Recenzie-Răsăritul în ziua extragerii de Suzanne Collins

Titlu: Răsăritul în ziua extragerii

Autor: Suzanne Collins

Editura: Nemira, colecția Armada

Nr. Pagini: 376

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Punctaj: 4/5

Seria Hunger Games:

0) Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare

0.5) Răsăritul în ziua extragerii

1) Jocurile foamei

2) Sfidarea

3) Revolta

,,O lovitură de tun îi confirmă moartea, în timp ce corpul ei își pierde vlaga. Oricine ar fi fost ea, acum a plecat. Trupul ei firav, înfometat, zace liniştit, în sfarşit într-un loc unde Capitoliul nu poate ajunge. Mă aplec și șoptesc la urechea ei dureroasă. Un mesaj personal pentru creatorii-de-joc.
-Voi i-aţi făcut asta! Vă defineşte!
Apoi spun, în locul ei, ceea ce ea nu mai poate spune:
-Ucigaşilor!”

Cu toții ni-l amintim pe Haymitch Abernathy, mentorul pe care Peeta și Katniss l-au avut în Jocurile Foamei. Însă puțini știu povestea lui. A câștigat a 50-a ediție a Jocurilor Foamei, dar tot ce putem vedea în ochii lui e multă durere.

Cum a ajuns, oare, un câștigător al Jocurilor să fie atât de îndurerat, veșnic amețit de aburii alcoolului, când se presupune că a învins în lupta crudă din a 50-a ediție?

Când ești condamnat să pierzi tot ce iubești, care este lucrul pentru care încă mai merită să lupți? Ne aflăm cu 24 de ani înainte de povestea lui Kat și a lui Peeta. Suntem în Districtul 12, în ziua extragerii pentru o nouă ediție a Jocurilor Foamei. Ironia face ca ziua lui Haymitch Abernathy să fie dintotdeauna chiar ziua extragerii. Însă, în acest an, tot ce își dorește de ziua lui este să treacă cu bine peste încă o extragere, pentru a-și petrece restul zilei cu Lenore Dove, fata pe care o iubește.

Iar în acest an, inevitabilul este mult mai greu de depășit, pentru că, de această dată, Capitoliul a dublat numărul tributurilor, ca pedeapsă pentru mișcările celor care luptă pentru pace și care iau tot mai mult amploare în toate districtele.

Dar e nevoie de o singură greșeală pentru ca numele lui Haymitch să fie strigat. Trei tributuri din Districtul 12, aruncați în lupta sângeroasă organizată de Capitoliu.

Cu câteva ore în urmă, fratele lui îi ura „La mulți ani, Haymitch”, iar acesta visa să o strângă în brațe pe Lenore. Acum, Haymitch Abernathy știe că nu se va mai întoarce niciodată acasă. Știe că ultima față pe care o va vizualiza nu va fi a mamei lui, a iubitei sau a fratelui său, ci va fi a președintelui Snow, care îl va bântui când va închide ochii. Pentru că Haymitch reușește cumva să îl sfideze, iar Snow nu va accepta asta fără să scape de tributul care are toate șansele să câștige. Așadar Haymich Știe că va pieri în această bătălie pe viață și pe moarte.

Numai că este aruncat în arenă, printre alianțe șubrede, iar moartea nu mai pare cea mai rea posibilitate. Pentru că, departe de arenă, unde soarele nu mai răsare, toate speranțele și visurile lui Haymitch sunt spulberate. Cine a spus că să mori e cel mai întunecat scenariu?

Trebuie să știți că am iubit cu adevărat Hunger Games. A fost prima serie pe care mi-am cumpărat-o online, pentru a-mi aparține, atunci când încă nu aveam o bibliotecă. Asta se petrecea acum zece ani. Am iubit-o, am adorat-o. Am fost fericită chiar și când a ieșit Balada lui Snow. Însă de această dată eram și mai fericită. Pentru că l-am iubit pe Haymitch din prima clipă și abia așteptam să citesc povestea lui.

Și aceasta și, deopotrivă, povestea lui Snow mi-au plăcut, însă nu au primit cinci steluțe pentru că parcă nu s-au ridicat la măreția seriei Hunger Games, la nivelul celor trei volume, cu toate că Răsăritul în ziua extragerii era pe aproape.

Mi-a plăcut cum a început, mi-a plăcut toată nebunia din arenă, însă partea mea preferată este finalul. Deși este atât de trist, cineva trebuia să și sufere în seria asta pentru a purta rolul de salvator mai târziu.

Pentru că eu consider că Haymitch a jucat un rol uriaș în viața lui Peeta și a lui Katniss, iar epilogul acestei cărți mi-a dovedit cât de mult au însemnat și ei pentru el. Mi-a plăcut mult povestea aceasta, mai mult chiar decât aș fi crezut. Deși uneori a mers mai greu, simțeam că fanii aveau nevoie de această perspectivă!

Dar asta nu înseamnă că nu îmi pare rău pentru soarta unuia dintre cele mai frumoase personaje secundare pe care le-am întâlnit. Cu tot cu defectele lui, Haymitch a fost mai mult decât aș fi crezut, iar el este dovada că soarele răsare chiar și atunci când zăpada a îngropat totul. Da, da, un joc de cuvinte pentru cunoscători...

Nu pot decât să vă recomand din toată inima Hunger Games care pentru mine este una dintre seriile mele de suflet, pentru ca mai apoi să ajungeți la această carte minunat de tristă. Pentru că merită! Pentru că Suzanne Collins a știut cum să ne câștige de fiecare dată. Iar soarele nu a fost nicicând mai strălucitor ca în ziua în care Haymitch s-a trezit de ziua lui într-o lume mai bună.

Mulțumesc că mă citiți!

Cu dragoste,

Ruxandra de la Angels From Books