Advertisement

Responsive Advertisement

Recenzie-Into the Water de Paula Hawkins

    Titlu: Into the Water

    Autor: Paula Hawkins

    Editura: RiverHead Books

    Nr. Pagini: 368

    Punctaj: 3.5⭐/5⭐


"Lena's voice grew cold. I don't understand you. I don't understand people like you, who always choose to blame the woman. If there's two people doing something wrong and one of them's a girl, it's got to be her fault, right?"


    Majoritatea femeilor din orașul în care locuia Nel Abbott sunt moarte. Toate au fost înghițite de apele adânci de la Bulboana Înecaților.

    Apele râului blestemat au purtat femei, copile, tinere, iar asta se întâmplă de decenii întregi. Dar oare de ce? Și mai curios este că Nel este și ea moartă acum, iar sora ei, Jules, măcinată de regretul că a ignorat ultimul mesaj de la sora ei, este sigură că Nel nu s-a sinucis.

    Mai mult de atât, în urmă rămâne Lena, fiica lui Nel, de numai cincisprezece ani, o adolescentă complicată și răzgâiată, care poate să jure că mama ei nu avea gânduri suicidale.

    Cu doar un an în urmă, cea mai bună prietenă a Lenei sfârșise în același mod, iar acest eveniment a aruncat o umbră întunecată asupra celor două familii ale celor două prietene.

    Însă brățara lipsă de la mâna cadavrului lui Nel și secretele care ies la iveală, legate de oameni la care nici nu s-ar fi gândit Jules, o aruncă pe aceasta aproape într-o anchetă personală, jurând că va afla ce s-a întâmplat cu Nel.

    Numai că Lena avea neînțelegerile ei cu Nel, Jules însăși avea un trecut controversat cu sora ei, profesorii și procurorii din oraș le cunoșteau, iar toți au legături strânse cu trecutul familiei Abbott. Iar asta înseamnă un singur lucru: orice ar fi putut să o împingă pe Nel în Bulboana Înecaților. Așadar, fiecare personaj devine suspect.

    Mai mult de atât, Nel a fost obsedată ani de zile de moartea unei femei care s-a aruncat în râu. Ceea ce duce la o singură întrebare: de ce toate femeile populare, frumoase și inteligente sfârșesc în ape adânci?

    Am această carte în bibliotecă de ani de zile și o aveam pe listă de și mai mulți ani. Și m-am gândit că luna octombrie este luna perfectă pentru a începe lecturile polițiste, thrillerele și toate cărțile spooky de citit în preajma Halloweenului.

    Așa că Into the Water a fost prima lectură a acestei luni, însă nu pot spune că m-a dat pe spate și nici că m-a intrigat așa cum mă așteptam.

    Jules și Lena mi-au plăcut cel mai mult, deși au fost și personajele cele mai controversate, care m-au intrigat și m-au enervat de foarte multe ori. Însă m-am întrebat tot timpul care dintre ele a fost criminalul.

    Deși s-au perindat o mulțime de nume și de personaje în această carte, povestea despre trecutul dintre Nel, sora și fiica ei m-a făcut să reduc lista de suspecți la două persoane, însă habar nu aveam că finalul va fi mult mai diferit decât ceea ce bănuiam eu.

    Mi-a plăcut mult ideea cărții, însă pasajele de descriere și celelalte personaje, care păreau un pic delusional, au făcut ca lectura să fie greoaie pe alocuri și să mă plictisească.

    Știu că a fost o carte-fenomen la un moment dat și toată lumea o citea, motiv pentru care am ajuns, peste ani, să o am și eu pe rafturile mele. Și puteam să jur că o să fie o carte excepțională, dar, din păcate, realitatea a fost alta.

    În ape adânci a fost fascinantă și, deși nu a fost o poveste originală, mi s-a părut că avea foarte mult potențial, dar cumva finalul nu a fost atât de bun pe cât erau așteptările mele în mintea mea.

    Am fost uimită de întreaga poveste despre prietena Lenei, despre trecutul băgat sub preș și despre adevărul din spatele anumitor morți. Însă nu a fost de ajuns pentru ca această carte să mă câștige.

    Acum că mă gândesc, cred că puteam să încep cu orice altă carte și ar fi fost mai bună decât aceasta, despre care nu pot spune că este neapărat o carte slabă, dar stilul de scriere, personajele slabe și perspectivele întortocheate o fac să fie o lectură cam încețoșată și neclară.

    Totul este atât de complex și fiecare capitol este dintr-o altă perspectivă, încât nici măcar n-aș putea să scriu în recenzia asta în numele tuturor și să vorbesc despre fiecare în parte. Însă cred că personajul meu preferat a rămas până la final Lena și cred că Paula Hawkins putea să facă mult mai multe cu acest personaj.

    Așadar, prima lectură din octombrie este aceasta, despre care, dacă nu ați citit-o, sper să vă placă și sper să-i dați o șansă. Iar pentru cei care au citit-o, poate că îmi pot înțelege punctul de vedere și poate că În ape adânci ar fi fost cu totul altfel dacă o citeam acum mai bine de 10 ani, când am descoperit-o și am pus-o pe lista mea, împreună cu Fata din tren. Poate aceea va fi mai bună.

    Mulțumesc că mă citiți, dragilor!

    Cu dragoste,

    Ruxandra de la Angels from Books

Bookstagram-ul meu unde puteți găsi pozele pe care le fac, desene, reacții, unboxing-uri și multe altele: @angelsfrombooks

Lectură plăcută, dragilor! 😊

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii