Recenzie-Hamnet de Maggie O'Farrell

Titlu: Hamnet

Autor: Maggie O'Farrell

Editura: Pandora M (face parte din Grupul editorial Trei)

Nr. Pagini: 392

Traducere: Mihaela Buruiană

Punctaj: 3/5

,,Un portret plin de lumină al căsniciei și o portretizare de neuitat a unui băiat care a fost uitat de toată lumea, dar al cărui nume a dat titlul celei mai celebre piese de teatru din toate vremurile.”

Hamnet este o poveste ficțională pe care Maggie O'Farrell a încercat să o lege de povestea reală de viață a băiatului numit Hamlet. În această carte, însă, este vorba despre Agnes, o tânără ciudată, diferită, o ființă care umbla mereu cu un șoim pe umăr.

Agnes este femeia de care un tânăr meditator de latină se îndrăgostește și decide să o ia de lângă familia ei răutăcioasă și să o aducă în casa lui, alături de membrii familiei sale. Agnes era foarte căutată pentru cunoștințele ei care o ajutau să fie cea mai bună vindecătoare. În 1580, într-o vreme întunecată, când în Anglia oamenii erau loviți de ciuma neagră, Agnes era cea mai căutată și cea mai potrivită persoană pentru a-i ajuta pe oameni.

Tânărul meditator împreună cu Agnes își construiesc o familie în Stratford-upon-Avon și totul se schimbă în viețile lor. La început, romanul ne prezintă o scenă înduioșătoare în care Judith, o fetiță de unsprezece ani este răpusă de febră, iar Hamnet, fratele ei geamăn încearcă să caute pe oricine ar putea să o ajute pe sora lui.

În timp ce Agnes este plecată să aibă grijă de plantele ei, iar Shakespeare, tatăl său, este plecat la Londra, unde lucrează cu trupa sa la piese de teatru, cei doi copii sunt ca și părăsiți, singuri, lăsați să se chinuie cu boala fetiței.

Pe parcurs, romanul se desfășoară pe două planuri: cel trecut, care ne prezintă povestea familiei lor și cel prezent, unde putem vedea cum cei doi gemeni se luptă cu ceea ce curând se arată a fi ciumă.

De la nașterea Susanei, fiica lor cea mare, până la moartea subită a lui Hamnet, autoarea construiește o mulțime de discuții, de neînțelegeri, o mulțime de povești despre socrii ei, despre fratele și cumnata ei, toți purtând un nume, numai soțul ei fiind mereu numit în funcție de gradele de rudenie.

Numele lui Shakespeare nu a apărut în această carte, însă am fost conștientă de faptul că povestea aceasta este povestea piesei sale, am fost conștientă de identitatea sa până la final.

Ficțiune și realitatea, cele două se îmbină și conturează firul acțiunii lui Hamnet. În cele din urmă, la patru ani după moartea fiului lor, Agnes află că soțul ei a compus o tragedie intitulată cu numele băiatului lor. Dar de ce ar face așa ceva?

Agnes știe că trebuie să facă orice pentru a vedea această piesă, așa că pleacă la Londra, la teatru, cu inima gata să îi fie sfâșiată.

În mod înduioșător, aceasta este o poveste despre cum doi părinți și-au revăzut copilul mort, despre cum tatăl a învățat un actor să se comporte ca fiul său și despre cum un simplu băiat a dat numele unei piese de succes.

Hamnet este Hamlet, iar această poveste scrisă de Maggie O'Farrell este o celebrare a acestei piese, cât și a poveștii reale din spatele acestei familii de care scriitoarea s-a interesat și a încercat să o transpună în acest destin fictiv al personajelor ei.

Deși am fost mai mult fana piesei Othello, m-am gândit că această Hamnet, pe care am asociat-o imediat cu Hamlet, merită o șansă din partea mea și îi mulțumesc editurii pentru exemplarul pe care mi l-au trimis!

La început, îmi era destul de greu să înțeleg relațiile dintre Hamnet și Agnes, până când m-am prins de faptul că am de a face cu două perspective narative. Mă așteptam ca limbajul acestei cărți să fie unul mai vechi și mai alambicat, dar m-am bucurat că nu a fost așa, iar la început am fost destul de fascinată și de prinsă de această poveste.

Poate că aș fi schimbat anumite scene plictisitoare și inutile, din punctul meu de vedere, însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost finalul, deznodământul perfect pentru doi părinți îndurerați care au primit șansa de a-și mai vedea fiul o ultimă oară prin tragedia scrisă de tatăl lui.

Hamnet a fost o carte tristă, o carte interesantă, cu un subiect interesant, mai ales după ce am citit nota autoarei și am aflat cât de mult a încercat să se intereseze de viața adevăratului Hamlet, de viața familiei sale și a destinului său.

Nu pot spune că a fost o carte care să merite cinci steluțe, însă a fost o carte care merită citită de cei care au îndrăgit piesele lui Shakespeare și de ce nu, și de cei care încă nu au făcut cunoștință cu ele!

“I must be cruel only to be kind;

Thus bad begins, and worse remains behind.”

(Hamlet, act 3 scene 4)