Recenzie-Milarepa de Éric Emmanuel-Schmitt

Titlu: Concert în memoria unui înger

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Editura: Humanitas

Traducere: Ileana Cantuniari

Nr. Pagini: 72

Punctaj: 3.5-4⭐/5⭐

,,Șapte zile s-au scurs până sa ies din meditaţie. Mi-am adunat cărtile într-o boccea. Oasele mamei le-am luat cu mine înfaşurate în poalele veșmântului. De îndată ce m-am ridicat în picioare, suferinţa m-a doborât iarăși; eram copleșit de durere, mă clătinam. Am priceput că eram departe de Buddha.
Țineam prea mult la lucruri.
Nu renunţasem la nimic.”

Poate ați auzit de Milarepa, marele yoghin tibetan, înţeleptul care a străbătut nouă veacuri, trăind și experimentând toate formele vieții.

După atâta vreme, Milarepa apare în visele parizianului Simon. Noapte de noapte, un vis i se tot repetă în minte, iar Simon pornește pe un drum nou, pentru a înțelege de ce visează toate aceste lucruri.

În scurt timp, viaţa pe care o trăiește şi cea pe care o visează se suprapun, iar protagonistul pare că începe să trăiască într-o confuzie generală. Ce este real? Ce este vis?

Răspunsul este unul pe cât de simplu, pe atât de zguduitor. O femeie ciudată pe care Simon o întâlneşte într-o cafenea din Paris îi dezvăluie adevărul. Însă oare era Simon pregătit pentru adevăr?

Poate într-o altă viață totul ar fi fost mai simplu...

Totul se combină cu spiritul budismului tibetan, cu iluminarea prin suferinţă şi dragoste, cu karma, conceptul de vieți trecute și capacitatea de a ierta.

Cine a fost oare Milarepa? Și care este oare povestea iertării din spatele numelui său?

Mi-am promis să citesc toate cărțile lui Eric-Emmanuel Schmitt. Iar Milarepa cea față este cea despre care mi-am pus cele mai multe întrebări. Va fi bună? De ce e atât de scurtă? Cine e Milarepa?

Curios lucru, mai ales pentru un nume atât de mare. Însă eram atât de curioasă ce putea scrie Schmitt despre el. Însă era clar că un om atât de talentat poate scrie orice. Că doar o face exemplar de bine!

Așa că iată-mă aici. Am citit povestea lui Milarepa...și multă vreme nu am știut ce să cred. A fost o poveste ciudată, mai ales pentru că mare parte dintre cărțile lui Schmitt sunt ciudate. Însă într-un sens bun.

A fost ciudată, inedită, dar, ca de fiecare dată, a ascuns o lecție. E ca și cum Schmitt ar fi vreun discipol care ne predă lecții despre viață cu fiecare nuvelă a a sa.

Svastika și Simon nu au fost pe gustul meu, însă și ei și Milarepa au avut, oarecum, un comportament și niște vieți duale, iar la final tot ce am putut gândi a fost asta: oare există izbavire pentru sufletele care greșesc mult pe parcursul unei existențe?

Această carte are acea atmosferă de lectură cu o mică urmă de spiritualitate și de magie, în special datorită renumitul Milarepa din Tibet pe care probabil mulți îl știați deja.

E specială, e tristă, e frumoasă. Este o nuvelă fix în stilul lui Eric Emmanuel-Schmitt! Adică merită și este inedită și emoționantă! Și știți ce înseamnă asta? Că o recomand și că sper din suflet să vă placă!

Mulțumesc că mă citiți, dragilor! Să aveți un an splendid!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angels From Books