Recenzie-Seta di Alessandro Baricco

Titlu: Seta (Mătase)

Autor: Alessandro Baricco

Editura: Feltrinelli

Nr. Pagini: 103

Punctaj: 5👼/5👼

,,È uno strano dolore.

Morire di nostalgia per qualcosa che non vivrai mai.”

O carte scurtă, care nu ar părea că promite prea multe, dar care sparge toate barierele clasicilor și care te șochează cu o originalitate ieșită din comun. Ce ai putea simți despre o carte cu capitole atât de scurte, dar atât de profunde, cu o acțiune care pare mai mult o reverie?

Totul începe aproape de 1860, atunci când Hervé Joncour pleacă din Lavilledieu, din Franța, de lângă Hélène, soția sa, către un destin care promite atât de multe. Hervè era un negustor care vindea viermi de mătase, trăind foarte ușor din mica sa afacere.

Însă totul se complică atunci când o epidemie izbucnește în Franța și afectează viermii de mătase din Europa și Africa, punând în pericol industria. Astfel, după discuțiile sale cu amicul lui, Baldabiou, Hervé Joncour pleacă în Japonia pentru a procura ouă neafectate de viermi de mătase.

Astfel, protagonistul nostru ajunge din nou și din nou în Japonia, revenind de fiecare dată la Hara Kei, un nobil japonez ospitalier care îl primește cu brațele deschise de fiecare dată. Însă ceea ce îl atrage din nou si din nou pe Joncour acolo este ea, frumoasa tânără ai cărei ochi ,,nu aveau o tăietură orientală”.

Totul începuse în viața lui cu o simplă carieră militară, iar el era ,,unul dintre acei oameni cărora le place să asiste la propria viaţă, considerând nepotrivită orice ambiție de a o trăi”. Și iată-l acum, la capătul lumii, privind în ochi o femeie care îl intrigă și care i se strecoară în suflet.

Însă cine este ea, tânăra din casa lui Hara Kei? Cea a cărei privire este atât de profundă si intensă. Ea, cea care își îmbină sufletul cu al lui, fără ca măcar să se atingă. Ea, cea a cărei limbă este aproape imposibil de înțeles pentru el...

Cu fiecare revenire în Japonia, Hervé Joncour mai face încă un pas în acest joc amețitor al iubirii, revenind de fiecare data acasă la Hélène, iubind-o cu patos, dar de fiecare dată cu gândul și inima la tânăra din Japonia.

Când războiul civil izbucnește în Japonia, comerțul cu viermi de mătase încetează, la fel cum ar trebui să facă și Joncour cu călătoriile sale. Însă acesta a luat deja cele mai rele decizii. Ce se mai poate întâmpla?

Așa ajunge la Madame Blanche, acolo unde întregul lui destin va căpăta un nou sens, însă mult prea târziu.

Iubiri profunde, compromisuri, regrete, toate adunate într-o singură viață, a unui om care a trăit ca și când propria viață nu i-ar aparține niciodată. Iar povestea vieții lui Hervé Joncour pare a fi doar un vis, o poveste tragică împachetată în matase și regrete.

Simțeam că am două variante: să citesc această carte în franceză sau în italiană. La capitolul franceză nu am ajuns la nivelul acesta din păcate, în engleză nu ar fi avut farmec, iar numele de Alessandro Baricco nu poate sugera altceva, așa că am ales să citesc Seta, evident, în italiană.

Și nu doar din acest motiv, ci pentru că profesorul meu de italiană din facultate ne-a bătut la cap încă din anul întâi să o citim. Acesta a fost, de fapt, principalul motiv pentru care am cumpărat-o și faptul că la examenul de licență am avut secvențe din această carte. Deci, era clar cât de mult îi plăcuse această cărticică acestui om minunat, dacă a ales să strecoare fărâme din această poveste printre subiecte.

Întotdeauna am adorat recomandările lui, deci Seta nu avea cum să dea greș. Dar ce promite o poveste atât de scurtă? Ei bine, mult mai mult decât ar părea atunci când vezi numărul paginilor. Și spun acest lucru simțind o emoție atât de ciudată, pentru că tocmai am terminat de citit și am ales să îmi aștern gândurile aici cât mai rapid. Cât e totul încă îmbibat în sentimentul de pierdere.

Acum că am terminat-o, ma încearcă un sentiment atât de bizar, tocmai pentru că am citit zeci de cărți atât de bune care mi-au furat inima și ceva mă făcea să mă îndoiesc că Seta va fi de calibrul lor. Iar acum că aceasta mi se pare diferită de tot ce am citit, nu prea știu unde să o încadrez în topurile mele bookish.

Simplitatea ei, finalul abrupt dar cert al capitolelor, cuvintele nespuse și tot ce se lasă a fi subînțeles face din Seta o capodoperă. Iar eu nu m-am așteptat deloc la impactul pe care l-a avut această carte asupra mea.

Nu știu dacă Hervé Joncour este demn de a fi judecat, cred că nimeni nu ar trebui să comenteze alegerile lui, ci ar trebui să luăm totul ca atare. Iar toată această poveste este o tragedie. O întreagă dramă care ne arată că e foarte greu să ne luptăm cu inimile noastre.

Hervé Joncour va rămâne în mintea mea multă vreme împreună cu acele cuvinte care l-au bântuit până la finalul vieții. Superb. O capodoperă greu de explicat în cuvinte până nu o citiți. Iar eu vă rog din suflet să o cumpărați și să o citiți. Închei prin a va mulțumi că mi-ați citit recenzia și prin a-i mulțumi acelui om minunat care ne-a tot bătut la cap să citim despre drama lui Hervé Joncour. Pentru că singura sa greșeală, în cele din urmă, a fost să iubească.

Iar mai jos o să vă las citatele mele preferate și trebuie să vă spun că dacă sunteți la fel ca mine, genul de cititori care ascultă muzica atunci când citesc, trebuie neapărat să ascultați când veți citi Seta: Et si tu n'existais pas de Joe Dassin și La Maritza de Sylvie Vartan.

Mulțumesc că mă citiți!

Semnat cu tot dragul,

Ruxandra Dinu