Recenzie-Cât timp înfloresc lămâii de Zoulfa Katouh

Titlu: Cât timp înfloresc lămâii

Autor: Zoulfa Katouh

Editura: Bookzone

Nr. Pagini: 429

Traducere: Maria Dosei

Punctaj: 5⭐/5⭐

,,Fiecare arbore de lămâi va da rod și din fructul său alt lămâi se va naște, dăinuind, astfel, pe vecie.”

În timp ce tinerii de optsprezece ani își trăiesc adolescența, Salama trăiește un coșmar. Viața ei din orășelul Homs, din Siria era cândva perfectă, dar pare că a trecut o eternitate de atunci. Avea doi părinți care o iubeau, un frate și o cumnată pe care o considera sora ei, avea o viață minunată, era studentă la farmacologie și visa în culori. Dar acum totul este un cumplit gri, ba chiar un negru care amenință să înghită totul.

Culorile au murit atunci când războiul a izbucnit în Siria. Bombele i-au răpit familia, casa, visurile și libertatea. Forțată să găsească un nou loc în care să locuiască, speriată de soldații care pândesc din umbră, prinsă între spitalul unde muncește ajutându-i pe răniți și între cumnata ei însărcinată care este singura rudă care i-a mai rămas, Salama încă luptă!

Însă mintea ei este dușmanul ei cel mai mare, iar protagonista noastră ascunde mai multe traume și suferințe decât ne putem imagina. Dar chiar și așa, ea face totul pentru Layla și pentru promisiunea făcută fratelui ei. Aceea că o va scoate pe Layla și pe copilul lor din țară. Promisiunea făcută acestuia a devenit rugăciunea și mantra ei zilnică...

Nimic mai imposibil când Siria este în plin război, când restul lumii pare atât de departe de ei. Însă în toată marea întunecată din viața ei se strecoară curând culorile. Când Kenan, un tânăr protestatar pe care simte că îl cunoaște dintotdeauna se strecoară în inima ei, visurile Salamei parcă învie, scăpărând prin ruinele unei lumi mult prea îngrozitoare.

Însă, mai mult decât visurile ei, ceea ce contează acum este că Salama are o nouă viață pentru care să își facă griji. Numai că are din nou o familie, sentiment pe care nu se gândea că îl va mai avea vreodată. Când Kenan și frații lui încep să facă planuri împreună cu Salama și Layla, realitatea o lovește o ultimă oară pe tânăra a cărei viață pare că nu o să mai prindă vreodată un curcubeu.

Cum să mai visezi printre cadavre și bombardamente? Printre semeni care își pierd suflarea în brațele tale? Dacă viața este atât de cumplită, cum să nu îți dorești moartea? Iar ce-i mai greu abia acum urmează în viața Salamei...

Cât timp înfloresc lămâii, încă există speranță! Ei bine, dragilor, scriu cu lacrimi în ochi această recenzie pentru care mi-am adunat gândurile și emoțiile cu greu. Văzusem câteva păreri pozitive despre această carte, dar nu atâtea încât să înțeleg despre ce este povestea. Și, cum nu obișnuiesc să citesc sinopsisul, am zis să îi dau o șansă și să văd cum va fi.

Știam atunci că îmi va frânge inima? Că voi plânge îngrozitor citind-o? Ei bine, nu știam, căci altfel m-aș fi pregătit emoțional. Deși, cred că nimeni nu se poate pregăti să citească această ficțiune istorică despre realitatea din Siria. Mereu am spus că cele mai sfâșietoare cărți sunt cele inspirate din realitate, mai ales când acea realitate încă este atât de vie.

Cât timp înfloresc lămâii mi s-a părut zguduitoare. M-a frânt. Gândul că undeva, într-o lume în care eu pot ieși să admir cerul, să privesc soarele, să mănănânc o înghețată și să alerg în parc, există un loc în care oamenii mor, în care copiii se sting jurând să povestească tot infernul lui Dumnezeu, mi se pare cumplit, insuportabil.

Pentru cineva empatic, pentru cineva atât de emotiv ca mine care simte totul prea profund, Cât timp înfloresc lămâii a fost o carte care mi-a făcut rău. Dar nu regret nici măcar o clipă că am citit-o. Este, poate, una dintre cele mai bune cărți de ficțiune istorică citite până acum. Însă cred că aici nici măcar nu mai este vorba despre măiestria autoarei și despre toate emoțiile transmise, cât despre mesajul ei.

Războiul din Siria a început în 2011 și nu s-a terminat nici azi, iar faptul că sirienii sunt obligați să fugă și să aducă pe lume astfel de povești, este strigător la cer. Asta pentru sirienii norocoși care au șansa de a fugi...

M-a mișcat de fiecare dată iubirea personajelor pentru Siria, însă ce m-a durut cel mai mult a fost finalul și marele plot twist de la jumătatea cărții legat de mintea Salamei. Abia acum, citind această carte, am realizat că noi, oamenii cu adevărat liberi suntem privilegiați să trăim într-o țară atât de diferită de Siria.

Mi-am umplut telefonul de citate și m-am îndrăgostit de această carte. Am pierdut șirul dăților când am început să plâng și, așa cum a spus și Mihai Morar, am rămas cu o dorință uriașă în suflet. Aceea de a lăsa o lume mai bună în jurul nostru. Însă rămân cu regretul că recenziile noastre și revolta pe care o simțim, nu vor schimba nimic.

Cred că toată lumea ar trebui să citească această carte. Cred că Zoulfa Katouh ne oferă tuturor un motiv de fericire că trăim viața pe care o trăim. Însă cu greu am putut trece peste sentimentul de empatie pentru sirieni.

E inadmisibil ca în 2023 să mai existe conceptul de război. Și să se și extindă în țări care sunt atât de aproape de noi. Cumplit. Simt că oamenii nu au fost niciodată mai înapoiați ca acum, trăind într-o lume modernă ca niște barbari.

Mulțumesc că mi-ați citit recenzia și gândurile!