Recenzie-Magia sângelui de Tracy Deonn

Titlu: Magia sângelui

Autor: Tracy Deonn

Editura: Bookzone

Nr. Pagini: 653

Traducere: Anca-Irina Ionescu

Punctaj: 1.5⭐/5⭐

Seria Legendborn:

1) Legendarii

2) Magia sângelui

,,Tu ești cea care decide acum cum să menții în viață Dinastia noastră, Briana Matthews.”

Cu Excalibur abia ieșită din stâncă, într-o lume din timpurile noastre, cu niște tineri care sunt urmașii celor mai cunoscuți regi și cavaleri, Magia sângelui ne aduce în prim-plan o legendă arthuriană, prelucrată cu măiestrie de Tracy Deonn într-o poveste unică!

Dacă în primul volum Briana Matthews era o simplă tânără re șaisprezece ani care tocmai de transforma din copil în adolescentă, acum este purtătoarea celei mai celebre săbii din toate timpurile. Și este, desigur, urmașa Regelui Arthur.

Deși Bree venise la Universitatea din Carolina ca și simplu muritor, ea avea să afle că acolo există o societate secretă de legendari care se luptă cu demoni malefici, toți având rădăcini în liniile de descendență din timpul Regelui Arthur Pendragon!

În Magia sângelui, însă Brianna împreună cu Nick, Selwyn și mulți alții pornesc într-o călătorie care îi va transforma și îi va schimba pentru totdeauna. Se pare că tinerii descendenți au întreaga lume pe umerii lor. Dar oare vor reuși să înfrângă toți demonii care le ies în cale și să rămână nevătămați?

Briana încă se află în căutarea a multor răspunsuri, iar viața ei este pe cale să ia o cu totul alta întorsătură! În curând, trădările, destăinuirile și minciunile încep să iasă la iveală.

Dacă magia și eterul lor nu este de ajuns? Dacă toate acestea vor duce la vărsări de sânge și la eșec? Arthur și Lancelot se reunesc acum prin doi tineri care credeau că au o viață normală. Și cum să mai ai încredere în ceva când totul în jur este plin de magie și secrete?

Am sperat și am tot sperat că acest volum va fi mai bun decât primul. Însă nu a fost așa. E deja clar pentru mine că Tracy Deonn și poveștile sale nu sunt pe gustul meu, oricât mi-aș dori eu. Deși iubesc legendele arthuriene și îmi place să cred că ,,dacă nu ar fi, nu s-ar povesti”, cartea lui Deonn a fost trasă de păr și lungită mult prea mult.

În primul rând, Bree, Nick și Sel se comportau mult prea mult ca niște copii, ceea ce îmi amintea foarte brusc de faptul că ei chiar sunt niște copii. Tocmai de aceea pare totul tras de păr. M-am simțit de parcă aș citi o serie de la Corint Junior la vârsta de douăzeci și doi de ani, dar diferența ei că multe dintre seriile de la Corint Junior îmi sunt pe plac și acum, la această vârstă.

În al doilea rând, cartea a fost mult prea lungă, mult prea tărăgănată, fără acțiune, iar atunci când aveam acțiune totul era atât de ușor de anticipat, lipsit de dinamică și de adrenalină. Probabil că dacă aveam doisprezece ani mi-ar fi plăcut. Deși, cred că tot aș fi simțit că povestea este prea lungă și nu se întâmplă nimic.

Poate că nu am rezonat eu cu seria Legendborn, poate că pentru voi va fi diferit, însă cred că Tracy Deonn mai are până să își dezvolte stilul de scriere într-unul strălucit. Dar poate că voi veți iubi povestea lui Bree, așa că, la fel cum vă spun mereu, nu uitați să oferiți șanse tuturor lecturilor care vă ies în cale. S-ar putea să fiți surpinși!

Mulțumesc că mi-ați citit recenzia, dragilor! Vă doresc o toamnă minunată și lecturi magice tuturor!