey, tributul lui.

O tânără enigmatică, intrigantă și specială ca Lucy Grey reușește ușor să atragă încântarea și dragostea oamenilor și a iubitorilor Jocurilor Foamei. Dar mai rău, reușește să îl atragă și pe Coriolanus cu vocea ei, cu versurile pline de subînțelesuri, asemenea unei sirene care reușește să vrăjeacă cu cântecele ei.

Curând începe să se dea o bătălie în sufletul lui Coriolanus între dorința de a câștiga și ordinul de a urma regulile dar, mai presus de orice, răzbate dorința lui ca Lucy Grey să trăiască iar asta merită orice preț! Dar poate Lucy Grey să ucidă? Lucy Grey, ființa firavă, plăpândă, gata să se spargă în bucăți dar cu o postură mândră și rece.

,,-Nu vreau să mor, șopti ea.

-Bineînțeles că nu vrei. Iar eu n-o să te las. N-o să te las, Lucy Grey!”

Cu toate că ea a fost aleasă din districtul 12, ea nu provine din niciun district, un aspect demn de laudă, cum ar spune mamaiestoasa, bunica lui Coriolanus. Dar trebuie să joace în arenă iar Coriolanus e gata să lupte ca să câștige. Chiar dacă asta înseamnă să trișeze... Sau să se îndrăgostească de tânăra înlănțuită într-o cușcă a căror cântece sfâșietoare răsună în disperare.

,,-Ești o pasăre rară, Coriolanus

-Și tu, răspunse el.”

După bombardamente, atacuri neașteptate și pierderi considerabile, în locul celor 24 de tributuri doar 12 ajung în arenă. Și doar 11 de învins pentru a câștiga Lucy Grey. Când panica pune stăpânire pe Coriolanus, el ia decizii ce îi vor schimba drastic viitorul.

,,- Sper să te pot răsplăti cumva.

- Și eu sper. Nu știu cum, recunoscu el.

- Ai putea începe prin a te gândi că, de fapt, pot să câștig.”

Într-o zi sumbră peste care domnește moartea, în finala Jocurilor Foamei, Coriolanus trebuie să își plătească greșelile ajungând Apărător al Păcii împreună cu Sejanus la cererea lui dr. Gaul, o femeie rece capabilă doar de acte de cruzime.

Ce s-a întâmplat cu Lucy Grey? Unde este ea acum? Tot ce știe Coriolanus este că trăiește zi de zi cu dorința de a o mai vedea pentru o ultimă dată.

,,Zăpada cade mereu deasupra.” Nu-i așa?

Alături de ceilalți soldați pare că începe să se regăsească dar atunci când cel pe care îl privește ca pe un frate e gata să pornească pe un drum greșit, Coriolanus are doar două variante: să fie un trădător sau să fie un rebel. O luptă crâncenă se dă în inima lui condusă de rațiune...

Dar atunci când alegerile se răsfrâng asupra lui, tot ce îi rămâne de făcut este să fugă. Ce s-a întâmplat cu dragostea vieții lui, Lucy Grey? Ce s-a întâmplat cu stolul ei și cu viața ei? Printre spânzurători, lângă un copac, lângă un râu, departe de viața la care visa, Coriolanus își pune o întrebare: dacă a fi trădător e singura rezolvare?

Gata să șteargă urmele crimelor lui, el ia o decizie șocantă distrugându-i pe singurii oameni din viața lui. Cine este de fapt Coriolanus Snow?

Oh, vai! Coriolanus Snow, ce personalitate controversată, ce diferență între început și final, ce șoc și ce sentimente... Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare m-a intrigat cum nu se putea mai rău, și ce nume perfect pentru această carte!

Președintele Snow a fost un personaj pe care l-am urât. Toți cred că am făcut-o după ce am citit Jocurile Foamei. Cu toate că au trecut ani buni de atunci, când am auzit că Balada îl are ca protagonist pe Coriolanus Snow, în mintea mea era întrebarea constantă: președintele Snow? Acel Snow? Personajul negativ?

Ei bine, da! Despre acel Snow este vorba iar cel mai intrigant lucru este că întreaga Baladă se axează pe evoluția lui, pe drumul plin de încercări în care este pus să aleagă între moral și imoral iar secvențele în care el pare atât de uman și aproape demn de compasiune sunt într-o continuă contradicție cu adultul Snow pe care îl știam cu toții.

În timp ce în Jocurile Foamei luăm parte la una dintre edițiile șaptezeci, aici cunoaștem cea de-a zecea ediție când Jocurile erau la început și cunoaștem cum bazele lui au fost influențate de tânărul Coriolanus. Pentru cei care au citit Jocurile Foamei vor fi multe aspecte care vor veni ca explicație pentru comportamentul adultului Snow. Aici vom regăsi povestea din spatele Jocurilor și cum a ajutat Snow la evoluția lor.

Multe personaje rămân o enigmă până la final iar printre ele se numără și Lucy Grey, o tânără atipică, inuman de umană în unele secvențe, dacă o pot numi așa. Ea reprezintă în același timp teamă și curaj, slăbiciune și putere, ea este o enigmă la fel ca și cântecele ei iar Coriolanus cu greu o poate înțelege. Tot ce îi rămâne lui de făcut este să interpreteze versurile ei întrebându-se ce vrea ea să spună.

Lupta în arenă a fost foarte diferită și scurtă față de Jocurile Foamei pentru că noi avem tendința de a compara Balada cu seria iar din acest punct de vedere se poate vedea faptul că totul era abia la început. Stolul lui Lucy Grey a reprezentat pentru mine o adunare de oameni mult prea buni pentru a trăi în Districte sau în Capitoliu, motiv pentru care ei sunt comparați cu păsările care călătoresc peste tot dar care nu pot numi un loc acasă.

Sejanus este un alt personaj care la început a fost o enigmă pentru mine. El este prea sensibil și prea bun pentru lumea în care trăiește, prea slab. Mi-a plăcut enorm dorința lui de a face bine tuturor dar nu și mijloacele prin care decidea să facă asta. Probabil că de asta nici nu l-a plăcut Coriolanus pentru că eu cred că el și Sejanus ar putea fi puși cel mai bine în antiteză.

Finalul a fost unul potrivit pentru Coriolanus, pentru ființa plină de aspecte negative în care s-a transformat. Cu toate că spre final se aseamănă cel mai mult cu Snow pe care îl știam noi, el este aproape de nerecunoscut față de băiatul demn de milă de la început.

Am fost șocată și m-au trecut zeci de fiori când am citit secvența în care apare ultima oară Lucy Grey iar dacă veți citi și voi o să înțelegeți ce vreau să spun și de ce pare totul atât de sinistru.

Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare este o carte pe care nu am știut inițial în ce categorie să o încadrez dar acum după ce am citit finalul, după ce am stat să compar puțin acest volum cu restul celor trei, sunt de părere că este o carte scrisă foarte, foarte bine! Este o carte foarte bună tocmai pentru că este atipică, bazându-se pe evoluția personajului negativ iar noi ne luptăm să înțelegem dacă ne place de el sau nu.

Dacă nu ați citit Jocurile Foamei vă sfătuiesc să o faceți iar dacă vreți să citiți Balada, vă sfătuiesc să citiți prima dacă seria pentru a putea înțelege mai bine totul! Sper ca tânărul cât și președintele Coriolanus Snow să vă intrige și pe voi la fel de mult!